1. Ce asemănări există între creștinii din secolul I și Martorii lui Iehova din prezent?

 AU DEPUS mărturie cu mult zel și au acceptat din inimă ajutorul și îndrumarea spiritului sfânt. Nici chiar persecuția nu i-a putut reduce la tăcere. Iar Dumnezeu i-a binecuvântat din belșug. Fără îndoială că, în această descriere, i-am recunoscut imediat pe creștinii din secolul I, însă ea li se potrivește în egală măsură și Martorilor lui Iehova din prezent.

2, 3. Ce este remarcabil la cartea Faptele?

² Cu siguranță, relatările din Faptele apostolilor, o carte biblică plină de acțiune, te-au încurajat și ți-au întărit credința. Această carte este unică întrucât este singura relatare scrisă sub inspirație divină despre istoria primilor creștini.

³ Cartea Faptele menționează cu numele 95 de persoane, 32 de țări și teritorii, 54 de orașe și 9 insule. Ea vorbește despre oameni de rând, conducători religioși trufași, politicieni aroganți și persecutori îndârjiți. Însă, mai presus de toate, vorbește despre frații și surorile noastre din secolul I, care, la fel ca noi, s-au luptat cu încercările vieții de zi cu zi și au predicat cu mult zel vestea bună.

4. De ce putem spune că există o legătură specială între noi și creștinii fideli precum apostolul Pavel, Tabita și alții?

⁴ Ne despart aproape 2 000 de ani de timpul când au trăit apostolii zeloși Petru și Pavel, doctorul iubit Luca, generosul Barnaba și curajosul Ștefan, Tabita cea plină de bunătate și ospitaliera Lidia, precum și mulți alți martori fideli. Totuși, între noi și ei există o legătură specială. Avem de îndeplinit aceeași misiune ca ei: lucrarea de facere de discipoli. (Mat. 28:19, 20) Suntem noi conștienți de marele privilegiu ce ni s-a acordat?

5. Unde au început să predice primii continuatori ai lui Isus?

⁵ Să medităm la misiunea pe care Isus le-a încredințat-o continuatorilor săi. El a spus: „Veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 1:8) Mai întâi, spiritul sfânt le-a dat putere discipolilor să fie martori „în Ierusalim”. (Fap. 1:1–8:3) Apoi, sub îndrumarea spiritului, ei au depus mărturie „în toată Iudeea [și] în Samaria”.  (Fap. 8:4–13:3) După aceea, au început să ducă vestea bună „până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 13:4–28:31)

6, 7. Ce avantaje avem noi față de frații din secolul I?

⁶ În lucrarea de predicare, frații și surorile noastre din secolul I n-au avut la dispoziție întreaga Biblie. Evanghelia după Matei a fost scrisă abia în 41 e.n., iar până în aproximativ 61 e.n., când a fost terminată cartea Faptele, Pavel nu scrisese decât unele dintre scrisorile sale. Primii creștini nu aveau fiecare un exemplar al Sfintelor Scripturi și nici publicații pe care să le lase celor interesați. Desigur, creștinii evrei erau familiarizați cu Scripturile ebraice pentru că, înainte să devină discipoli ai lui Isus, le auziseră citite în sinagogă. (2 Cor. 3:14-16) Dar chiar și ei trebuiau să învețe cu sârguință deoarece era, probabil, necesar să citeze versete din memorie.

⁷ Astăzi, cei mai mulți dintre noi avem un exemplar al Bibliei, precum și numeroase publicații biblice. Ne îndeplinim misiunea de a face discipoli anunțând vestea bună în numeroase limbi, în 240 de țări și teritorii.

8, 9. a) Ce au făcut discipolii lui Isus cu ajutorul spiritului sfânt? b) Ce realizează sclavul fidel cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu?

⁸ Isus le-a spus discipolilor pe care i-a trimis să-i fie martori: „Veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi”. Îndrumați de spiritul lui Dumnezeu, sau forța sa activă, continuatorii lui Isus aveau să-i fie martori până la marginile pământului. Cu ajutorul spiritului sfânt, Petru și Pavel au vindecat bolnavi, au scos demoni și chiar au înviat morți. Totuși, puterea primită prin spiritul sfânt a slujit unui scop mult mai important: i-a ajutat pe apostoli și pe ceilalți discipoli să răspândească cunoștința exactă, care înseamnă viață veșnică. (Ioan 17:3)

⁹ La Penticosta din 33 e.n., discipolii lui Isus au vorbit „în alte limbi, așa cum îi făcea spiritul să vorbească”. Astfel, ei au depus mărturie despre „lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu”. (Fap. 2:1-4, 11) Astăzi, noi nu vorbim în mod miraculos în limbi. Totuși, cu ajutorul spiritului sfânt al lui Dumnezeu, sclavul fidel produce literatură biblică în multe limbi. De exemplu, în fiecare lună se tipăresc milioane de exemplare ale revistelor Turnul de veghe și Treziți-vă!, iar pe site-ul nostru, jw.org, sunt disponibile materiale video și publicații bazate pe Biblie în peste 1 000 de limbi. În felul acesta, le putem anunța „lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu” oamenilor din toate națiunile, triburile și limbile. (Rev. 7:9)

10. Ce s-a realizat în privința traducerii Bibliei începând din 1989?

¹⁰ Din 1989, sclavul fidel pune un mare accent pe traducerea Bibliei în cât mai multe limbi. Până în prezent, Biblia – Traducerea lumii noi a fost tradusă în peste 200 de limbi, fiind tipărite zeci de milioane de exemplare. Iar munca de traducere și de tipărire a Bibliei continuă. Toate acestea au fost posibile numai cu ajutorul lui Dumnezeu și al spiritului său!

11. Cât de amplă este activitatea de traducere a publicațiilor Martorilor?

 ¹¹ Munca de traducere este realizată de mii de voluntari din peste 150 de țări și teritorii. Ar trebui să ne surprindă amploarea acestei activități? Nicidecum. În fond, mai există vreo organizație care să fie îndrumată de spiritul sfânt pentru ‘a depune o mărturie temeinică’ la scară mondială despre Iehova Dumnezeu, despre Regele său mesianic și despre Regatul instaurat în cer? (Fap. 28:23)

12. Cum au putut Pavel și alți creștini să-și îndeplinească misiunea de a predica?

¹² Pavel le-a depus mărturie evreilor și neevreilor în Antiohia din Pisidia, iar „cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică au devenit credincioși”. (Fap. 13:48) În încheierea cărții Faptele, Luca arată că Pavel a continuat să predice „Regatul lui Dumnezeu . . . cu toată îndrăzneala, fără piedici”. (Fap. 28:31) Unde predica apostolul? În Roma, capitala unei puteri mondiale. Da, fie că au ținut discursuri, fie că au predicat în alt fel, continuatorii lui Isus din secolul I au depus mărturie fiind ajutați de spiritul sfânt!

13. De ce trebuie să ne rugăm când suntem persecutați?

¹³ Când au fost persecutați, primii discipoli ai lui Isus l-au implorat pe Iehova să le dea curaj. Drept urmare, au fost umpluți cu spirit sfânt și au primit putere ca să predice cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. (Fap. 4:18-31) Și noi ne rugăm astăzi pentru înțelepciune și putere ca să continuăm să depunem mărturie în pofida persecuțiilor. (Iac. 1:2-8) Iar datorită binecuvântării lui Iehova și cu ajutorul spiritului său, perseverăm în serviciul pentru Regat. Nimic nu poate opri lucrarea de mărturie: nici opoziția aprigă, nici persecuția violentă. Așadar, când suntem persecutați, este vital să cerem în rugăciune spirit sfânt, precum și înțelepciune și curaj ca să anunțăm vestea bună. (Luca 11:13)

14, 15. a) La ce a dus „persecuția izbucnită odată cu moartea lui Ștefan”? b) Cum au ajuns mulți oameni din Siberia să afle adevărul în zilele noastre?

¹⁴ Înainte să fie omorât, Ștefan a depus mărturie cu mult curaj. (Fap. 6:5; 7:54-60) Apoi a urmat „o mare persecuție”, iar toți discipolii, cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat în Iudeea și în Samaria. Însă lucrul acesta n-a pus capăt lucrării de mărturie. Filip a mers la Samaria ca „să le predice despre Cristos celor de acolo” și a avut rezultate excelente. (Fap. 8:1-8, 14, 15, 25) În plus, relatarea ne spune: „Cei care fuseseră împrăștiați de persecuția izbucnită odată cu moartea lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, dar spuneau cuvântul numai iudeilor. Însă printre ei erau niște bărbați din Cipru și din Cirena care au venit la Antiohia și au început să le predice vorbitorilor de limbă greacă, anunțând vestea bună despre Domnul Isus”. (Fap. 11:19, 20) În secolul I, persecuția n-a făcut decât să contribuie la răspândirea mesajului despre Regat.

 ¹⁵ În zilele noastre, ceva asemănător s-a întâmplat în fosta Uniune Sovietică. Îndeosebi în anii ’50, mii de Martori ai lui Iehova au fost deportați în Siberia. Fiind împrăștiați în diferite locuri, vestea bună se răspândea tot mai mult în acel teritoriu vast. Niciodată atât de mulți Martori nu și-ar fi putut permite să facă o călătorie atât de lungă, unii chiar de 10 000 de kilometri, ca să anunțe vestea bună! Dar guvernul i-a ajutat să ajungă în toată țara! Un frate a spus: „Chiar autoritățile au făcut posibil ca mii de oameni sinceri din Siberia să ajungă să cunoască adevărul”.

16, 17. Cum confirmă cartea Faptele că Iehova a binecuvântat lucrarea de mărturie?

¹⁶ Evident, creștinii din secolul I s-au bucurat de binecuvântarea lui Iehova. Pavel și alții au plantat și au udat, „dar Dumnezeu a făcut să crească”. (1 Cor. 3:5, 6) Relatările din cartea Faptele confirmă această creștere datorată binecuvântării lui Iehova. Iată ce se spune în acest sens: „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor creștea foarte mult în Ierusalim”. (Fap. 6:7) De asemenea, pe măsură ce lucrarea de mărturie se extindea, „congregația din toată Iudeea, Galileea și Samaria s-a bucurat de o perioadă de pace și se zidea; și, umblând în teamă [plină de respect față] de Iehova și în mângâierea spiritului sfânt, continua să crească”. (Fap. 9:31)

¹⁷ În Antiohia din Siria, mulți martori curajoși le-au predicat atât evreilor, cât și vorbitorilor de limbă greacă. Relatarea spune că „mâna lui Iehova era cu ei și un mare număr de oameni au devenit credincioși și l-au urmat pe Domnul”. (Fap. 11:21) Referitor la progresul ulterior care a avut loc în acest oraș, citim: „Cuvântul lui Iehova se răspândea și tot mai mulți oameni deveneau credincioși”. (Fap. 12:24) În plus, Pavel și colaboratorii săi au depus o mărturie temeinică în rândul neevreilor, astfel că, „prin puterea lui Iehova, cuvântul său se răspândea și triumfa”. (Fap. 19:20)

18, 19. a) De unde știm că „mâna lui Iehova” este cu noi? b) Dați un exemplu care arată că Iehova își susține slujitorii.

¹⁸ „Mâna lui Iehova” este, fără îndoială, și cu noi. Acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni devin credincioși și își simbolizează dedicarea la Dumnezeu prin botez. Mai mult, numai cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu putem îndura opoziția înverșunată, uneori chiar persecuții violente, și ne putem îndeplini serviciul, așa cum au făcut Pavel și alți creștini din secolul I. (Fap. 14:19-21) Iehova Dumnezeu ne este întotdeauna alături. Putem fi siguri că „brațele sale veșnice” ne susțin în toate încercările. (Deut. 33:27) Și să nu uităm că, de dragul mărețului său nume, Iehova nu-și va părăsi niciodată poporul! (1 Sam. 12:22; Ps. 94:14)

¹⁹ Iată doar un exemplu: În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, fratele Harald Abt a continuat să depună mărturie, motiv pentru care naziștii l-au trimis în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. În  mai 1942, Gestapoul a arestat-o pe soția lui, Elsa, și le-a luat fetița. Elsa a fost închisă în mai multe lagăre. Ea a spus mai târziu: „Anii pe care i-am petrecut în lagărele de concentrare germane m-au învățat o lecție importantă. Este vorba despre modul extraordinar în care spiritul lui Iehova te poate întări când treci printr-o încercare extremă! Înainte să fiu arestată, am citit scrisoarea unei surori care spunea că, atunci când treci printr-o încercare cumplită, spiritul lui Iehova îți dă pace sufletească. M-am gândit că sora a exagerat un pic. Însă, când am trecut eu însămi prin încercări, mi-am dat seama că avea dreptate. Într-adevăr, așa se întâmplă. Îți vine greu să crezi dacă n-ai trecut prin așa ceva. Dar eu am simțit personal acest lucru”.

20. Ce a făcut Pavel când era în arest la domiciliu și de ce este încurajator lucrul acesta pentru unii dintre frații și surorile noastre?

²⁰ În încheiere, cartea Faptele ni-l prezintă pe Pavel ‘predicând Regatul lui Dumnezeu’ cu zel în Roma. (Fap. 28:31) Întrucât era în arest la domiciliu, el nu putea să depună mărturie din casă în casă. Totuși, el a continuat să le vorbească tuturor celor ce veneau să-l viziteze. Și astăzi, din cauza vârstei înaintate, a bolii ori a infirmității, unii dintre frații noștri dragi fie nu pot ieși din casă fiind imobilizați la pat, fie locuiesc într-un azil. Însă iubirea lor pentru Dumnezeu și dorința lor de a depune mărturie sunt la fel de puternice ca altădată. Să-i amintim în rugăciunile noastre și chiar să-i cerem Tatălui nostru ceresc să-i ajute să întâlnească oameni care doresc să învețe mai multe despre el și despre scopurile sale grandioase.

21. De ce trebuie să depunem mărturie cu sentimentul urgenței?

²¹ Însă majoritatea dintre noi putem participa la lucrarea din casă în casă și la alte aspecte ale lucrării de facere de discipoli. De aceea, să ne îndeplinim cu conștiinciozitate responsabilitatea de vestitori ai Regatului, participând la lucrarea de mărturie care se desfășoară „până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. Această lucrare trebuie îndeplinită cu sentimentul urgenței deoarece „semnul” prezenței lui Cristos este cât se poate de evident. (Mat. 24:3-14) Nu este timp de pierdut! Avem „multe de făcut în lucrarea Domnului”! (1 Cor. 15:58)

22. Ce trebuie să fim hotărâți să facem în timp ce așteptăm ziua lui Iehova?

²² În timp ce așteptăm „ziua cea mare și înfricoșătoare a lui Iehova”, să continuăm să depunem mărturie cu mult curaj și cu fidelitate! (Ioel 2:31) Vom găsi mulți oameni asemenea bereenilor, care „au acceptat cuvântul cu cea mai mare însuflețire”. (Fap. 17:10, 11) Așadar, să fim hotărâți să depunem mărturie până când vom auzi cuvintele: „Bine, sclav bun și fidel!”. (Mat. 25:23) Dacă ne facem partea cu zel în lucrare și îi rămânem fideli lui Iehova, cu siguranță ne vom bucura pentru eternitate că am avut și noi onoarea de a depune „o mărturie temeinică” despre Regat!