1, 2. Cine sunt cei care au plecat de la Filipi la Tesalonic și la ce se gândesc ei, probabil, pe parcursul călătoriei?

 PE ACEST drum, pe care ingenioșii ingineri romani l-au croit printre munții stâncoși, este un permanent du-te-vino. Uneori, e un adevărat vacarm: huruitul roților de care pe lespezile groase, răgetele măgarilor și zarva călătorilor de tot felul, soldați, negustori și meșteșugari. Trei călători, Pavel, Sila și Timotei, au de parcurs o distanță de peste 130 de kilometri, de la Filipi până la Tesalonic. Nu le este deloc ușor să facă această călătorie, mai ales lui Pavel și lui Sila, care încă nu s-au refăcut după bătaia cu nuiele pe care au primit-o în Filipi. (Fap. 16:22, 23)

² Este adevărat, drumul e lung, însă conversațiile fac călătoria mai plăcută. Experiența emoționantă cu temnicerul din Filipi și familia lui, care au devenit credincioși, le este încă proaspătă în minte. Această experiență le-a întărit hotărârea de a continua să anunțe cuvântul lui Dumnezeu. Totuși, pe măsură ce se apropie de orașul de coastă Tesalonic, probabil că se întreabă cum îi vor primi evreii de aici. Vor fi și aceștia ostili, chiar violenți, asemenea celor din Filipi?

3. Cum ne poate fi de folos exemplul lui Pavel, care a prins curaj cu ajutorul lui Iehova?

³ Pavel avea să vorbească despre sentimentele pe care le încerca în drum spre Tesalonic într-o scrisoare pe care urma să le-o trimită mai târziu creștinilor din acest oraș. El le-a scris: „După ce mai întâi am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, așa cum știți, Dumnezeu ne-a dat curaj să vă spunem vestea bună în pofida multor împotriviri”. (1 Tes. 2:2) Aceste cuvinte lasă să se înțeleagă că Pavel a simțit o oarecare teamă, mai ales după cele întâmplate în Filipi. Înțelegi sentimentele lui? Ți s-a întâmplat și ție să simți că în inima ta se dă o adevărată luptă ca să predici vestea bună? Pavel s-a bazat pe Iehova ca să-l întărească și a prins curaj. Analizând exemplul lui, și tu vei prinde curaj. (1 Cor. 4:16)

4. De ce putem trage concluzia că Pavel a stat în Tesalonic mai mult de trei săptămâni?

⁴ Potrivit relatării, Pavel a predicat în sinagoga din Tesalonic pe parcursul a trei sabaturi. Înseamnă aceasta că el a stat în Tesalonic doar trei săptămâni? Nu neapărat. De exemplu, nu știm după cât timp de la sosirea sa în oraș a mers prima oară la sinagogă. În plus, din scrisorile sale reiese că, în perioada șederii aici, el și tovarășii săi de drum au lucrat pentru a se întreține. (1 Tes. 2:9; 2 Tes. 3:7, 8) De asemenea, mai știm că, în această perioadă, Pavel a primit de două ori ajutor material de la frații din Filipi. (Filip. 4:16) Prin urmare, se pare că Pavel a stat în Tesalonic mai mult de trei săptămâni.

5. În ce fel a discutat Pavel cu oamenii?

⁵ Prinzând curaj să predice, Pavel a mers la sinagogă și a vorbit în fața celor întruniți acolo. Potrivit obiceiului său, „a discutat cu ei din Scripturi, explicând și dovedind cu citate că Cristosul trebuia să sufere și să fie sculat din morți. Și zicea: «Acesta este Cristosul, acest Isus pe care vi-l vestesc»”. (Fap. 17:2, 3) Să remarcăm că Pavel nu a făcut apel la sentimente, ci la rațiune. El știa că aceia care participau la întrunirile de la sinagogă cunoșteau și respectau Scripturile, doar că nu le înțelegeau pe deplin. De aceea, Pavel a discutat cu ei logic, le-a explicat și le-a dovedit cu citate din Scripturi că Isus din Nazaret era promisul Mesia, sau Cristosul.

6. Cum a discutat Isus din Scripturi și care a fost rezultatul?

⁶ Pavel a urmat modelul lăsat de Isus, care a folosit Scripturile ca bază pentru învățăturile sale. De exemplu, Isus le-a spus continuatorilor săi că, potrivit Scripturilor, Fiul omului trebuia să sufere, să moară și să fie sculat din morți. (Mat. 16:21) După înviere, el li s-a arătat discipolilor. Desigur, acest lucru ar fi fost suficient pentru a dovedi că spusese adevărul. Însă Isus a făcut mai mult. Iată ce citim în acest sens: „Începând de la Moise și de la toți Profeții, le-a explicat ce se spunea cu privire la el în întreaga Scriptură”. Care a fost rezultatul? Discipolii cu care a discutat în acea ocazie și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne explica în mod clar Scripturile?”. (Luca 24:13, 27, 32)

7. De ce este important să ne bazăm învățăturile pe Scripturi?

⁷ Cuvântul lui Dumnezeu are mare putere. (Evr. 4:12) Astfel, creștinii de astăzi își bazează învățăturile pe el, așa cum au făcut Isus, Pavel și ceilalți apostoli. Într-adevăr, și noi discutăm logic cu oamenii, le explicăm sensul Scripturilor și le aducem dovezi citindu-le direct din Biblie. La urma urmei, mesajul pe care îl predicăm nu este al nostru. Folosind des Biblia, îi ajutăm pe oameni să înțeleagă că nu predăm ideile noastre,  ci învățăturile lui Dumnezeu. Totodată, fiind convinși că mesajul pe care îl anunțăm este ferm întemeiat pe Cuvântul lui Dumnezeu și este demn de încredere, predicăm cu și mai mult curaj, la fel ca Pavel.

8-10. a) Cum au reacționat locuitorii din Tesalonic la vestea bună? b) De ce erau unii evrei invidioși pe Pavel? c) Ce au făcut evreii împotrivitori?

⁸ Pavel știa din proprie experiență cât de adevărate sunt cuvintele lui Isus: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi; dacă au respectat cuvântul meu, îl vor respecta și pe al vostru”. (Ioan 15:20) În Tesalonic, Pavel a întâlnit ambele reacții: unii oameni au fost dornici să respecte cuvântul, în timp ce alții s-au împotrivit. Despre cei care au reacționat favorabil, Luca scrie: „Unii dintre ei [dintre evrei] au devenit credincioși [creștini] și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila și, la fel, o mare mulțime de greci care se închinau lui Dumnezeu și multe dintre femeile de seamă”. (Fap. 17:4) Cu siguranță, acești noi discipoli s-au bucurat că au fost ajutați să înțeleagă corect Scripturile.

⁹ Însă alții s-au înfuriat pe Pavel. Unii evrei din Tesalonic erau invidioși pe el deoarece „o mare mulțime de greci” acceptaseră mesajul. Ei le predaseră acestor greci unele învățături din Scripturile ebraice cu intenția de a-i face prozeliți și, de aceea, îi considerau discipolii lor. Din punctul lor de vedere, Pavel le „fura” discipolii, și asta chiar în sinagogă! Nu e de mirare că acei evrei clocoteau de furie.

¹⁰ Luca relatează ce s-a întâmplat apoi: „Iudeii, fiind plini de invidie, au strâns câțiva oameni răi care își pierdeau vremea prin piață, au format o gloată și au provocat agitație în oraș. Au dat năvală în casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Sila ca să-i scoată înaintea gloatei. Și, pentru că nu i-au găsit, i-au târât pe Iason și pe câțiva frați la conducătorii orașului, strigând: «Oamenii aceștia care au răscolit pământul locuit sunt și aici, iar Iason i-a primit în casa lui. Toți oamenii aceștia se împotrivesc decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege, Isus»”. (Fap. 17:5-7) Avea această gloată să-i reducă la tăcere pe Pavel și pe colaboratorii săi?

11. Ce acuzații li s-au adus lui Pavel și colaboratorilor săi și la ce decret se refereau, probabil, acuzatorii? (Vezi nota de subsol.)

¹¹ O gloată înfuriată este ca un râu ieșit din matcă: violentă și de nestăpânit. Aceasta este metoda la care au recurs acei evrei plini de gelozie pentru a scăpa de Pavel și de Sila. Iar, după ce „au provocat agitație în oraș”, au încercat să convingă autoritățile că Pavel și colaboratorii săi, care predicau Regatul, se făceau vinovați de infracțiuni grave. Prima acuzație era că „au răscolit pământul locuit”, deși nu Pavel și  însoțitorii săi provocaseră tulburare în oraș. A doua acuzație, mult mai gravă, era că misionarii vesteau un alt rege, pe Isus, încălcând astfel decretele împăratului. a

12. De unde știm că acuzațiile aduse creștinilor din Tesalonic puteau avea consecințe grave?

¹² Să nu uităm că acuzații similare îi fuseseră aduse și lui Isus. Conducătorii religioși i-au zis lui Pilat: „L-am găsit pe omul acesta instigând națiunea noastră . . . și spunând că este Cristos, un rege”. (Luca 23:2) Atunci, Pilat l-a condamnat pe Isus la moarte, temându-se, probabil, să nu fie suspectat de împărat că tolerează acte de înaltă trădare. Înțelegem, așadar, că acuzațiile aduse creștinilor din Tesalonic puteau avea consecințe grave. Într-o lucrare de referință se spune: „Cât despre pericolul la care erau expuși, nu poate fi vorba de exagerare, întrucât, «în multe cazuri, simpla insinuare că o persoană se făcea vinovată de un act de trădare împotriva împăratului îi aducea acesteia moartea»”. (The Spirit, The Church, and The World – The Message of Acts, de John Scott) Însă a reușit acest atac plin de ură?

13, 14. a) De ce nu a reușit gloata să oprească lucrarea de predicare? b) Cum a dat Pavel dovadă de prudență și cum putem imita exemplul său?

¹³ Gloata nu a reușit să oprească lucrarea de predicare în Tesalonic. De ce? În primul rând, deoarece Pavel și Sila n-au putut fi găsiți. Și, în al doilea rând, deoarece conducătorii orașului n-au fost, probabil, convinși că acuzațiile erau întemeiate. De aceea, după ce au primit „suficientă garanție”, probabil sub formă de cauțiune, i-au lăsat să plece pe Iason și pe ceilalți frați care fuseseră aduși înaintea lor. (Fap. 17:8, 9) Pavel a urmat sfatul dat de Isus continuatorilor săi de a fi „prudenți ca șerpii și totuși inocenți ca porumbeii” și a evitat pericolul pentru a-și putea continua serviciul de predicare în altă parte. (Mat. 10:16) El a fost curajos, dar nu imprudent. Cum pot creștinii de astăzi să imite exemplul său?

¹⁴ În timpurile moderne, clerul creștinătății s-a folosit adesea de gloate pentru a-i ataca pe Martorii lui Iehova. Acuzându-ne de sedițiune și de trădare, clerul a manipulat deseori autoritățile pentru a lua măsuri împotriva noastră. Asemenea persecutorilor din secolul I, opozanții din zilele noastre acționează din invidie. Însă adevărații creștini nu se expun pericolelor. Ori de câte ori este posibil, noi evităm să ne angajăm în discuții cu oameni furioși, iraționali. Scopul nostru este să ne continuăm lucrarea în pace și de aceea revenim în teritoriu cu altă ocazie, după ce atmosfera s-a calmat.

15. Cum au reacționat bereenii la vestea bună?

¹⁵ Pentru a fi în siguranță, Pavel și Sila au fost trimiși la Bereea, un oraș aflat la aproximativ 65 de kilometri distanță de Tesalonic. Când au ajuns aici, Pavel a mers la sinagogă și le-a vorbit tuturor celor prezenți. Cât de plăcut a fost să se adreseze unui auditoriu receptiv! Luca a scris despre evreii din Bereea că „aveau un caracter mai nobil decât cei din Tesalonic, căci au acceptat cuvântul cu cea mai mare însuflețire, cercetând cu atenție Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa”. (Fap. 17:10, 11) I-au pus aceste cuvinte într-o lumină nefavorabilă pe evreii din Tesalonic care îmbrățișaseră adevărul? Nicidecum. Pavel le-a scris ulterior acestora: „Îi și mulțumim neîncetat lui Dumnezeu, deoarece, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-ați auzit de la noi, l-ați acceptat nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, credincioșii”. (1 Tes. 2:13) Atunci de ce a scris Luca despre evreii din Bereea că aveau un caracter mai nobil?

16. De ce au fost bereenii descriși drept oameni cu „un caracter mai nobil”?

¹⁶ Deși auzeau un lucru nou, bereenii n-au fost suspicioși sau critici. Însă n-au fost nici creduli. Mai întâi, ei au ascultat cu atenție ce a avut Pavel de spus. Apoi, au verificat informațiile în Scripturi, pe care acum, cu ajutorul lui Pavel, le înțelegeau mai bine. În plus, ei studiau cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu nu doar în sabat, ci în fiecare zi. Și făceau aceasta cu mare „însuflețire”, căutând să afle ce dezvăluie Scripturile în lumina noii învățături. De asemenea, bereenii  s-au dovedit suficient de umili ca să facă schimbări, întrucât Biblia spune că „mulți dintre ei au devenit credincioși”. (Fap. 17:12) Așadar, este lesne de înțeles de ce Luca i-a descris drept oameni cu „un caracter mai nobil”!

17. De ce este lăudabil exemplul bereenilor și cum putem să-l urmăm, indiferent de cât timp suntem la adevăr?

¹⁷ Acei bereeni nici nu se gândeau că modul în care au reacționat la vestea bună va rămâne consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu ca exemplu pentru generațiile următoare. Ei au acționat exact așa cum spera Pavel și, de fapt, așa cum dorea Iehova. Și noi îi încurajăm pe oameni să acționeze la fel: să studieze Biblia cu atenție pentru a dobândi o credință ferm întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dar oare noi, care am dobândit deja credință și suntem slujitori ai lui Iehova, mai trebuie să fim asemenea bereenilor? Categoric, da. Acum este chiar mai important ca înainte să studiem cu însuflețire ceea ce ne transmite Iehova și să punem cu promptitudine în practică învățăturile sale. Astfel, îi permitem lui Iehova să ne instruiască și să ne modeleze. (Is. 64:8) În felul acesta, îi vom fi pe deplin plăcuți Tatălui nostru ceresc, care ne va putea folosi în continuare în lucrarea sa.

18, 19. a) De ce a plecat Pavel din Bereea și, totuși, de ce putem spune că este un exemplu de perseverență? b) Unde și cui avea să predice Pavel în continuare?

¹⁸ Pavel nu a rămas mult timp în Bereea. Biblia spune: „Când au aflat că Pavel vestea cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, iudeii din Tesalonic au venit acolo să instige și să tulbure mulțimile. Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel spre mare, dar Sila și Timotei au rămas acolo. Însă cei care îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Și, după ce Pavel le-a spus să le transmită lui Sila și lui Timotei să vină cât mai repede la el, au plecat”. (Fap. 17:13-15) Cât de înverșunați au fost acei dușmani ai veștii bune! Ei nu s-au mulțumit să-l alunge pe Pavel din Tesalonic, ci au venit să-i facă necazuri și la Bereea. Însă planurile nu le-au reușit. Pavel știa că avea un teritoriu de predicare vast, așa că a mers să predice în altă parte. Să fim și noi la fel de hotărâți ca Pavel și să nu le permitem împotrivitorilor să ne oprească din predicare!

¹⁹ Pavel le-a depus o mărturie temeinică evreilor din Tesalonic și din Bereea. El a înțeles cât este de important să predice plin de curaj și să discute pe baza Scripturilor. Cu siguranță că și noi am învățat multe în acest sens. Acum însă, Pavel urma să întâlnească un alt tip de auditoriu, neevreii din Atena. Cum avea să procedeze în acest oraș? Vom vedea în capitolul următor.