IMAGINEAZĂ-ŢI că te afli într-o barcă gata să se scufunde. N-ai vrea să te salveze cineva? — Dar dacă cel care îţi vine în ajutor îşi dă viaţa pentru tine? — Exact aşa a făcut Isus. După cum am văzut în capitolul 37, el şi-a dat viaţa ca să ne salveze.

Bineînţeles, Isus nu ne-a salvat de la înec. Dar din ce ne-a salvat? Îţi mai aminteşti? — Din păcatul şi moartea pe care le-am moştenit cu toţii de la Adam. Chiar dacă unii oameni au făcut lucruri foarte rele, Isus a murit şi pentru ei. Ţi-ai pune viaţa în pericol pentru asemenea oameni? —

În Biblie se spune: „Cu greu va muri cineva pentru un om drept; într-adevăr, pentru omul bun poate că cineva îndrăzneşte chiar să moară“. Însă în Biblie se mai spune că Isus „a murit pentru oameni lipsiţi de pietate“. Din această categorie fac parte cei care nu-i slujesc lui Dumnezeu. În continuare, în Biblie se spune: „Pe când eram încă păcătoşi [şi făceam lucruri rele], Cristos a murit pentru noi“. — Romani 5:6–8.

Ştii ce apostol a făcut lucruri foarte rele înainte de a deveni discipol al lui Isus? — Iată ce-a spus chiar el: „Cristos Isus a venit în lume ca să salveze păcătoşi. Dintre aceştia eu sunt cel dintâi“. Aceste cuvinte au fost scrise de apostolul Pavel. El a spus că „odinioară fusese nesăbuit“ şi că trăise „în răutate“. — 1 Timotei 1:15; Tit 3:3.

Gândeşte-te cât de mult i-a iubit Dumnezeu pe oameni dacă a fost dispus să-şi trimită Fiul să moară pentru ei! Ia, te rog, Biblia  şi citeşte la Ioan, capitolul 3, versetul 16. Aici se spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea [sau oamenii de pe pământ], încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“.

Isus a dovedit că ne iubeşte la fel de mult ca Tatăl său. Aminteşte-ţi că în capitolul 30 ai citit despre suferinţele îndurate de Isus în noaptea arestării sale. El a fost dus la casa marelui preot Caiafa ca să fie judecat. La procesul lui Isus au fost aduşi martori falşi, care au spus neadevăruri despre el. Iar oamenii l-au lovit cu pumnii. Tot atunci Petru a negat că-l cunoaşte. Dar să presupunem că ne aflăm şi noi acolo şi că asistăm la evenimentele care au urmat.

Se face dimineaţă. Isus a stat treaz toată noaptea. Întrucât procesul care a avut loc noaptea a fost ilegal, preoţii convoacă imediat Sanhedrinul, sau curtea supremă a evreilor, şi ţin un alt proces. Şi de data asta ei spun că Isus se face vinovat de păcate împotriva lui Dumnezeu.

După aceea, preoţii poruncesc ca Isus să fie legat şi dus la Pilat, guvernatorul roman. Ei îi spun lui Pilat: „Isus este împotriva guvernului şi trebuie omorât“. Dându-şi seama că mint, Pilat le spune preoţilor: „Nu-l găsesc vinovat de nimic pe omul acesta. Am să-i dau drumul“. Dar preoţii şi alţi oameni încep să strige: „Nu-i da drumul! Omoară-l!“

Mai târziu, Pilat le spune din nou oamenilor că vrea să-l elibereze pe Isus. Însă, instigată de preoţi, mulţimea strigă: „Dacă-i dai drumul înseamnă că eşti şi tu împotriva guvernului! Omoară-l!“ Strigătele mulţimii devin asurzitoare. Ştii ce face atunci Pilat? —

Cedează în faţa mulţimii. Mai întâi porunceşte ca Isus să fie biciuit, după care îl dă pe mâna soldaţilor ca să-l omoare. Aceştia îi pun pe cap o coroană de spini şi-şi bat joc de el făcând plecăciuni  înaintea lui. Apoi îi dau un stâlp, sau un par, lung şi greu şi-l pun să-l ducă în afara oraşului, într-un loc numit Locul Craniului. Acolo îi bat cuie în mâini şi în picioare, ţintuindu-l de stâlp. După aceea ridică stâlpul pentru a-l atârna pe Isus. Isus sângerează şi are dureri îngrozitoare.

El nu moare imediat, ci rămâne un timp atârnat pe stâlp. Preoţii cei mai de seamă îşi bat joc de el, iar trecătorii îi spun: „Dacă eşti cu adevărat un fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe stâlp!“ Însă Isus ştie de ce a fost trimis pe pământ de Tatăl său. Ştie că trebuie să-şi dea viaţa perfectă pentru a le acorda oamenilor şansa de a trăi veşnic. În cele din urmă, în jurul orei trei  după-amiaza, Isus îl strigă pe Tatăl său şi moare. — Matei 26:36—27:50; Marcu 15:1; Luca 22:39—23:46; Ioan 18:1—19:30.

Ce diferenţă mare a fost între Isus şi Adam! Adam nu l-a iubit pe Dumnezeu şi n-a ascultat de El. Şi nu ne-a iubit nici pe noi. Din cauza păcatului lui, noi ne-am născut cu toţii păcătoşi. Dar Isus l-a iubit pe Dumnezeu şi ne-a iubit şi pe noi. El a ascultat întotdeauna de Dumnezeu şi şi-a dat viaţa pentru a înlătura răul cauzat de Adam.

Apreciezi marele sacrificiu făcut de Isus? — Când te rogi, îi mulţumeşti lui Dumnezeu că l-a trimis pe Fiul său să moară pentru noi? — Apostolul Pavel a apreciat mult ce făcuse Cristos pentru el. El a scris că Fiul lui Dumnezeu „[l]-a iubit şi s-a lăsat omorât pentru [el]“ (Galateni 2:20). Isus a murit şi pentru tine, şi pentru mine. El şi-a dat viaţa perfectă ca noi să trăim veşnic. Cu siguranţă, acesta este un motiv important ca să-l iubim pe Isus.

Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din oraşul Corint: „Iubirea lui Cristos ne îndeamnă la acţiune“. Ce crezi, despre ce fel de acţiune este vorba aici? — Pavel ne spune: „Cristos a murit pentru toţi oamenii ca ei să trăiască pentru El, nu pentru a-şi plăcea lor înşişi“ (Sublinierea noastră). — 2 Corinteni 5:14, 15, New Life Version.

 Te-ai gândit la unele modalităţi prin care ai putea să arăţi că trăieşti într-un mod plăcut lui Cristos? — Ei bine, o modalitate este aceea de a le spune oamenilor ce ai învăţat despre el. Sau gândeşte-te la următoarea situaţie: Poate că eşti singur şi nu te vede nimeni, nici mama ta, nici tatăl tău, nici altcineva. Te vei uita la televizor sau vei căuta pe Internet lucruri despre care ştii că lui Isus nu-i plac? — Nu uita că acum Isus este viu şi că vede tot ce facem!

Noi îl iubim pe Isus pentru că vrem să-l imităm pe Iehova. „Tatăl mă iubeşte“, a spus Isus. Ştii de ce îl iubeşte Iehova pe Isus şi de ce trebuie să-l iubim şi noi? — Deoarece Isus a fost dispus să moară pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu (Ioan 10:17). De aceea, să dăm ascultare îndemnului biblic: „Deveniţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi continuaţi să umblaţi în iubire, aşa cum şi Cristosul v-a iubit şi s-a dat pe sine pentru voi“! — Efeseni 5:1, 2.