1, 2. De ce persecuția din Ierusalim nu l-a luat pe Pavel prin surprindere?

 SMULS din mijlocul unei gloate înfuriate, Pavel este din nou în arest. Persecuția cu care se confruntă în Ierusalim nu l-a luat deloc prin surprindere; el a fost avertizat că-l așteaptă „închisoare și necazuri” în acest oraș. (Fap. 20:22, 23) Și, deși nu știe exact ce i se va întâmpla, apostolul știe că mai are de suferit pentru numele lui Isus. (Fap. 9:16)

² Chiar și unii profeți din congregația creștină l-au avertizat pe Pavel că va fi legat și dat „în mâinile oamenilor din națiuni”. (Fap. 21:4, 10, 11) Cu puțin timp în urmă, aproape că fusese omorât de o gloată de evrei, iar apoi, membrii Sanhedrinului au fost gata ‘să-l sfâșie’ în vâltoarea neînțelegerii ce se iscase cu privire la el. Acum apostolul se află sub paza soldaților romani. Îl așteaptă alte acuzații și alte audieri. (Fap. 21:31; 23:10) Câtă nevoie are Pavel de încurajare!

3. Cum suntem astăzi încurajați pentru a continua lucrarea de predicare?

³ În acest timp al sfârșitului, suntem conștienți că „toți cei care doresc să trăiască cu devoțiune sfântă în unitate cu Cristos Isus vor fi și ei persecutați”. (2 Tim. 3:12) Din când în când, și noi avem nevoie să ni se insufle curaj ca să continuăm să predicăm. Cât de recunoscători suntem pentru încurajările oportune pe care le primim prin intermediul publicațiilor și al întrunirilor pregătite de „sclavul fidel și prevăzător”! (Mat. 24:45) Iehova ne-a dat asigurarea că niciun dușman al veștii bune nu va reuși să-i distrugă pe slujitorii lui Dumnezeu ca grup și nici să oprească lucrarea de predicare. (Is. 54:17; Ier. 1:19) Dar să ne întoarcem la apostolul Pavel. A primit el încurajarea necesară pentru a continua să depună o mărturie temeinică în pofida opoziției? Dacă da, cum a fost el încurajat și cum a acționat după aceea?

4, 5. Ce încurajare a primit Pavel și de ce se poate spune că a venit la momentul potrivit?

⁴ Apostolul Pavel a primit încurajare chiar în noaptea de după audierea lui în fața Sanhedrinului. Relatarea inspirată spune: „Domnul a stat  lângă el și a zis: «Fii curajos! Căci, așa cum ai depus o mărturie temeinică despre mine în Ierusalim, tot așa va trebui să depui mărturie și în Roma»”. (Fap. 23:11) Prin aceste cuvinte, Isus îl asigura pe Pavel că va scăpa. Astfel, apostolul era sigur că va supraviețui pentru a ajunge la Roma și că acolo va depune mărturie despre Isus.

⁵ Această încurajare a venit la momentul potrivit. Chiar a doua zi, peste 40 de iudei „au pus la cale un complot și au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel”. Acei evrei erau atât de hotărâți să-l ucidă pe apostol, încât au jurat că vor face ce au complotat. Ei considerau că, dacă nu duceau la îndeplinire ce își propuseseră, asupra lor avea să se abată un blestem, sau o nenorocire. (Fap. 23:12-15) Planul lor, care avea încuviințarea preoților principali și a bătrânilor, era să-l aducă pe Pavel din nou înaintea Sanhedrinului, sub pretextul unor cercetări suplimentare, iar pe drum să-l atace și să-l omoare.

6. a) Cum s-a aflat de complotul împotriva lui Pavel? b) Ce pot învăța tinerii din această relatare?

⁶ Însă nepotul lui Pavel a auzit de complot și l-a înștiințat. Pavel l-a trimis să-l informeze și pe comandantul roman Claudiu Lisias. (Fap. 23:16-22) Cât de mult îi iubește Iehova pe tinerii care, asemenea acestui nepot al lui Pavel, al cărui nume nu-l cunoaștem, dovedesc credință și curaj, punând binele slujitorilor lui Dumnezeu mai presus de binele lor și făcând tot ce le stă în putință pentru a sprijini lucrarea Regatului!

7, 8. Ce a făcut Claudiu Lisias pentru siguranța lui Pavel?

⁷ Îndată ce a aflat de complotul împotriva lui Pavel, Claudiu Lisias, care avea în subordine 1 000 de oameni, a dat ordin ca o gardă formată din 470 de soldați, lăncieri și călăreți să-l însoțească chiar în noaptea aceea pe Pavel la Cezareea. Acolo urmau să-l predea guvernatorului Felix. a Chiar dacă în Cezareea, capitala administrativă a provinciei Iudeea, locuiau mulți evrei, majoritatea locuitorilor erau neevrei. Aici domnea ordinea, spre deosebire de Ierusalim, unde mulți își manifestau violent prejudecățile religioase și tulburau liniștea publică formând gloate. De asemenea, în Cezareea se afla baza militară principală a trupelor romane din Iudeea.

⁸ Așa cum prevedea legea romană, Lisias i-a trimis guvernatorului Felix o scrisoare în care îi explica pe scurt situația lui Pavel. El a menționat că, după ce a aflat că acesta era cetățean roman, l-a salvat din mâna iudeilor care voiau să-l ucidă. Lisias a mai spus că nu l-a găsit pe Pavel vinovat de „niciun lucru care să merite moartea sau închisoarea”, dar că, din cauza unui complot împotriva acestuia, a fost nevoit să-l trimită la Cezareea, pentru ca guvernatorul să-i audieze pe acuzatori și să dea un verdict. (Fap. 23:25-30)

9. a) Cum a încălcat Lisias drepturile de cetățean roman ale lui Pavel? b) De ce uzăm astăzi de drepturile ce ne sunt garantate prin lege?

 ⁹ Dar a prezentat Lisias corect lucrurile? Nu tocmai. Se pare că Lisias a încercat să se prezinte pe sine într-o lumină cât mai bună. În realitate, el nu-l salvase pe Pavel fiindcă aflase că acesta era cetățean roman. În plus, el poruncise ca Pavel „să fie legat cu două lanțuri”, iar apoi „să fie interogat prin biciuire”. (Fap. 21:30-34; 22:24-29) Lisias încălcase astfel drepturile de cetățean roman ale lui Pavel. Și astăzi Satan profită de fanatismul religios al împotrivitorilor pentru a ațâța focul persecuției. Iar uneori ne sunt încălcate libertățile civile. Însă, asemenea lui Pavel, slujitorii lui Dumnezeu uzează adesea de drepturile ce le sunt garantate prin lege pentru a-și apăra libertatea religioasă.

10. Ce acuzații grave i s-au adus lui Pavel?

¹⁰ În Cezareea, Pavel a fost „păzit în palatul lui Irod” până la sosirea acuzatorilor săi de la Ierusalim. (Fap. 23:35) După cinci zile, înaintea lui Felix s-au prezentat marele preot Anania, un orator pe nume Tertul și un grup de bătrâni. Tertul și-a început pledoaria prin a-l lăuda pe guvernator pentru ceea ce făcea în folosul evreilor, cu intenția clară de a-l flata și de a-i câștiga favoarea. b Apoi, trecând la subiect, l-a numit pe Pavel „o ciumă” și l-a acuzat că „provoacă rebeliuni printre toți iudeii de pe pământul locuit”. Apoi a adăugat: „A încercat chiar să profaneze templul; de aceea, l-am prins”. Ceilalți iudei „au susținut și ei acuzațiile, afirmând că lucrurile acelea erau adevărate”. (Fap. 24:5, 6, 9) Acuzațiile ce i se aduceau lui Pavel – că provoca rebeliuni, că era conducătorul unei secte periculoase și că profana templul – erau foarte grave și puteau fi pedepsite cu moartea.

11, 12. Cum a răspuns Pavel la acuzațiile ce i-au fost aduse?

¹¹ După Tertul, i s-a dat cuvântul lui Pavel. „Sunt bucuros să vorbesc în apărarea mea”, a spus el. Apoi a respins categoric toate acuzațiile ce i se aduseseră. Apostolul nu profanase templul și nici nu încercase să provoace o revoltă. El a arătat că lipsise din Ierusalim „mulți ani” și că revenise cu „daruri de îndurare”, adică donații pentru creștinii care ajunseseră săraci, probabil din cauza foametei și a persecuțiilor. Pavel a subliniat totodată că, înainte de a merge la templu, ‘se purificase din  punct de vedere ceremonial’ și că se străduia ‘să aibă o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor’. (Fap. 24:10-13, 16-18)

¹² Pavel a recunoscut că îndeplinea un serviciu sacru pentru Dumnezeul strămoșilor săi ‘potrivit căii pe care ei o numeau «sectă»’. Dar a susținut cu tărie că el credea „tot ce este prevăzut în Lege și scris în Profeți” și că, asemenea acuzatorilor săi, nutrea speranța „că va fi o înviere atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți”. Apoi Pavel a cerut ca acuzatorii să-și prezinte dovezile: „Să spună chiar oamenii aceștia de ce anume m-au găsit vinovat când am stat înaintea Sanhedrinului, în afară doar de ceea ce am strigat când eram în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt judecat astăzi înaintea voastră!»”. (Fap. 24:14, 15, 20, 21)

13-15. Ce învățăm din modul în care Pavel a depus mărturie în fața autorităților?

¹³ Pavel este un bun exemplu pentru noi. La fel ca el, am putea fi duși în fața autorităților și acuzați pe nedrept că facem parte dintr-o „sectă periculoasă”, că tulburăm ordinea publică sau că instigăm la revoltă. Pavel nu l-a lingușit pe guvernator, cum a făcut Tertul. El a rămas calm, păstrând o atitudine respectuoasă, a vorbit cu tact și a prezentat situația clar și corect. Apoi a adăugat că ‘iudeii din provincia Asia’, care îl acuzaseră că pângărise templul, nici măcar nu erau prezenți. Potrivit legii, ei ar fi trebuit să fie de față ca să își susțină acuzațiile. (Fap. 24:18, 19)

¹⁴ Și mai remarcabil este faptul că Pavel nu s-a reținut să depună mărturie despre convingerile sale. Plin de curaj, el și-a declarat din nou credința în înviere, declarație ce stârnise discuții aprinse în Sanhedrin. (Fap. 23:6-10) Dar de ce, în pledoaria lui, Pavel a scos în evidență  speranța învierii? Deoarece el depunea mărturie despre Isus și despre învierea sa, pe care împotrivitorii lui nu voiau să o accepte. (Fap. 26:6-8, 22, 23) Într-adevăr, întreaga controversă se rezuma la credința în înviere, mai precis, la credința în Isus și în învierea sa.

¹⁵ Asemenea lui Pavel, și noi putem depune mărturie cu îndrăzneală. Suntem întăriți de cuvintele pe care Isus li le-a spus discipolilor: „Veți fi urâți de toți oamenii din cauza numelui meu. Dar cine va persevera până la sfârșit va fi salvat”. Ar trebui să ne facem griji în legătură cu ce vom spune? Nicidecum. Isus ne-a dat următoarea asigurare: „Când vă vor lua ca să vă predea tribunalelor, nu vă îngrijorați dinainte cu privire la ce veți spune. Ceea ce vi se va da în momentul acela, aceea să spuneți, fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci spiritul sfânt”. (Mar. 13:9-13)

16, 17. a) Cum a procedat Felix în cazul lui Pavel? b) De ce s-a înspăimântat Felix, dar de ce l-a chemat pe Pavel de mai multe ori?

¹⁶ Guvernatorul Felix nu auzea pentru prima dată despre credința creștină. Relatarea spune: „Felix, care era bine informat cu privire la această Cale, i-a amânat spunând: «Voi hotărî asupra lucrurilor privitoare la voi când va coborî comandantul Lisias». Și i-a poruncit centurionului să-l țină pe Pavel în arest, dar să-i dea o oarecare libertate și să-i lase pe ai lui să se îngrijească de el”. (Fap. 24:22, 23)

¹⁷ Câteva zile mai târziu, Felix, împreună cu soția sa, Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel și „l-a ascultat cu privire la credința în Cristos Isus”. (Fap. 24:24) Însă, când Pavel a vorbit „despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare, Felix s-a înspăimântat”. Aceste lucruri îl făceau, probabil, să se simtă cu conștiința încărcată din cauza nelegiuirilor lui. De aceea, i-a spus lui Pavel: „Acum du-te, iar când voi avea ocazia, voi trimite din nou după tine”. Și, într-adevăr, Felix l-a chemat apoi pe Pavel de mai multe ori, însă nu pentru că dorea să afle adevărul, ci pentru că spera să primească mită. (Fap. 24:25, 26)

18. De ce le-a vorbit Pavel lui Felix și soției acestuia „despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare”?

¹⁸ De ce le-a vorbit Pavel lui Felix și soției acestuia „despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare”? Ei doreau să afle ce presupunea „credința în Cristos Isus”. Pavel, care știa despre cruzimea, imoralitatea și nelegiuirile acestora, le-a arătat limpede ce se pretindea din partea tuturor celor ce doreau să devină continuatori ai lui Isus. Felix și soția lui au putut vedea clar contrastul izbitor dintre modul lor de viață și normele drepte ale lui Dumnezeu. Acest lucru i-a ajutat, cu siguranță, să înțeleagă că toți oamenii sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce spun, fac și gândesc. Așadar, mai importantă decât  judecata pe care Pavel avea să o primească din partea lui Felix era judecata pe care cei doi aveau să o primească din partea lui Dumnezeu. Nu e de mirare că Felix „s-a înspăimântat”!

19, 20. a) Cum ar trebui să procedăm în lucrarea de predicare cu oamenii care par interesați de adevăr, dar care, în realitate, urmăresc interese egoiste? b) De unde știm că Felix nu era sincer?

¹⁹ Și noi am putea întâlni în lucrarea de predicare oameni ca Felix. La început, ar putea părea că manifestă interes față de adevăr, dar, în realitate, ei urmăresc interese egoiste. Cu astfel de oameni suntem pe bună dreptate mai precauți. Totuși, asemenea lui Pavel, le-am putea arăta cu tact care sunt normele drepte ale lui Dumnezeu. Poate că adevărul le va sensibiliza inima. Însă, dacă observăm că n-au nici cea mai mică intenție să renunțe la calea lor păcătoasă, îi lăsăm în pace. Noi îi căutăm pe aceia care doresc cu sinceritate să-și însușească adevărul.

²⁰ Adevăratele motivații ale lui Felix reies din următoarele cuvinte din relatare: „După doi ani, lui Felix i-a luat locul Porcius Festus. Și, pentru că voia să câștige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în arest”. (Fap. 24:27) În realitate, Felix nu era sincer și nu avea de gând să-l ajute pe Pavel. El știa bine că membrii „Căii” nu instigau la revoltă și nici la acțiuni subversive. (Fap. 19:23) De asemenea, știa că Pavel nu încălcase nicio lege romană. Cu toate acestea, l-a ținut închis ca „să câștige favoarea iudeilor”.

21. Ce s-a întâmplat cu Pavel după ce a devenit guvernator Porcius Festus și ce cuvinte i-au dat forță să persevereze?

²¹ După cum se arată în ultimul verset din capitolul 24, Pavel era încă închis când Porcius Festus a devenit guvernator în locul lui Felix. Astfel a început șirul de audieri ce l-au purtat pe Pavel de la un conducător la altul. Despre acest apostol curajos se poate spune pe bună dreptate că a fost dus „înaintea regilor și a guvernatorilor”. (Luca 21:12) Așa cum vom vedea, el a ajuns să depună mărturie în fața celui mai puternic conducător al vremii. În toate aceste situații, Pavel n-a șovăit nicio clipă în credință. Cuvintele lui Isus: „Fii curajos!” i-au dat, cu siguranță, forță să persevereze.