1-3. a) În ce situație critică s-a aflat Ștefan și cum a reacționat el? b) Ce întrebări vom analiza în continuare?

 ÎNTR-O sală impunătoare, aflată, probabil, în apropierea templului din Ierusalim, Ștefan stă înaintea Sanhedrinului. Cei 71 de judecători sunt așezați în semicerc. Aceștia sunt bărbați cu autoritate și influenți, iar majoritatea îl disprețuiesc pe acest discipol al lui Isus. De fapt, cel care a convocat astăzi tribunalul pentru a-l judeca pe Ștefan nu este altul decât marele preot Caiafa, care a prezidat Sanhedrinul când Isus Cristos a fost condamnat la moarte, cu câteva luni înainte. Este oare Ștefan înspăimântat?

² Judecătorii îl privesc și văd că fața lui are o expresie cu totul neobișnuită, este „ca fața unui înger”. (Fap. 6:15) Îngerii transmit mesaje de la Iehova Dumnezeu și de aceea n-au niciun motiv să se teamă; nimic nu le poate tulbura pacea. Această pace se citește și pe fața lui Ștefan. Nici chiar judecătorii plini de ură nu pot să nu remarce asta. Dar cum poate fi Ștefan atât de liniștit?

³ Analizând răspunsul la această întrebare, avem multe de învățat. De asemenea, ne va fi de folos să aflăm răspunsul și la alte întrebări: De ce a ajuns Ștefan în situația critică descrisă mai sus? Cum își apărase el credința mai înainte? Și cum îl putem imita?

4, 5. a) De ce era Ștefan un membru valoros al congregației? b) Ce anume îl făcea pe Ștefan un om „care avea favoare și putere de la Dumnezeu”?

⁴ Ștefan era un membru valoros al congregației creștine nou-formate. Așa cum am văzut în capitolul anterior, el se număra printre cei șapte bărbați umili care au fost gata să-i ajute pe apostoli când li s-a cerut lucrul acesta. Umilința lui ne impresionează și mai mult dacă ne gândim la darurile cu care a fost binecuvântat. În Faptele 6:8 se spune că el „făcea mari minuni și semne”, asemenea unora dintre apostoli. Totodată, se spune că Ștefan „avea favoare și putere de la Dumnezeu”. Ce înseamnă acest lucru?

⁵ Termenul grecesc redat prin „favoare de la Dumnezeu” poate fi tradus  și prin „bunăvoință”. Ștefan era blând și amabil, calități care îl făceau plăcut oamenilor. Datorită felului său de a vorbi, mulți își dădeau seama că dorea sincer să-i ajute și că ceea ce-i învăța era în folosul lor. Ștefan era plin de putere deoarece se lăsa cu umilință îndrumat de spiritul lui Iehova. El nu s-a îngâmfat datorită darurilor și aptitudinilor sale, ci a îndreptat toată gloria spre Iehova și a manifestat un interes sincer față de oamenii cărora le vorbea. Așadar, nu este de mirare că împotrivitorii îl considerau un adversar redutabil!

6-8. a) Ce acuzații i s-au adus lui Ștefan și de ce? b) De ce exemplul lui Ștefan le poate fi util creștinilor de astăzi?

⁶ Câțiva bărbați s-au ridicat să-l contrazică pe Ștefan, dar „n-au putut să stea împotriva înțelepciunii și a spiritului cu care vorbea el”. a Văzând că nu pot face nimic, „i-au convins în secret” pe niște oameni să aducă acuzații false împotriva lui. De asemenea, „au instigat poporul, pe bătrâni și pe scribi”, astfel că acest discipol nevinovat al lui Cristos a fost dus cu forța înaintea Sanhedrinului. (Fap. 6:9-12) Împotrivitorii i-au adus o dublă acuzație: blasfemie împotriva lui Dumnezeu și blasfemie împotriva lui Moise.

⁷ Acuzatorii susțineau că Ștefan l-a blasfemiat pe Dumnezeu vorbind împotriva ‘locului sfânt’, adică templul din Ierusalim. (Fap. 6:13) De asemenea, îl acuzau că l-a blasfemiat pe Moise vorbind împotriva Legii și susținând schimbarea obiceiurilor lăsate de Moise. Acestea erau acuzații foarte grave, întrucât, la vremea aceea, evreii acordau o mare importanță templului, fiecărui detaliu din Legea lui Moise și numeroaselor tradiții orale care fuseseră adăugate la Lege. Prin urmare, Ștefan era prezentat ca un om periculos, care merita să moară.

⁸ Din nefericire, nu este ceva neobișnuit ca unele persoane religioase să recurgă la astfel de tactici pentru a le face rău slujitorilor lui Dumnezeu. Uneori, opozanții religioși instigă autoritățile laice împotriva Martorilor lui Iehova pentru a-i persecuta. Cum ar trebui să reacționăm când ni se aduc acuzații false sau se spun lucruri denaturate despre noi? În această privință, putem învăța multe de la Ștefan.

9, 10. Cum au criticat unii discursul rostit de Ștefan înaintea Sanhedrinului și ce trebuie să păstrăm în minte pe măsură ce vom analiza acest discurs?

⁹ După cum s-a arătat la începutul capitolului, în timp ce acuzatorii vorbeau împotriva lui Ștefan, fața lui era senină, ca fața unui înger. Atunci, Caiafa s-a întors spre el și l-a întrebat: „Așa stau lucrurile?”. (Fap. 7:1) Era rândul lui Ștefan să vorbească, iar el a vorbit cu toată îndrăzneala!

 ¹⁰ Unii au criticat discursul lui Ștefan, susținând că, deși lung, nu a oferit un răspuns la acuzațiile aduse. În realitate însă, Ștefan ne-a lăsat un exemplu excelent în ce privește modul de ‘a prezenta o apărare’ a veștii bune. (1 Pet. 3:15) Răspunsul lui a constat într-o prezentare succintă a trei perioade din istoria Israelului, în care a pus accent pe anumite aspecte. Să analizăm în continuare fiecare dintre aceste perioade, păstrând în minte acuzațiile ce i-au fost aduse: că l-a blasfemiat pe Dumnezeu vorbind împotriva templului și că l-a blasfemiat pe Moise vorbind împotriva Legii.

11, 12. a) De ce exemplul lui Avraam a fost un argument bine ales? b) De ce l-a menționat Ștefan pe Iosif în discursul său?

¹¹ Perioada patriarhilor. (Fap. 7:1-16) Ștefan a început prin a vorbi despre Avraam, pentru care evreii aveau un respect deosebit datorită credinței sale. Pornind de la această bază comună foarte importantă, Ștefan a scos în evidență faptul că, prima dată, Iehova, „Dumnezeul gloriei”, i s-a revelat lui Avraam în Mesopotamia. (Fap. 7:2) Acest bărbat a fost locuitor străin în Țara Promisă, iar pe atunci nu exista nici templu, nici Legea mozaică. Atunci cum putea susține cineva că fidelitatea față de Dumnezeu a fost întotdeauna condiționată de aceste lucruri?

¹² Ștefan a adus apoi în discuție exemplul lui Iosif, un descendent al lui Avraam, prețuit și el foarte mult de cei din auditoriu. Ștefan le-a amintit că acest bărbat drept a fost persecutat și vândut ca sclav chiar de frații lui, din care proveneau triburile Israelului. Cu toate acestea, Iosif a devenit mijlocul prin care Dumnezeu a salvat poporul Israel de la foamete. Fără îndoială, Ștefan era conștient de asemănările dintre Iosif și Isus Cristos, dar nu le-a menționat concret pentru ca aceia cărora le vorbea să-l asculte în continuare.

13. Cum l-a ajutat pe Ștefan argumentația referitoare la Moise să răspundă la acuzații și ce temă a dezvoltat el în discursul său?

¹³ Perioada lui Moise. (Fap. 7:17-43) Ștefan a vorbit mult despre Moise. Acesta a fost un lucru înțelept, deoarece mulți membri ai Sanhedrinului erau saduchei, care nu acceptau nicio altă carte biblică în afară de cele scrise de Moise. În plus, să ne amintim că Ștefan fusese acuzat de blasfemie împotriva lui Moise. El a răspuns direct la această acuzație, arătând prin cuvintele sale că  avea un respect profund față de Moise și față de Lege. (Fap. 7:38) El a menționat că și Moise a fost respins de cei pe care a încercat să-i salveze. Aceștia l-au respins când avea 40 de ani, iar după mai bine de 40 de ani, i-au contestat autoritatea în mai multe ocazii. b Astfel, Ștefan a dezvoltat sistematic o temă fundamentală: poporul lui Dumnezeu i-a respins în mod repetat pe conducătorii numiți de Iehova.

14. Ce idei a scos în evidență Ștefan când a vorbit despre Moise?

¹⁴ Ștefan le-a reamintit celor prezenți cuvintele lui Moise potrivit cărora în Israel avea să se ridice un profet asemenea lui. Cine avea să fie acesta și cum avea să fie primit de poporul lui Dumnezeu? Ștefan a dezvăluit răspunsul la aceste întrebări doar la sfârșit. În schimb, a scos în evidență încă o idee importantă: Moise a înțeles că orice loc poate deveni sfânt, așa cum a devenit și locul cu tufa de mărăcini, unde i-a vorbit Iehova. Așadar, putea fi închinarea la Iehova limitată la o clădire, cum era templul din Ierusalim? Vom vedea din cele ce urmează.

15, 16. a) De ce a vorbit Ștefan despre tabernacol? b) Cum a folosit Ștefan templul lui Solomon ca argument în discursul său?

¹⁵ Tabernacolul și templul. (Fap. 7:44-50) Ștefan le-a reamintit membrilor Sanhedrinului că, înainte să existe templul din Ierusalim, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să construiască un tabernacol, o structură mobilă, asemănătoare unui cort, folosită pentru închinare. Nimeni n-ar fi îndrăznit să spună că tabernacolul a fost inferior templului, din moment ce însuși Moise i s-a închinat lui Iehova acolo!

¹⁶ Mai târziu, când Solomon a construit templul din Ierusalim, el a fost inspirat să exprime în rugăciunea sa un adevăr esențial, pe care Ștefan l-a sintetizat astfel: „Cel Preaînalt nu locuiește în case făcute de mâini”. (Fap. 7:48; 2 Cron. 6:18) Într-adevăr, Iehova se poate folosi de un templu pentru a-și împlini scopurile, dar nu poate fi cuprins între zidurile lui. Atunci cum puteau considera slujitorii săi că adevărata închinare depindea de o clădire făcută de mâini omenești? Ca o concluzie mai mult decât pertinentă, Ștefan a citat din cartea Isaia: „«Cerul este tronul meu și pământul este scăunelul picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veți construi voi?», zice Iehova. «Sau unde ar putea fi locul meu de odihnă? Oare nu mâna mea a făcut toate aceste lucruri?»”. (Fap. 7:49, 50; Is. 66:1, 2)

17. În ce fel discursul lui Ștefan: a) a scos la iveală atitudinile greșite ale celor care îl ascultau? b) a oferit un răspuns la acuzațiile aduse împotriva lui?

¹⁷ Ajungând cu examinarea discursului lui Ștefan în acest punct, nu putem să nu recunoaștem măiestria cu care a scos la iveală atitudinile greșite ale acuzatorilor săi. El a arătat că scopul lui Iehova se împlinește progresiv, iar realizarea lui presupune schimbări și de aceea nu poate fi îngrădit  de tradiții. Cei ce acordau prea multă importanță acestui edificiu impunător din Ierusalim și obiceiurilor și tradițiilor ce se născuseră în jurul Legii mozaice nu înțeleseseră de fapt scopul pentru care fusese instituită Legea și fusese construit templul! Indirect, Ștefan ridica o întrebare esențială: Nu este ascultarea de Iehova cel mai bun mod în care cineva onorează Legea și templul? Într-adevăr, discursul lui Ștefan a constituit o excelentă apărare a acțiunilor sale pentru că el a ascultat de Iehova din tot sufletul.

18. În ce privințe este Ștefan un exemplu demn de imitat?

¹⁸ Ce putem învăța din discursul lui Ștefan? Argumentele sale dovedesc că el cunoștea foarte bine Scripturile. Dacă dorim ‘să mânuim corect cuvântul adevărului’, și noi trebuie să studiem cu conștiinciozitate Cuvântul lui Dumnezeu. (2 Tim. 2:15) De la Ștefan învățăm și ce înseamnă a le vorbi oamenilor într-o manieră plăcută și plină de tact. Deși auditoriul lui era foarte ostil, el a păstrat cât mai mult posibil o bază comună de discuție, vorbind despre lucruri pe care acei oameni le prețuiau. De asemenea, li s-a adresat cu respect, numindu-i pe bătrânii poporului „tați”. (Fap. 7:2) Și noi trebuie să le vorbim oamenilor despre adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu „cu blândețe și respect profund”. (1 Pet. 3:15)

19. Cum a prezentat Ștefan cu mult curaj mesajul de judecată al lui Iehova înaintea Sanhedrinului?

¹⁹ Cu toate acestea, nu ne vom reține să vorbim despre adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu de teamă să nu-i supărăm pe oameni și nici nu vom dilua mesajele de judecată ale lui Iehova. Ștefan este un bun exemplu și în acest sens. El și-a dat seama că argumentele pe care le-a prezentat înaintea Sanhedrinului n-au avut niciun efect asupra acelor judecători cu inima împietrită. De aceea, sub acțiunea spiritului sfânt, el și-a încheiat cuvântarea arătându-le fără teamă că erau asemenea strămoșilor lor, care îi respinseseră pe Iosif, pe Moise și pe profeți. (Fap. 7:51-53) De fapt, acești judecători ai Sanhedrinului îl omorâseră pe Mesia, a cărui venire fusese prezisă de Moise și de toți profeții. Da, ei încălcaseră Legea mozaică în cel mai grav mod posibil!

20, 21. Cum au reacționat membrii Sanhedrinului la cuvintele lui Ștefan și cum l-a întărit Iehova pe acest discipol?

²⁰ Adevărurile incontestabile prezentate de Ștefan i-au umplut de mânie pe judecători, care, renunțând la orice urmă de demnitate, scrâșneau din dinți împotriva lui. Cu siguranță, acest bărbat fidel și-a dat seama că nu avea să i se arate îndurare, așa cum nu i se arătase nici Stăpânului său, Isus.

²¹ Ștefan avea nevoie de curaj pentru a suporta ceea ce urma să i se întâmple și, fără îndoială, viziunea pe care i-a dat-o Iehova cu bunătate l-a întărit foarte mult. El a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta  lui Iehova! Când Ștefan a descris ceea ce vedea, judecătorii și-au astupat urechile. De ce? Când îl judecaseră pe Isus, acesta le spusese că el era Mesia și că, nu după mult timp, aveau să-l vadă la dreapta Tatălui. (Mar. 14:62) Viziunea lui Ștefan dovedea că ceea ce spusese Isus era adevărat. Era dovada clară că Sanhedrinul îl trădase și îl ucisese chiar pe Mesia! Atunci s-au repezit cu toții asupra lui Ștefan ca să-l ducă să-l omoare cu pietre. c

22, 23. În ce privințe moartea lui Ștefan se aseamănă cu moartea lui Isus și de ce creștinii de azi pot avea aceeași încredere ca Ștefan?

²² Ștefan a murit asemenea Stăpânului său, cu pace în suflet, cu încredere deplină în Iehova și fără resentimente față de ucigașii săi. El a spus: „Doamne Isus, primește spiritul meu!” probabil pentru că încă îl vedea în viziune pe Fiul omului alături de Iehova. Fără îndoială, Ștefan cunoștea cuvintele încurajatoare rostite de Isus: „Eu sunt învierea și viața”. (Ioan 11:25) Apoi, Ștefan i s-a adresat direct lui Dumnezeu în rugăciune, spunând cu voce tare: „Iehova, nu le pune la socoteală păcatul acesta!”. După aceea, a adormit în moarte. (Fap. 7:59, 60)

²³ Ștefan a fost primul continuator al lui Cristos despre care se știe că a murit ca martir. (Vezi chenarul „ În ce sens martir?”.) Însă, din nefericire, nu avea să fie și ultimul. De atunci și până în prezent, mulți slujitori fideli ai lui Iehova au fost uciși de fanatici religioși, de extremiști politici și de alți împotrivitori plini de cruzime. Cu toate acestea, putem avea aceeași încredere ca Ștefan. În prezent, Isus domnește ca Rege și își exercită puterea extraordinară pe care a primit-o de la Tatăl său. Nimic nu-l va împiedica să-i învie pe continuatorii săi fideli! (Ioan 5:28, 29)

24. Cum a participat Saul la martiriul lui Ștefan și ce influență a avut asupra altora moartea acestui bărbat fidel?

²⁴ La toate acestea a fost de față și un tânăr pe nume Saul. El a fost de acord cu uciderea lui Ștefan și chiar a păzit veșmintele celor ce aruncau cu pietre. La scurtă vreme după aceea, a lansat un val de persecuții violente împotriva creștinilor. Însă, în timp, moartea lui Ștefan a avut o influență pozitivă asupra altora. Exemplul său i-a întărit pe alți creștini să rămână fideli și, astfel, să iasă și ei învingători. Mai mult, chiar Saul, care ulterior a fost cunoscut ca Pavel, și-a amintit cu profund regret de implicarea lui în martiriul lui Ștefan. (Fap. 22:20) El a participat la uciderea acestui discipol, dar, mai târziu, și-a dat seama că fusese „un blasfemator, un persecutor și un batjocoritor”. (1 Tim. 1:13) Cu siguranță, Pavel nu l-a uitat niciodată pe Ștefan și nici discursul său plin de forță. De fapt, în unele dintre cuvântările și scrierile sale, Pavel a dezvoltat idei ce se regăsesc în acest discurs. (Fap. 7:48; 17:24; Evr. 9:24) Cu timpul, Pavel a ajuns să urmeze întru totul exemplul de credință și de curaj al lui Ștefan, un om „care avea favoare și putere de la Dumnezeu”. Îl urmăm și noi?