Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 35

Ne putem trezi din moarte!

Ne putem trezi din moarte!

DACĂ murim, va vrea Dumnezeu să ne învie, adică să ne trezească din nou la viaţă? — Iov, un om bun, a spus că Dumnezeu vrea să ne readucă la viaţă. De aceea, când a crezut că i se apropia sfârşitul, Iov i-a spus lui Dumnezeu: „Mă vei chema, iar eu îţi voi răspunde“. Iov a spus chiar că lui Iehova Dumnezeu îi va fi dor de el, că va dori foarte mult să-l readucă la viaţă. — Iov 14:14, 15.

Isus este exact ca Tatăl său, Iehova Dumnezeu. Isus vrea să ne ajute. Când un om bolnav de lepră i-a spus „dacă vrei, poţi să mă faci curat“, Isus i-a răspuns: „Vreau“. Şi l-a vindecat de lepră. — Marcu 1:40–42.

Cum a arătat Iehova că îi iubeşte pe copii?

Isus a învăţat de la Tatăl său să-i iubească pe copii. În două ocazii, petrecute cu mult timp în urmă, Iehova Dumnezeu s-a folosit de slujitorii săi pentru a învia nişte copii. Ilie l-a implorat pe Iehova să-l învie pe fiul unei femei care fusese ospitalieră cu el. Iar Iehova l-a înviat. Cu altă ocazie, Iehova s-a mai folosit de un slujitor al său, pe nume Elisei, pentru a învia un băieţel. — 1 Împăraţi 17:17–24; 2 Împăraţi 4:32–37.

E minunat să ştim că Iehova ne iubeşte, nu-i aşa? — El se gândeşte la noi nu numai când suntem în viaţă, ci şi dacă am muri. Isus a spus că Tatăl său chiar îi consideră vii pe oamenii dragi lui, care au murit (Luca 20:38). Biblia spune că „nici moartea, nici viaţa, nici lucrurile din prezent, nici lucrurile viitoare nu vor putea să ne separe de dragostea lui Dumnezeu“. — Romani 8:38, 39.

Când a fost pe pământ, Isus a arătat că Iehova se gândeşte la copii. Aminteşte-ţi că Isus şi-a făcut timp pentru a le vorbi copiilor despre Dumnezeu. Dar ştiai că Dumnezeu i-a dat putere lui Isus să readucă la viaţă nişte copii care muriseră? — Să vorbim acum despre episodul în care Isus a înviat o fetiţă de 12 ani, fiica unui om pe nume Iair.

Iair locuia împreună cu soţia sa şi cu singurul lor copil lângă Marea Galileii. Într-o zi fetiţa s-a îmbolnăvit foarte rău. Văzând că fiica lui era pe moarte, Iair şi-a amintit de Isus, omul acela extraordinar despre care auzise că face vindecări. Imediat a plecat să-l caute. L-a găsit pe ţărmul Mării Galileii, predând unei mari mulţimi.

Iair şi-a făcut loc printre oameni ca să ajungă la Isus. Căzând la picioarele lui, i-a spus: „Fetiţa mea este grav bolnavă. Vino, te rog, s-o ajuţi! Te rog mult, vino!“ Isus a plecat imediat împreună cu Iair. Mulţimea care venise să-l vadă pe Marele Învăţător i-a urmat. După ce au mers o bucată de drum, nişte oameni din casa lui Iair au ieşit în întâmpinarea lui, spunându-i: „Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe învăţător?“

Auzind cuvintele acelor oameni, Isus şi-a dat seama cât de îndurerat trebuia să fie Iair pentru că-şi pierduse unicul copil. Şi i-a zis: „Nu te teme. Ai credinţă în Dumnezeu şi fiica ta va fi bine“. Ei şi-au văzut în continuare de drum până au ajuns la casa lui Iair. Aici, prietenii familiei plângeau. Erau trişti pentru că micuţa lor prietenă murise. Însă Isus le-a spus: „Nu mai plângeţi. Copila n-a murit, ci doarme“.

Când au auzit cuvintele lui Isus, oamenii au început să râdă fiindcă ştiau că fetiţa murise. Atunci, de ce a spus Isus că fetiţa dormea? Ce crezi că a vrut el să-i înveţe pe oameni? — Că moartea este asemenea unui somn adânc. De asemenea, el a vrut să-i ajute să înţeleagă că primise de la Dumnezeu puterea să readucă un mort la viaţă tot atât de uşor cum trezim noi pe cineva din somn.

Ce învăţăm din relatarea despre învierea fiicei lui Iair?

Isus le-a spus tuturor să iasă din casă. N-au rămas decât Petru, Iacov şi Ioan, precum şi părinţii fetiţei. Apoi Isus s-a dus în camera fetiţei. A luat-o de mână şi i-a spus: „Fetiţo, scoală-te!“ Şi îndată fetiţa s-a ridicat şi a început să meargă. Tatăl şi mama ei au fost în culmea fericirii. — Marcu 5:21–24, 35–43; Luca 8:40–42, 49–56.

Acum, gândeşte-te: Din moment ce Isus a putut s-o învie pe acea fetiţă, n-ar putea el să-i învie şi pe alţii? — Crezi că Isus va mai face învieri? — Bineînţeles. Isus chiar a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire [îmi] vor auzi vocea şi vor ieşi afară“. — Ioan 5:28, 29.

Crezi că Isus vrea să-i învie pe oameni? — Vom putea găsi răspunsul analizând următoarea întâmplare. Acest episod a avut loc în apropierea oraşului Nain şi ne arată ce simte Isus pentru oamenii îndoliaţi.

O femeie din Nain îşi ducea fiul la groapă. Cu câtva timp înainte îi murise soţul, iar acum, singurul copil. Era foarte îndurerată! Mulţi oameni din Nain o însoţeau în afara oraşului spre locul unde urma să fie înmormântat băiatul. Femeia plângea, iar oamenii nu puteau face nimic s-o consoleze.

În ziua aceea, Isus şi discipolii săi erau în drum spre oraşul Nain. La poarta oraşului au întâlnit cortegiul funerar. Când a văzut-o pe mama copilului plângând, lui Isus i s-a făcut milă de ea. Inima lui a fost mişcată de durerea acelei femei şi a vrut s-o ajute.

Astfel, pe un ton tandru, dar ferm, el a făcut-o să-l asculte, spunându-i: „Nu mai plânge“. Gestul său le-a atras atenţia tuturor. În timp ce Isus se îndrepta spre corpul neînsufleţit, probabil că toţi se întrebau ce voia să facă. Isus a spus pe un ton poruncitor: „Tinere, îţi zic: Scoală-te!“ Imediat, băiatul s-a ridicat şi a început să vorbească! — Luca 7:11–17.

Imaginează-ţi ce a simţit mama băiatului atunci! Tu ce-ai simţi dacă ai revedea pe cineva drag, care a murit? — Nu demonstrează această întâmplare că Isus îi iubeşte cu adevărat pe oameni şi că vrea să-i ajute? — Gândeşte-te! Ce minunat va fi în lumea nouă promisă de Dumnezeu să-i întâmpinăm pe oamenii care vor fi readuşi la viaţă! — 2 Petru 3:13; Revelaţia 21:3, 4.

Ce demonstrează învierea singurului copil al acestei femei?

Printre înviaţi vor fi şi cunoscuţi de-ai noştri, inclusiv copii. Îi vom recunoaşte, aşa cum şi Iair şi-a recunoscut fetiţa înviată de Isus. Vor învia şi oameni care au murit cu sute sau chiar cu mii de ani în urmă. Şi chiar dacă au trăit demult, Dumnezeu îşi va aduce aminte şi de ei.

Nu este extraordinar să ştim că Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Isus, ne iubesc atât de mult? — Ei vor ca noi să trăim nu doar câţiva zeci de ani, ci veşnic!

Despre minunata speranţă a învierii, citeşte, te rog, în Isaia 25:8, în Faptele 24:15 şi în 1 Corinteni 15:20–22.