Juana Ventura a început să studieze când lucrarea de predicare era interzisă. Ea s-a botezat în 1960 în râul Ozama. Odată, un pastor evanghelic din Santo Domingo a vrut ca ea să ajungă la închisoare pe motiv că „îi fura enoriaşii”. Vrând să demonstreze că Martorii lui Iehova sunt mincinoşi şi să o discrediteze pe Juana, pastorul a chemat-o la biserică pentru a-i pune câteva întrebări legate de noile ei convingeri.

Juana povesteşte: „Mi-a pus trei întrebări: «De ce nu votaţi? De ce nu mergeţi la război? şi De ce vă numiţi „Martori ai lui Iehova”?». În timp ce îmi argumentam răspunsurile cu Biblia, toţi enoriaşii verificau în propriile Biblii şi erau surprinşi de ceea ce citeau. Mulţi şi-au  dat seama atunci că găsiseră adevărul. Tot grupul a început să studieze Biblia şi, în cele din urmă, 25 de persoane s-au dedicat lui Iehova”. Acest eveniment impresionant a dat un nou avânt lucrării din Santo Domingo.

Asasinarea lui Trujillo a fost urmată de mari frământări politice. În Anuarul din 1963 se spunea: ‘Soldaţii patrulau pe străzi şi frecvent aveau loc greve şi acte de violenţă’. În pofida haosului politic, lucrarea de predicare şi de facere de discipoli a progresat, astfel încât la sfârşitul anului de serviciu 1963 s-a înregistrat recordul de 1 155 de vestitori.

În 1962, fratele Nathan Knorr, de la sediul mondial, a venit în Republica Dominicană. Întrucât lucrarea de predicare se extindea cu rapiditate, s-au făcut demersuri în vederea cumpărării unei proprietăţi, unde să se construiască un complex de clădiri. Pe acest teren s-au construit o sală a Regatului şi o clădire cu un etaj. Sâmbătă, 12 octombrie 1963, fratele Frederick Franz, de la sediul mondial, a ţinut cuvântarea de dedicare. Era clar că Martorii lui Iehova nu intenţionau să plece din Republica Dominicană. La scurt timp după aceea au sosit Harry şi Paquita Duffield, ultimii misionari expulzaţi din Cuba.

În 24 aprilie 1965 a izbucnit o revoluţie. În zilele tulburi care au urmat, poporul lui Iehova s-a bucurat de prosperitate spirituală. În 1970 activau 3 378 de vestitori în 63 de congregaţii. Peste jumătate dintre ei se botezaseră după 1965. În Anuarul din 1972 se spunea: „Ei provin din toate păturile sociale: mecanici auto,  fermieri, şoferi de autobuz, contabili, zidari, tâmplari, avocaţi, stomatologi şi foşti politicieni. Ceea ce îi uneşte este iubirea pentru adevăr şi pentru Iehova”.