ŞTII ce sunt prejudecăţile? — Ei bine, când ai prejudecăţi faţă de o persoană nu-ţi place de ea pur şi simplu pentru că nu e ca tine sau pentru că vorbeşte altă limbă. Deci a avea prejudecăţi înseamnă a fi neprietenos sau a nu avea o părere bună despre cineva înainte de a-l cunoaşte bine.

Crezi că e potrivit să nu-ţi placă de cineva înainte de a şti ce fel de persoană este sau pentru că nu e ca tine? — Nu, nu este nici bine şi nici frumos să avem prejudecăţi. Nu trebuie să fim răutăcioşi cu cineva numai pentru că nu este ca noi.

Gândeşte-te! Cunoşti pe cineva cu o piele mai închisă sau mai deschisă decât a ta sau care vorbeşte altă limbă? — Poate cunoşti chiar persoane care arată altfel pentru că au suferit un accident sau au o boală. Eşti bun şi iubitor cu cei ce arată diferit de tine? —

Dacă ascultăm de Marele Învăţător, Isus Cristos, vom fi buni cu toţi oamenii. N-ar trebui să-i privim cu suspiciune pe oamenii de altă naţionalitate sau de altă culoare. Trebuie să fim buni cu ei, chiar dacă nu toţi oamenii fac aşa. Isus ne-a lăsat o lecţie în această privinţă. Să vedem despre ce este vorba.

Un evreu care avea prejudecăţi faţă de alţi oameni a venit la Isus şi l-a întrebat: „Ce trebuie să fac ca să primesc viaţă veşnică?“ Isus ştia că acel evreu ar fi vrut ca el să spună că trebuie să fii bun doar cu oameni de aceeaşi naţionalitate sau din aceeaşi rasă. De aceea, în loc să-i răspundă, Isus l-a întrebat: „Ce se spune în Legea lui Dumnezeu că trebuie să facem?“

 Bărbatul a răspuns: „Trebuie să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi trebuie să-ţi iubeşti semenii ca pe tine însuţi“. Isus i-a spus: „Ai răspuns bine. Fă în continuare aşa şi vei primi viaţă veşnică“.

Totuşi, bărbatul acela nu voia să fie bun, sau amabil, cu oamenii care nu erau ca el. De aceea a încercat să găsească o scuză. Aşa că l-a întrebat pe Isus: „Cine sunt de fapt semenii mei?“ Probabil că el ar fi vrut ca Isus să spună: „Semenii tăi sunt prietenii tăi“ sau „Cei care sunt la fel ca tine“. Ca răspuns la întrebare, Isus i-a spus o istorioară despre un evreu şi un samaritean. Să o ascultăm.

Un evreu cobora de la Ierusalim la Ierihon. În timp ce călătorea, a fost atacat de tâlhari. Aceştia l-au trântit la pământ, i-au luat banii şi hainele. L-au bătut rău şi l-au lăsat aproape mort la marginea drumului.

După puţin timp a trecut pe acolo un preot şi l-a văzut pe omul acela grav rănit. Tu ce-ai fi făcut dacă erai în locul preotului? — Ei  bine, preotul pur şi simplu a trecut pe cealaltă parte a drumului. Nici măcar nu s-a oprit. N-a făcut nimic ca să-l ajute pe rănit.

Prin acelaşi loc a trecut mai târziu un alt om foarte religios. Era levit şi slujea la templul din Ierusalim. S-a oprit el să dea o mână de ajutor? — Nu, ci a făcut exact ca preotul.

La urmă a trecut pe acolo şi un samaritean. Îl vezi la cotitura drumului? — El l-a zărit pe evreul care zăcea grav rănit. Să ştii că majoritatea samaritenilor nu-i agreau pe evrei şi nici evreii nu-i agreau pe samariteni (Ioan 4:9). A trecut şi samariteanul pe lângă omul acela bătut fără să-i pese de el? A spus el cumva: „De ce l-aş ajuta? Nici el nu m-ar ajuta dacă eu aş fi cel rănit“.

 Dar nu s-a întâmplat aşa. Samariteanul s-a uitat la omul care zăcea la marginea drumului şi i s-a făcut milă de el. Nu putea să treacă pe lângă el şi să-l lase acolo să moară. A descălecat, s-a aplecat şi a început să-i îngrijească rănile. A turnat ulei şi vin peste ele, ca să se vindece. Apoi i le-a pansat cu o bucată de pânză.

Samariteanul l-a urcat cu grijă pe bărbatul rănit pe măgăruşul lui. Au mers încet până la un han, sau un mic hotel. Acolo samariteanul a găsit un loc pentru rănit şi l-a îngrijit cu multă atenţie.

Când a terminat de povestit, Isus l-a întrebat pe evreul cu care stătea de vorbă: „Care dintre aceşti trei bărbaţi a fost un semen bun?“ Tu ce-ai fi răspuns? Preotul, levitul sau samariteanul? —

Bărbatul a răspuns: „Acela care s-a oprit şi l-a îngrijit pe omul rănit s-a dovedit a fi un semen bun“. Isus i-a spus: „Ai dreptate. Du-te şi fă şi tu la fel“. — Luca 10:25–37.

Ce poveste frumoasă! Ea ne ajută să înţelegem cine sunt semenii noştri. Ei nu sunt doar prietenii noştri apropiaţi sau  doar aceia cu o culoare a pielii asemănătoare cu a noastră sau doar cei ce vorbesc aceeaşi limbă ca noi. Isus ne-a învăţat să fim buni cu toţi oamenii, indiferent de locul unde s-au născut, de înfăţişarea lor sau de limba pe care o vorbesc.

Acesta este modul în care priveşte Iehova Dumnezeu lucrurile. El nu are prejudecăţi. „Tatăl vostru din cer face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni“, a spus Isus. „Şi el face să plouă şi peste oamenii buni şi peste oamenii răi.“ Aşadar, trebuie să fim buni cu toţi oamenii, întocmai ca Dumnezeu. — Matei 5:44–48.

Deci, dacă vezi pe cineva rănit, ce vei face? — Dar dacă persoana respectivă este din altă ţară sau de altă rasă? Şi ea este semenul tău şi trebuie s-o ajuţi. Dacă crezi că eşti prea mic să dai o mână de ajutor, poţi ruga pe cineva mai mare să te ajute. Sau poţi chema un poliţist sau un profesor. Aşa vei fi ca bunul samaritean.

Marele Învăţător aşteaptă de la noi să fim buni. El vrea să-i ajutăm pe oameni, indiferent cine sunt ei. De aceea a spus el povestea despre bunul samaritean.