1, 2. Ce efect au avut eforturile de a-i reduce la tăcere pe primii creștini?

 UN VAL de persecuții aprige se abate asupra congregației creștine. Saul începe „să facă ravagii” printre creștini, expresie care în textul original descrie acțiuni violente, pline de cruzime. (Fap. 8:3) Discipolii sunt nevoiți să fugă și, astfel, se pare că planul lui Saul de a suprima creștinismul va reuși. Însă împrăștierea creștinilor are un efect cu totul neașteptat. Despre ce este vorba?

² Creștinii dispersați încep ‘să anunțe vestea bună despre cuvânt’ în regiunile în care se refugiază. (Fap. 8:4) Persecuția nu numai că nu-i poate reduce la tăcere pe slujitorii lui Iehova, dar chiar favorizează răspândirea veștii bune! Obligându-i pe discipoli să fugă, persecutorii contribuie fără să vrea la extinderea lucrării de predicare în teritorii îndepărtate. Un lucru asemănător se întâmplă și în zilele noastre, așa cum vom vedea în continuare.

3. a) Cine a fost Filip? b) De ce majoritatea locuitorilor din Samaria nu auziseră încă vestea bună, dar ce prezisese Isus cu privire la acest teritoriu?

³ Printre „cei care se împrăștiaseră” a fost și Filip a. (Fap. 8:4; vezi chenarul „ Filip «evanghelizatorul»”) El s-a dus la Samaria, un oraș în care majoritatea locuitorilor nu auziseră încă vestea bună întrucât Isus le dăduse apostolilor următoarele instrucțiuni: „Nu intrați în vreun oraș samaritean, ci continuați să mergeți la oile pierdute ale casei lui Israel”. (Mat. 10:5, 6) Totuși, Isus știa că în Samaria avea să se depună o mărturie temeinică deoarece, înainte de înălțarea sa la cer, a spus: „Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 1:8)

4. Cum au reacționat samaritenii la predicarea lui Filip și cum s-ar putea explica reacția lor?

 ⁴ Filip a constatat că, în Samaria, teritoriul era ‘alb pentru seceriș’. (Ioan 4:35) Pentru samariteni, mesajul său a fost ca o gură de aer proaspăt, iar motivul nu este greu de înțeles. Evreii nu aveau deloc legături cu samaritenii și mulți chiar își manifestau disprețul față de ei. În schimb, mesajul veștii bune le oferea o speranță tuturor, fără deosebire, fiind total diferit de ideile discriminatorii promovate de farisei. Depunându-le mărturie cu zel și fără părtinire samaritenilor, Filip a dovedit că nu era influențat de prejudecățile evreilor care îi disprețuiau. Așadar, nu este de mirare că mulțimi de samariteni îl ascultau pe Filip cu „mare atenție”! (Fap. 8:6)

5-7. Dați exemple care arată că dispersarea creștinilor a favorizat răspândirea veștii bune.

⁵ Nici în zilele noastre persecuțiile îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu nu au pus capăt lucrării de predicare. De repetate ori, creștinii au fost forțați să se mute în alte regiuni sau au fost aruncați în închisori. Cu ce rezultat? Aceste acțiuni nu au făcut decât să favorizeze răspândirea mesajului despre Regat. De exemplu, în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, Martorii lui Iehova au reușit să depună  mărturie chiar și în lagărele de concentrare naziste. Un evreu care i-a întâlnit pe Martori într-un lagăr povestește: „Forța morală de care au dat dovadă deținuții Martori ai lui Iehova m-a convins că credința lor era bazată pe Scripturi – și am devenit și eu Martor”.

⁶ În unele cazuri, li s-a depus mărturie chiar și persecutorilor, iar unii au reacționat favorabil. De pildă, când a fost transferat în lagărul de concentrare din Gusen (Austria), un Martor pe nume Franz Desch a reușit să înceapă un studiu biblic cu un ofițer SS. Cât de bucuroși au fost ei când, ani mai târziu, s-au întâlnit la un congres al Martorilor lui Iehova, iar amândoi erau proclamatori ai veștii bune!

⁷ La fel s-a întâmplat și când, din cauza persecuției, creștinii au fost nevoiți să fugă într-o altă țară. De exemplu, în anii ’70, mulți Martori din Malawi s-au refugiat în Mozambic, astfel că s-a depus o mărturie extraordinară în această țară. Iar lucrarea de predicare nu s-a oprit nici când persecuția a izbucnit în Mozambic. „Este adevărat, unii dintre noi au fost prinși și arestați de mai multe ori deoarece predicau”, spune Francisco Coana. „Cu toate acestea, atunci când multe persoane reacționau favorabil la mesajul despre Regat, eram convinși că Dumnezeu ne ajuta, așa cum îi ajutase și pe creștinii din secolul I.”

8. Ce efect au avut schimbările politice și economice asupra lucrării de predicare?

⁸ Persecuțiile nu constituie singurul factor care a determinat creșterea înregistrată în teritoriile de limbi străine. În ultimele decenii, schimbările politice și economice au făcut ca mesajul despre Regat să ajungă la oameni de diferite limbi și naționalități. Din cauza războiului și a sărăciei, unii s-au refugiat în zone mai sigure, unde au început să studieze Biblia. Numărul mare de refugiați a dus la formarea unor teritorii de limbi străine. Te străduiești și tu să ajungi cu vestea bună la oamenii „din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile” din teritoriul tău? (Rev. 7:9)

9. Cine a fost Simon și ce l-a impresionat în mod deosebit la Filip?

⁹ Filip a făcut multe ‘semne’ în Samaria. De exemplu, a vindecat infirmi și chiar a scos spirite rele. (Fap. 8:6-8) Darurile lui miraculoase l-au impresionat în mod deosebit pe Simon, un magician atât de admirat de popor, încât despre el se spunea: „Omul acesta este Puterea lui Dumnezeu”. Văzând adevărata putere a lui Dumnezeu, cu care Filip înfăptuia miracole, Simon a devenit credincios. (Fap. 8:9-13) Mai târziu însă, motivația lui avea să fie pusă la încercare. Cum?

10. a) Ce au făcut Petru și Ioan în Samaria? b) Ce a făcut Simon când a văzut că noii discipoli au primit spirit sfânt imediat ce Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei?

 ¹⁰ Auzind de creșterea înregistrată în Samaria, apostolii i-au trimis acolo pe Petru și pe Ioan. (Vezi chenarul „ Petru folosește «cheile Regatului»”.) Ajunși în Samaria, cei doi apostoli și-au pus mâinile peste noii discipoli și toți au primit imediat spirit sfânt. b Când a văzut acest lucru, Simon a rămas uluit. El le-a spus apostolilor: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca acela peste care îmi voi pune mâinile să primească spirit sfânt”. Simon le-a oferit chiar și bani, sperând că va putea cumpăra acest privilegiu sacru. (Fap. 8:14-19)

11. Cum l-a mustrat Petru pe Simon și cum a reacționat acesta?

¹¹ Petru i-a răspuns categoric: „Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că te-ai gândit că poți obține darul fără plată al lui Dumnezeu cu bani! Tu n-ai nicio parte în lucrul acesta și nicio legătură cu el, pentru că inima ta nu este dreaptă în ochii lui Dumnezeu”. Apoi l-a îndemnat să se căiască și să se roage pentru iertare: „Imploră-l pe Iehova să-ți ierte, dacă se poate, intenția rea a inimii”. Fără îndoială, Simon nu era un om rău. El dorea să facă ce este bine, dar încă nu avea o înțelegere corectă a lucrurilor. De aceea, i-a rugat pe apostoli: „Implorați- l pe Iehova pentru mine, ca să nu vină asupra mea niciunul dintre lucrurile pe care le-ați spus”. (Fap. 8:20-24)

12. Ce este „simonia” și cum au căzut în această capcană bisericile creștinătății?

¹² Cuvintele prin care Petru l-a mustrat pe Simon constituie un avertisment și pentru creștinii de astăzi. De la această întâmplare a apărut termenul „simonie”, care înseamnă cumpărarea sau vânzarea unor funcții religioase. Istoria creștinătății apostate abundă în exemple de acest fel. Într-o enciclopedie se afirmă: „Un studiu asupra istoriei conclavurilor c papale dezvăluie că niciodată nu s-au făcut alegeri clericale fără simonie, iar în numeroase situații, simonia practicată în conclav a luat forma cea mai grotescă, cea mai nerușinată și cea mai fățișă”. (The Encyclopædia Britannica, ediția a IX-a, 1878)

13. Cum trebuie să se păzească creștinii de simonie?

¹³ Creștinii trebuie să se păzească de păcatul simoniei. De exemplu, ei nu vor încerca să obțină favoruri copleșindu-i cu laude sau cu cadouri pe cei care par a fi în măsură să acorde privilegii în congregație. Iar cei considerați în măsură să acorde privilegii nu le vor face favoritisme celor bogați. În ambele situații este vorba de simonie. Într-adevăr, toți slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se poarte ‘ca unii mai mici’, așteptând ca spiritul lui Iehova să facă numiri pentru privilegii de serviciu. (Luca 9:48) În organizația lui Dumnezeu nu-și au locul cei care își caută „propria glorie”! (Prov. 25:27)

14, 15. a) Cine a fost eunucul etiopian și cum l-a întâlnit Filip? b) Cum a reacționat etiopianul la mesajul lui Filip și de ce botezul lui n-a fost făcut sub impulsul momentului? (Vezi nota de subsol.)

¹⁴ Îngerul lui Iehova i-a spus atunci lui Filip să meargă pe drumul care duce de la Ierusalim la Gaza. Dacă Filip s-a întrebat cumva de ce trebuia să meargă acolo, a înțeles repede motivul când a întâlnit un eunuc etiopian care „citea cu voce tare din profetul Isaia”. (Vezi chenarul  „ În ce sens eunuc?”.) Spiritul lui Iehova l-a îndrumat pe Filip să se apropie de carul acestui bărbat. „Înțelegi într-adevăr ce citești?”, l-a întrebat el pe etiopian în timp ce alerga pe lângă car. „Cum aș putea, dacă nu mă îndrumă cineva?”, a răspuns etiopianul. (Fap. 8:26-31)

¹⁵ Etiopianul l-a invitat apoi pe Filip să urce în car. Cât de însuflețitoare trebuie să fi fost conversația care a urmat! Identitatea „oii” și a „slujitorului” din profeția lui Isaia fusese multă vreme un mister. (Is. 53:1-12) Însă acum, în timp ce călătoreau, Filip i-a explicat eunucului etiopian cum s-a împlinit această profeție în persoana lui Isus Cristos. Asemenea celor ce se botezaseră la Penticosta din 33 e.n., etiopianul, care era deja prozelit, a înțeles imediat ce trebuia să facă. „Iată o apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”, i-a spus el lui Filip. Și a fost botezat chiar atunci. d (Vezi chenarul „ Botezul în apă”.) După aceea, Filip a fost condus de spirit la Asdod, unde a continuat să anunțe vestea bună. (Fap. 8:32-40)

16, 17. Ce rol au îngerii în lucrarea de predicare din zilele noastre?

¹⁶ Și creștinii de azi au privilegiul să participe la o lucrare asemănătoare celei desfășurate de Filip. Deseori, ei depun mărturie informală despre Regat, de exemplu când călătoresc. În multe situații, a fost evident că întâlnirea unei persoane sincere n-a fost întâmplătoare. De fapt, chiar trebuie să ne așteptăm la astfel de experiențe, întrucât Biblia arată clar că îngerii îndrumă lucrarea de predicare pentru ca mesajul să ajungă „la orice națiune, trib, limbă și popor”. (Rev. 14:6) Însuși Isus a prezis lucrul acesta. În ilustrarea despre grâu și neghină, el a spus că, în timpul secerișului, adică la încheierea actualului sistem, „secerătorii sunt îngerii”. El a mai spus că aceste  ființe spirituale aveau să strângă „din Regatul său toate lucrurile care poticnesc și pe cei care practică nelegiuirea”. (Mat. 13:37-41) În același timp, îngerii aveau să-i adune pe viitorii moștenitori cerești ai Regatului și, apoi, „o mare mulțime” de „alte oi”. Toți aceștia sunt atrași de Iehova la organizația sa. (Rev. 7:9; Ioan 6:44, 65; 10:16)

¹⁷ Ca o dovadă în acest sens, unii dintre cei pe care îi abordăm în lucrarea de predicare spun că s-au rugat ca să primească îndrumare spirituală. De exemplu, două vestitoare ale Regatului se aflau în lucrarea de predicare însoțite de un copilaș. Pe la ora prânzului, cele două Martore se gândeau să întrerupă lucrarea, însă, spre deosebire de alte ocazii, copilul a insistat să meargă și la locuința următoare. De fapt, el chiar s-a dus și a bătut la ușă! A deschis o doamnă tânără. Atunci Martorele s-au apropiat și i-au vorbit. Spre surprinderea lor, doamna le-a spus că tocmai se rugase să vină cineva ca s-o ajute să înțeleagă Biblia. S-a inițiat un studiu biblic.

18. De ce nu trebuie să ne pierdem niciodată aprecierea pentru privilegiul de a predica?

¹⁸ Întrucât faci parte din congregația creștină, și tu ai privilegiul de a participa alături de îngeri la lucrarea de predicare. În prezent, aceasta se desfășoară la o scară fără precedent. Nu-ți pierde niciodată aprecierea pentru acest privilegiu! Dacă vei persevera pe calea creștină și vei continua să anunți „vestea bună despre Isus”, vei avea cu siguranță multă bucurie! (Fap. 8:35)