Rafael Pared, care în prezent slujeşte la Betel împreună cu soţia sa, Francia, s-a botezat în 1957, la vârsta de 18 ani. El îşi aminteşte că era urmărit de poliţişti sub acoperire când ieşea în predicare. Aceştia aşteptau momentul  potrivit pentru a-i aresta pe el şi pe cei care erau cu el. Rafael povesteşte: „Uneori, pentru a nu fi prinşi şi arestaţi, fugeam pe alei sau pe străzi lăturalnice şi săream peste garduri”. Andrea Almánzar explică ce au făcut ea şi alţi fraţi ca să nu fie arestaţi: „Trebuia să fim foarte discreţi. Astfel, depuneam mărturie la o casă, treceam peste următoarele zece şi predicam la a unsprezecea casă”.

În 1959, după aproape 30 de ani de la instalarea regimului Trujillo, climatul politic a început să se schimbe. La 14 iunie 1959, dominicani veniţi din exil au invadat din nou ţara, încercând să-l înlăture de la putere pe Trujillo. Deşi invazia a fost împiedicată, iar conspiratorii au fost fie ucişi, fie condamnaţi la închisoare, un număr tot mai mare de duşmani ai lui Trujillo au simţit că acesta nu este invincibil şi, astfel, şi-au intensificat opoziţia.

În 25 ianuarie 1960, după ani de cooperare strânsă cu guvernul Trujillo, Biserica Catolică a emis o scrisoare de protest împotriva încălcării drepturilor omului. Istoricul dominican Bernardo Vega explică: „În urma invaziei din iunie 1959 şi a măsurilor de reprimare luate împotriva celor implicaţi, iar apoi împotriva mişcării de rezistenţă clandestine din interiorul ţării, Biserica a fost obligată să ia, pentru prima dată, atitudine împotriva lui Trujillo”.

În mod surprinzător, în mai 1960, guvernul a ridicat interdicţia impusă Martorilor lui Iehova. După ani de oprimare, eliberarea a venit de la cel la care nimeni nu s-ar fi aşteptat, Trujillo însuşi, după ce acesta a rupt relaţiile de prietenie cu Biserica Catolică.