Un cuplu de pionieri speciali care predică într-un teritoriu izolat din Brazilia a aflat despre Valdira, o femeie care a studiat Biblia cu 13 ani în urmă. După ce au călătorit pe un drum neasfaltat și prăfos și au trecut în mod primejdios peste ape, pionierii au găsit-o pe Valdira, care era nerăbdătoare să reînceapă studiul. Întrucât ea locuia într-o  regiune izolată a țării, au trebuit luate măsuri speciale. Deși Valdira avea un telefon mobil, singurul loc cu semnal bun era pe un câmp, departe de casa ei. În plus, putea studia doar după ora nouă seara. Imaginați-vă scena: O femeie tânără, singură noaptea pe câmp, studiind Biblia la telefon la lumina lumânării.

De asemenea, Valdira ascultă întrunirea de duminică la telefon. Ea își duce pe câmp Biblia, Turnul de veghe și cartea de cântări. Când plouă, își ia și o umbrelă.

În martie, Valdira a călătorit aproximativ 100 de kilometri până la cea mai apropiată sală a Regatului pentru a asista la întrunirea specială la care a fost lansată ediția revizuită a Traducerii lumii noi în portugheză. A fost încântată să primească un exemplar al noii Biblii. Când a fost lăudată pentru toate eforturile ei de a studia Biblia, Valdira a spus: „O, nu e chiar atât de greu!”.

Yukpa este o populație de amerindieni din Columbia. Înainte să viziteze una dintre comunitățile lor, Frank, un pionier special, a fost avertizat cu privire la căpetenia comunității respective, John Jairo. Acesta alungase mai multe grupări evanghelice care au vrut să predice acolo. Cu o anumită ocazie, când a aflat că unul dintre pastorii lor aduna zeciuiala, John l-a pus pe fugă trăgând focuri de armă în aer.

Frank își amintește: „Când am ajuns în această comunitate, prima persoană care ne-a ascultat a fost nimeni alta decât o fiică a lui John Jairo. După ce i-am arătat cartea Ce ne învață în realitate Biblia?, ea a spus imediat:  «Asta e religia din care vreau să fac parte!». Apoi a alergat să-l anunțe pe tatăl ei de sosirea noastră. Acesta ne-a chemat imediat la el. Cu o oarecare teamă, am mers să-l întâlnim. Înainte să putem spune noi ceva, el a zis: «Știu că religia voastră este cea adevărată. Cu opt ani în urmă am găsit într-un morman de gunoi din Becerril aceeași carte pe care i-ați dat-o fiicei mele. Am citit-o și de atunci vă aștept. Știam c-o să veniți într-o zi. Vreau să ne învățați din Biblie pe mine, pe membrii familiei mele și pe oamenii din această comunitate. Sunteți bine-veniți».

Auzindu-l, ni s-au umplut ochii de lacrimi. Întreaga comunitate s-a adunat să ne asculte, iar John Jairo traducea ce spuneam noi. Când am plecat, el ne-a pus la  dispoziție un măgăruș ca să ne care bagajele. În prezent conducem 47 de studii biblice cu 120 de indigeni yukpa din diferite comunități, inclusiv cu John Jairo și cu fiica sa”.

José, un fost catolic devotat, locuiește în Ecuador. El scrie: „Aveam o ură înverșunată față de Martorii lui Iehova. I-am persecutat zece ani. Instigam gloate împotriva lor, îi agresam și îi acuzam că sunt hoți. Apoi, la secția de poliție, insistam să pun cu mâna mea lacătul la celula unde erau închiși. Odată, am distrus mașina unui Martor. Cu altă ocazie, am aruncat motocicleta unuia dintre ei într-o prăpastie.

 În 2010 am contractat gripă porcină. Ca să mă însănătoșesc, doctorul mi-a recomandat să mă mut din zona înaltă din munții Anzi, unde locuiam, într-o zonă de coastă, cu o climă mai blândă. M-am mutat la o mică fermă a unei rude de-ale mele pe coastă și am ajuns să mă ocup doar eu de ea. Aș fi vorbit cu oricine, fiind singur. Cine a venit la fermă? Martorii lui Iehova! Doar pentru că mă simțeam foarte singur, am vorbit cu ei și am fost uimit de modul în care foloseau Biblia. Am acceptat din curiozitate un studiu biblic. După șase luni, am participat pentru prima dată la întruniri. Am fost atât de impresionat de amabilitatea și de interesul Martorilor, încât m-am întrebat: «Să fie aceștia adevărații slujitori ai lui Dumnezeu?». Am progresat și în cele din urmă m-am botezat în aprilie 2014.

Am avut mustrări de conștiință pentru că i-am persecutat pe Martori. Însă Iehova mi-a dat ocazia să îndrept lucrurile într-o oarecare măsură. La un congres de circumscripție ținut în 4 octombrie 2014 am fost intervievat cu privire la trecutul meu și am fost întrebat: «Dacă ai avea ocazia să-ți ceri iertare de la unul dintre cei pe care i-ai persecutat, cine ar fi acela?». Imediat am spus că mi-aș cere iertare de la un frate pe nume Edmundo, dar că nu știu cum să-l găsesc. Fără știrea mea, supraveghetorul aranjase ca fratele să fie în culise. Cei prezenți s-au emoționat până la lacrimi când eu și Edmundo ne-am îmbrățișat și am plâns împreună pe scenă”.

La prânz, când soarele dogorea, un grup de surori din Asunción, Paraguay, au terminat lucrarea de predicare în teritoriul repartizat lor. Însă ele au hotărât să facă un efort în plus și să predice la câteva case din apropiere.  Una dintre Martore a spus: „Poate că cineva se roagă”. La o casă de la colțul străzii, o femeie tânără le-a salutat zâmbind pe surori și le-a întrebat dacă erau Martore ale lui Iehova. Ea le-a explicat că în urmă cu o lună s-a mutat din Bolivia în Paraguay cu locul de muncă și că studiase Biblia înainte să se mute. Nimeni din zona în care locuia acum n-a știut să-i spună unde îi putea găsi pe Martori. De aceea, femeia s-a rugat: „Iehova, te rog fă ca Martorii tăi să mă găsească”. Chiar în ziua aceea, surorile au venit la ușa ei și au stabilit să înceapă un studiu biblic cu ea.