Salt la conţinut

Salt la cuprins

REPUBLICA DOMINICANĂ

Ei îşi iubesc fraţii

Ei îşi iubesc fraţii

O nouă şcoală vine în întâmpinarea unei necesităţi locale

Iehova a binecuvântat zelul slujitorilor săi din Republica Dominicană. Astfel, în 1994 existau 16 354 de vestitori şi 259 de congregaţii. Datorită acestei creşteri impresionante, era nevoie de mai mulţi bătrâni de congregaţie şi de slujitori auxiliari capabili. În acelaşi an, Corpul de Guvernare a aprobat ca în Republica Dominicană să se organizeze cursurile Şcolii de Organizare Teocratică. Această şcoală a fost înlocuită ulterior cu Şcoala pentru Evanghelizatori ai Regatului.

Până în octombrie 2011 au fost organizate 25 de clase, numărul total al absolvenţilor fiind de aproximativ 600 de fraţi. În prezent, peste jumătate slujesc într-o formă a serviciului cu timp integral, dintre care 71 ca pionieri speciali, iar 5 ca supraveghetori de circumscripţie. Primele zece clase s-au ţinut la filială, însă, începând cu a unsprezecea clasă, cursurile şcolii s-au desfăşurat în complexul din Villa González.

„Martorii lui Iehova au grijă de fraţii lor”

În 22 septembrie 1998, Republica Dominicană a fost lovită de uraganul Georges. Vântul a atins o viteză de până la 190 de kilometri pe oră, provocând pagube însemnate. Mii de oameni au rămas fără locuinţe şi peste 300 şi-au pierdut viaţa. Un comitet de ajutorare în caz de dezastru în colaborare cu un comitet regional de construcţii a înfiinţat pe proprietatea unei săli a Regatului din La Romana un centru de ajutorare. Aproximativ 300 de fraţi şi surori au participat ca voluntari la operaţiunile de ajutorare, printre ei numărându-se şi Martori veniţi din 16 ţări.

Au fost reparate sau reconstruite 23 de săli ale Regatului şi peste 800 de case ale fraţilor noştri. De exemplu, Carmen, o pionieră regulară în vârstă, a fost foarte supărată când uraganul i-a distrus casa în care locuise 38 de ani. Totuşi, bucuria ei a fost fără margini când o echipă de 15 fraţi a venit pentru a turna fundaţia noii sale locuinţe. Carmen spune: „Iehova nu ne uită niciodată şi are mereu grijă de noi. Priviţi ce casă frumoasă îmi construiesc fraţii! Vecinii au spus: «Martorii lui Iehova au grijă de fraţii lor. Ei se iubesc cu adevărat»”. Asemenea cuvinte de laudă se auzeau oriunde echipele de fraţi şi de surori îşi ajutau colaboratorii afectaţi de dezastru.

Prin eforturile lor pline de iubire, membrii poporului lui Iehova le-au adus alinare fizică şi spirituală colaboratorilor lor loviţi de acest dezastru. Dar, şi mai important, prin eforturile lor pline de sacrificiu, voluntarii i-au adus laude lui Iehova, sursa adevăratei mângâieri.

Se construiesc mai multe săli ale Regatului

Întrucât numărul de noi discipoli creştea cu rapiditate, era nevoie de tot mai multe săli ale Regatului. Prin urmare, în noiembrie 2000, fraţii din Republica Dominicană au început să construiască săli ale Regatului cu fonduri alocate prin programul de construire pentru ţări cu resurse limitate. Drept urmare, congregaţiile pot să-şi construiască o sală a Regatului frumoasă şi confortabilă în aproximativ două luni. Până în septembrie 2011, două echipe construiseră sau renovaseră în jur de 145 de săli ale Regatului.

Aceste clădiri, precum şi voluntarii care au lucrat la construirea lor au oferit o puternică mărturie. De exemplu, într-o localitate din nord-vestul ţării, fraţii au găsit un teren potrivit pentru construirea unei săli a Regatului. Un pionier special l-a întrebat pe proprietar dacă dorea să vândă terenul. Bărbatul i-a spus: „Nu-ţi mai pierde timpul pentru că n-am de gând să vă vând terenul ca să construiţi pe el o biserică”.

La scurt timp după aceea, proprietarul terenului a mers la Puerto Plata pentru a-şi vizita fratele, care este Martor al lui Iehova. La sosire, a aflat că o familie de Martori îl luaseră la ei acasă pe fratele lui bolnav ca să-l îngrijească. Această familie l-a dus la medic, la întruniri şi în predicare. Bărbatul l-a întrebat pe fratele lui cât plătea ca să fie îngrijit. El a spus: „Nu plătesc nimic. Sunt fraţii mei”.

„Sunt cei mai uniţi şi mai amabili oameni pe care i-am văzut vreodată!”

Bărbatul a fost atât de impresionat de bunătatea ieşită din comun a Martorilor, încât l-a sunat pe pionierul special cu care discutase mai înainte şi i-a spus că era de acord să le vândă terenul Martorilor. Fraţii au achiziţionat terenul şi au început lucrările de construcţie. Soţia fostului proprietar, care mai înainte avusese prejudecăţi faţă de Martorii lui Iehova, a fost uimită când i-a văzut pe fraţi muncind pe şantier. Ea a spus: „Sunt cei mai uniţi şi mai amabili oameni pe care i-am văzut vreodată!”.