ERAM foarte religioasă şi mă implicam în activităţile Bisericii Catolice. Cântam în corul bisericii şi îi însoţeam pe preoţi la mănăstiri, unde ţineau liturghii. În 1955, sora mea mi-a vorbit despre Paradis şi mi-a dat o Biblie, broşura „Această veste bună a Împărăţiei”, precum şi cartea „Dumnezeu să fie găsit adevărat”. Am fost încântată, aşa că l-am întrebat pe preot dacă puteam să citesc Biblia. Preotul mi-a spus că „o să-mi pierd minţile dacă fac lucrul acesta”. Totuşi, eu am fost hotărâtă să o citesc, indiferent care erau consecinţele.

După ce m-am mutat la bunici, în oraşul Boca Chica, un preot m-a întrebat de ce nu mergeam la biserică. I-am explicat că multe doctrine ale Bisericii nu se găsesc în Biblie. Preotul s-a enervat şi a strigat la mine: „Ascultă, domnişoară, eşti o oaie care s-a rătăcit de turma mea”.

 Eu i-am răspuns: „Nu. Dumneavoastră v-aţi rătăcit de turma lui Iehova, pentru că oile sunt ale sale, nu ale unui om”.

De atunci n-am mai mers la biserică. M-am mutat la sora mea şi, după numai şase luni de când aflasem adevărul, m-am botezat şi am început pionieratul regular. După un an m-am căsătorit cu Enrique Glass, care slujea ca supraveghetor de circumscripţie. Odată, când predicam într-un parc din oraşul La Romana, poliţia l-a arestat pe Enrique. În timp ce îl duceau la secţie, m-am ţinut după ei şi le-am spus: „Şi eu sunt Martoră a lui Iehova. Şi eu am predicat. Pe mine de ce nu mă arestaţi?”. Însă ei n-au vrut să mă aresteze.

Enrique fusese închis de mai multe ori, pedepsele însumând şapte ani şi jumătate. De data aceasta a primit o condamnare de un an şi opt luni. L-am vizitat în fiecare duminică. Odată, comandantul închisorii m-a întrebat de ce venisem acolo.

„Soţul meu a fost închis pentru că este Martor al lui Iehova”, i-am explicat eu.

Atunci comandantul mi-a zis: „Eşti tânără şi ai toată viaţa înainte. De ce îţi pierzi timpul cu Martorii lui Iehova?”.

„Şi eu sunt Martoră a lui Iehova, i-am răspuns eu. Chiar dacă aş muri de şapte ori şi aş învia de şapte ori, voi continua să fiu Martoră a lui Iehova.” Nemulţumit de răspunsul meu, mi-a ordonat să plec.

Când s-a ridicat interdicţia, am slujit alături de Enrique mai mulţi ani în lucrarea itinerantă. Enrique a murit în 8 martie 2008. În prezent continui să slujesc ca pionieră regulară.