1-3. De ce a venit Pavel la Corint și cu ce griji ale vieții s-a confruntat el?

 SUNTEM spre sfârșitul anului 50 e.n. Apostolul Pavel se află în Corint, un centru comercial prosper, cu o populație numeroasă, alcătuită din greci, romani și evrei. a Pavel nu a venit aici ca să facă negoț și nici ca să-și caute un loc de muncă. El are un scop mult mai nobil: să depună mărturie despre Regatul lui Dumnezeu. Pavel are nevoie de o locuință, dar nu vrea să fie o povară pe umerii fraților săi. El nu vrea să lase impresia că așteaptă să fie întreținut de alții fiindcă vestește Cuvântul lui Dumnezeu. Ce va face el?

² Pavel cunoaște o meserie: confecționarea de corturi. Aceasta nu este o îndeletnicire ușoară, însă el este gata să lucreze cu mâinile lui pentru a se întreține. Va găsi Pavel un loc de muncă în acest oraș aglomerat? Va găsi o locuință decentă? Deși se confruntă cu aceste griji ale vieții, Pavel nu neglijează principala sa activitate, lucrarea de predicare.

³ Așa cum vom vedea în continuare, Pavel a rămas în Corint mai multă vreme, iar lucrarea sa aici a dat multe rezultate. Ce învățăm din acest episod din viața lui Pavel și cum ne poate ajuta exemplul său să depunem o mărturie temeinică în teritoriul nostru?

4, 5. a) Unde a locuit Pavel în perioada în care a stat în Corint și ce muncă a făcut el pentru a se întreține? b) Cum a învățat Pavel această meserie?

⁴ După un timp de la sosirea sa în Corint, Pavel l-a întâlnit pe un evreu numit Aquila și pe soția lui, Priscila (Prisca). Aceștia se stabiliseră în Corint ca urmare a decretului dat de împăratul Claudiu, potrivit căruia „toți iudeii [trebuiau] să plece din Roma”. (Fap. 18:1, 2) Aquila și Priscila l-au primit cu ospitalitate pe Pavel, găzduindu-l în casa lor. Mai mult, l-au luat să lucreze împreună cu ei. Biblia spune: „Fiindcă aveau aceeași meserie, [Pavel] a rămas în casa lor și lucra cu ei, pentru că meseria lor era confecționarea de corturi”. (Fap. 18:3) Pavel a locuit în casa  acestor oameni inimoși în toată perioada cât a predicat în Corint. Tot atunci, când a locuit la Aquila și Priscila, se pare că a scris unele dintre scrisorile ce au devenit mai târziu o parte a canonului biblic. b

⁵ Dar cum se explică faptul că Pavel, un om care învățase „la picioarele lui Gamaliel”, cunoștea și această meserie? (Fap. 22:3) Se pare că evreii din secolul I nu considerau că era înjositor să-și învețe copiii o meserie, chiar dacă aceștia aveau să urmeze și o instruire superioară. Pavel era din Tars, un oraș din Cilicia, regiune renumită pentru o pânză din care se făceau corturi, numită cilicium. Astfel, el a învățat să confecționeze corturi încă din copilărie. Ce presupunea această meserie? Țeserea pânzei sau croirea și coaserea acestui material tare și aspru. Nu era deloc o muncă ușoară!

6, 7. a) Cum considera Pavel munca sa laică și de unde știm că Aquila și Priscila aveau același punct de vedere? b) Cum urmează creștinii de astăzi exemplul lui Pavel, al lui Aquila și al Priscilei?

⁶ Pavel nu considera confecționarea de corturi activitatea principală din viața sa. Pentru el, această îndeletnicire era doar un mijloc de a se întreține ca să poată anunța vestea bună ‘fără să coste nimic’ pe nimeni. (2 Cor. 11:7) Dar cum considerau Aquila și Priscila munca lor laică? Acești creștini aveau, fără îndoială, aceeași concepție ca Pavel. De fapt, când Pavel a plecat din Corint, în 52 e.n., ei au lăsat totul și au mers cu el. S-au mutat la Efes, iar acolo și-au pus locuința la dispoziție pentru întrunirile congregației locale. (1 Cor. 16:19) Apoi, s-au întors la Roma, după care au mers din nou la Efes. Acest cuplu zelos a pus interesele Regatului pe  primul plan în viață și le-a slujit cu abnegație altora, astfel că „toate congregațiile din națiuni” le erau recunoscătoare. (Rom. 16:3-5; 2 Tim. 4:19)

⁷ Creștinii din prezent urmează exemplul lui Pavel, al lui Aquila și al Priscilei. Unii slujitori zeloși ai lui Iehova muncesc din greu ‘ca să nu-i împovăreze cu cheltuieli mari’ pe alții. (1 Tes. 2:9) Este lăudabil că mulți slujitori cu timp integral lucrează ca sezonieri sau cu jumătate de normă pentru a se putea dedica principalei lor activități, lucrarea de predicare. Totodată, asemenea lui Aquila și Priscilei, mulți creștini generoși le oferă găzduire supraveghetorilor de circumscripție. Cei ce sunt „mereu ospitalieri” știu că acest lucru le aduce binecuvântări. Ei se simt realmente zidiți și încurajați de vizitele acestor frați. (Rom. 12:13)

8, 9. Ce a făcut Pavel când eforturile lui de a le depune mărturie evreilor au fost respinse și unde a continuat el să predice?

⁸ Așadar, Pavel considera munca laică doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Acest lucru s-a văzut clar și când Sila și Timotei au venit din Macedonia cu daruri generoase. (2 Cor. 11:9) Atunci, Pavel „s-a dăruit întru totul predicării cuvântului” („și-a folosit tot timpul pentru a predica”, Noul Testament, Traducere în limba română modernă, 2000). (Fap. 18:5) Însă eforturile lui de a le anunța evreilor mesajul salvator despre Cristos au fost respinse cu înverșunare. Ca semn că își declină orice responsabilitate în privința lor, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis împotrivitorilor evrei: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre! Eu sunt curat. De acum înainte voi merge la oamenii națiunilor”. (Fap. 18:6; Ezec. 3:18, 19)

⁹ Unde avea să predice Pavel acum? Un bărbat pe nume Tițiu Iust, probabil un prozelit care locuia lângă sinagogă, și-a pus casa la dispoziție pentru ca Pavel să-și poată continua lucrarea. Astfel, Pavel n-a mai predicat la sinagogă, ci în casa acestuia. (Fap. 18:7) Așadar, în perioada cât a stat în Corint, Pavel a locuit în casa lui Aquila și Priscila, iar casa lui Iust a devenit centrul activității sale de predicare.

10. De unde reiese că Pavel nu a fost hotărât să le predice doar oamenilor din națiuni?

¹⁰ Să înțelegem oare din cuvintele lui Pavel, potrivit cărora avea să meargă la oamenii din națiuni, că el nu le-a mai predicat deloc evreilor și prozeliților, nici chiar celor receptivi? Nicidecum. De exemplu, „Crisp, președintele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui”. În plus, se pare că mulți dintre cei care participau la întrunirile de la sinagogă au urmat exemplul lui Crisp, deoarece Biblia spune: „Mulți dintre corintenii care au auzit cuvântul au crezut și s-au botezat”. (Fap. 18:8) Astfel, în Corint s-a format o congregație, care se întrunea în casa lui Tițiu Iust. Ce concluzie putem trage de aici? Dacă evenimentele din Faptele sunt prezentate în stilul caracteristic lui Luca, adică în ordine cronologică, atunci acei evrei și prozeliți s-au convertit după ce Pavel a făcut gestul de a-și scutura hainele. Toate acestea spun multe despre flexibilitatea lui Pavel.

11. Cum urmează Martorii lui Iehova exemplul lui Pavel când le predică oamenilor din creștinătate?

¹¹ Astăzi, în multe țări, bisericile tradiționale ale creștinătății exercită o influență puternică asupra enoriașilor lor. În unele locuri, misionarii creștinătății au desfășurat o amplă lucrare de convertire. Adesea, cei ce se consideră creștini țin foarte mult la tradiție, așa cum țineau și evreii din Corint. Totuși, la fel ca Pavel, noi îi căutăm cu zel  pe acești oameni și clădim pe cunoștințele biblice pe care, probabil, le au. Chiar și atunci când întâmpinăm opoziție din partea lor sau când conducătorii religioși ne persecută, nu ne descurajăm. Suntem conștienți că, printre cei care „au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoștinței exacte”, pot fi mulți oameni cu inima umilă, pe care trebuie să-i căutăm. (Rom. 10:2)

12. Ce asigurare a primit Pavel într-o viziune?

¹² S-a gândit cumva Pavel dacă să mai continue să predice sau nu în Corint? În cazul în care a avut această îndoială, în mod sigur i-a fost risipită în noaptea în care Isus i s-a arătat într-o viziune și i-a spus: „Nu te teme, ci continuă să vorbești! Să nu taci, fiindcă eu sunt cu tine și niciun om nu te va ataca pentru a-ți face rău. Căci am mulți oameni în acest oraș”. (Fap. 18:9, 10) Ce viziune încurajatoare! Isus însuși l-a asigurat pe Pavel că-l va ocroti de cei ce voiau să-i facă rău și că va întâlni mulți oameni merituoși în acel oraș. Ce a făcut Pavel? Biblia spune: „A rămas acolo un an și șase luni, predând cuvântul lui Dumnezeu”. (Fap. 18:11)

13. La ce s-a gândit, probabil, Pavel când se îndrepta spre scaunul de judecată, dar ce motiv avea el să nu se teamă?

¹³ După aproximativ un an de activitate în Corint, Pavel a primit o nouă dovadă a sprijinului lui Isus. Despre ce este vorba? „Iudeii s-au ridicat cu toții împotriva lui Pavel și l-au dus înaintea scaunului de judecată”, numit béma. (Fap. 18:12) Béma – în opinia unora, o platformă înaltă de marmură albă și albastră, împodobită cu sculpturi – era, se pare, situată în apropiere de centrul pieței din Corint. În fața acestui scaun de judecată, era o zonă deschisă, unde se puteau strânge mulți oameni. Potrivit descoperirilor arheologice, se pare că béma se afla foarte aproape de  sinagogă și deci și de casa lui Iust. Poate că, în timp ce se îndrepta spre scaunul de judecată, Pavel s-a gândit la Ștefan, numit adesea primul martir creștin. Pavel, cunoscut pe atunci ca Saul, ‘încuviințase uciderea lui’. (Fap. 8:1) Avea să i se întâmple și lui la fel? Nu, întrucât Isus îi promisese: „Niciun om nu te va ataca pentru a-ți face rău”. (Fap. 18:10)

14, 15. a) Ce acuzații i-au adus evreii lui Pavel și de ce Gallio a respins cazul? b) Ce i s-a întâmplat lui Sosten și care a fost, probabil, rezultatul?

¹⁴ Ce s-a întâmplat când Pavel a ajuns în fața scaunului de judecată? Magistratul numit să judece era proconsulul Ahaiei, pe nume Gallio, fratele mai mare al filozofului roman Seneca. Evreii au adus împotriva lui Pavel următoarea acuzație: „Bărbatul acesta îi convinge pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un mod contrar legii”. (Fap. 18:13) Evreii insinuau că Pavel făcea prozelitism ilegal. Însă Gallio și-a dat seama că Pavel nu comisese nicio „nedreptate” și că nu se făcea vinovat de „vreun delict grav”. (Fap. 18:14) Gallio nu voia să se amestece în controversele evreilor și, de aceea, înainte ca Pavel să spună vreun cuvânt în apărarea lui, a respins cazul. Nemulțumiți, acuzatorii și-au vărsat mânia pe Sosten, probabil noul președinte al sinagogii în locul lui Crisp. S-au repezit asupra lui și „au început să-l bată în fața scaunului de judecată”. (Fap. 18:17)

¹⁵ De ce Gallio nu a împiedicat mulțimea să-l bată pe Sosten? El a considerat, probabil, că Sosten era instigatorul gloatei și că, prin urmare, primea ceea ce merita. Însă, indiferent că a fost sau nu așa, se pare că lucrurile s-au sfârșit cu bine. În prima sa scrisoare către congregația din Corint, scrisă câțiva ani mai târziu, Pavel menționează un anume Sosten, numindu-l frate. (1 Cor. 1:1, 2) Era acesta Sosten care fusese bătut în Corint? Dacă da, poate că experiența lui dureroasă l-a ajutat să devină creștin.

16. Ce însemnătate au pentru noi cuvintele lui Isus: „Continuă să vorbești! Să nu taci, fiindcă eu sunt cu tine.”?

¹⁶ Să ne amintim că Isus i-a spus lui Pavel „nu te teme, ci continuă să vorbești” și „să nu taci, fiindcă eu sunt cu tine” după ce evreii au respins mesajul predicat de el. (Fap. 18:9, 10) Aceste cuvinte au și pentru noi o mare însemnătate, mai ales când oamenii resping mesajul nostru. Să nu uităm că Iehova citește inimile și îi atrage la el pe cei cu inima sinceră. (1 Sam. 16:7; Ioan 6:44) Nu ne încurajează toate acestea să perseverăm în lucrarea de predicare? În fiecare an, se botează sute de mii de persoane, ceea ce înseamnă sute de oameni în fiecare zi. Celor ce respectă porunca de a face „discipoli din oamenii tuturor națiunilor”, Isus le dă asigurarea: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului”. (Mat. 28:19, 20)

17, 18. La ce a reflectat, cu siguranță, Pavel pe parcursul călătoriei spre Efes?

¹⁷ Nu se știe dacă atitudinea lui Gallio față de acuzatorii lui Pavel a dus la o perioadă de pace pentru congregația creștină nou-formată din Corint. În orice caz, Pavel a mai stat „câteva zile” în Corint înainte de a-și lua rămas-bun de la frați. În primăvara anului 52 e.n., el s-a hotărât să plece spre Siria, urmând să se îmbarce din portul Chencrea, aflat la aproximativ 11 kilometri est de Corint. Dar, înainte de a părăsi Chencrea, Pavel ‘și-a tuns scurt părul fiindcă făcuse un jurământ’. c (Fap. 18:18) Apoi, împreună cu Aquila și Priscila, a traversat Marea Egee pentru a merge la Efes, în Asia Mică.

¹⁸ Pe parcursul călătoriei, Pavel a reflectat, cu siguranță, la timpul petrecut în Corint. Avea multe amintiri frumoase și multe motive de bucurie. După 18 luni de activitate, se înființase prima congregație creștină din acest oraș! Printre cei care deveniseră credincioși, se numărau Iust, în locuința căruia se țineau întrunirile, Crisp și casa lui, precum și mulți alții. Pavel ținea foarte mult la ei, întrucât chiar el îi ajutase să devină creștini. Mai târziu, când le-a scris, i-a numit o scrisoare de recomandare scrisă pe inima sa. Și noi simțim o afecțiune deosebită față de cei pe care am avut privilegiul să-i ajutăm să îmbrățișeze închinarea adevărată. Ce satisfacție avem să vedem asemenea „scrisori de recomandare” vii! (2 Cor. 3:1-3)

19, 20. Ce a făcut Pavel când a ajuns la Efes și ce învățăm din exemplul lui în ce privește atingerea obiectivelor spirituale?

¹⁹ Ajuns la Efes, Pavel a început imediat să predice. „El a intrat în sinagogă și a discutat cu iudeii.” (Fap. 18:19) Cu această ocazie, Pavel a stat puțin timp la Efes. Și, deși a fost rugat să rămână mai mult, „el n-a fost de acord”. Luându-și rămas-bun, le-a spus: „Dacă va vrea Iehova, mă voi întoarce din nou la voi”. (Fap. 18:20, 21) Desigur, Pavel știa că era încă mult de lucru în Efes și chiar și-a propus să se întoarcă. Dar el a lăsat lucrurile în mâna lui Iehova. Nu este acesta un exemplu demn de urmat și pentru noi? Când ne propunem obiective spirituale, este important să trecem la acțiune. Însă trebuie să căutăm întotdeauna îndrumarea lui Iehova și să acționăm în armonie cu voința sa. (Iac. 4:15)

²⁰ După ce s-a despărțit de Aquila și Priscila, care au rămas în Efes, Pavel s-a îmbarcat din nou și a mers la Cezareea. Apoi, „a urcat”, se pare, la Ierusalim ca să salute congregația de aici, după care s-a întors în Antiohia din Siria, punctul lui de plecare. (Vezi nota de studiu de la Faptele 18:22, nwtsty.) Astfel, Pavel și-a încheiat cu succes a doua călătorie misionară. Dar ce îl aștepta în următoarea sa călătorie misionară, care avea să fie și ultima?