1-3. a) Cine este noul tovarăș de călătorie al lui Pavel și cum l-am putea descrie? b) Ce vom analiza în acest capitol?

 DRUMUL este anevoios și deja se înserează. Apostolul Pavel îl privește meditativ pe tovarășul său de călătorie, un tânăr plin de vigoare, care are, probabil, în jur de douăzeci de ani. Numele acestuia este Timotei. Cu fiecare pas pe care îl fac, cei doi călători lasă tot mai în urmă Listra, orașul natal al lui Timotei, și Iconium. Pavel se află acum în a doua sa călătorie misionară și știe că vor întâmpina multe dificultăți și pericole. Oare va face față la toate acestea tânărul său tovarăș de drum?

² Pavel are încredere în Timotei, poate chiar mai multă încredere decât are în sine acest tânăr umil. Cele întâmplate recent l-au convins o dată în plus că, într-o astfel de călătorie, trebuie să aibă alături un colaborator de încredere. El știe că, pentru a duce la bun sfârșit lucrarea ce le stă în față, și anume vizitarea și întărirea congregațiilor, trebuie să fie ferm hotărâți și să aibă același mod de gândire. De ce? Un motiv este acela că, nu cu mult timp în urmă, între Pavel și Barnaba a apărut o neînțelegere care i-a făcut să se despartă.

³ În acest capitol, vom vedea care este cea mai bună modalitate de a rezolva neînțelegerile. De asemenea, vom vedea de ce l-a ales Pavel pe Timotei ca tovarăș de călătorie și vom înțelege mai bine rolul deosebit de important al celor ce slujesc astăzi ca supraveghetori de circumscripție.

4. Care a fost scopul celei de-a doua călătorii misionare a lui Pavel?

⁴ În capitolul precedent, am văzut cum o delegație formată din patru frați, și anume Pavel, Barnaba, Iuda și Sila, i-a încurajat pe membrii congregației din Antiohia comunicându-le decizia corpului de guvernare privitoare la circumcizie. Ce a făcut Pavel după aceea? El i-a propus lui Barnaba un nou plan de călătorie: „Să ne întoarcem acum și să-i vizităm pe frații din fiecare oraș în care am vestit cuvântul lui Iehova, ca să vedem ce mai fac”. (Fap. 15:36) Pavel avea în vedere mai mult decât o simplă vizită de prietenie făcută acestor creștini nou-convertiți. Cartea Faptele ne dezvăluie care a fost scopul celei de-a doua  călătorii misionare a lui Pavel. În primul rând, el avea să le transmită congregațiilor hotărârile corpului de guvernare. (Fap. 16:4) În al doilea rând, ca slujitor itinerant, Pavel era hotărât să întărească pe plan spiritual congregațiile, ajutându-le să se zidească în credință. (Rom. 1:11, 12) Cum urmează în prezent organizația Martorilor lui Iehova modelul stabilit de apostoli?

5. Cum oferă Corpul de Guvernare îndrumare și încurajare congregațiilor?

⁵ În zilele noastre, Cristos își îndrumă congregația prin intermediul Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova. Acești creștini unși, care slujesc cu fidelitate, le oferă îndrumare și încurajare tuturor congregațiilor de pe pământ prin intermediul scrisorilor, al publicațiilor – în format tipărit sau digital – , al întrunirilor și al altor mijloace de comunicare. De asemenea, Corpul de Guvernare se străduiește să țină legătura cu fiecare congregație. În acest scop, a numit în întreaga lume mii de frați dintre bătrânii calificați pentru a sluji ca supraveghetori de circumscripție.

6, 7. Care sunt unele dintre responsabilitățile supraveghetorilor de circumscripție?

⁶ Supraveghetorii de circumscripție se străduiesc să manifeste interes față de toți frații din congregațiile pe care le vizitează și să-i încurajeze pe plan spiritual. În acest sens, ei urmează modelul stabilit de unii creștini din secolul I, cum a fost apostolul Pavel. Iată îndemnul pe care i l-a dat Pavel colaboratorului său Timotei, un supraveghetor creștin: „Predică cuvântul și fă lucrul acesta cu sentimentul urgenței în timpuri favorabile și în timpuri dificile; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată răbdarea și arta de a preda. . . . Fă lucrarea unui evanghelizator”. (2 Tim. 4:2, 5)

⁷ În armonie cu aceste cuvinte, supraveghetorii de circumscripție – și soțiile lor, dacă sunt căsătoriți – participă alături de vestitorii locali la diferite aspecte ale activității de predicare. Fiind predicatori zeloși ai Regatului și învățători iscusiți, ei exercită o influență edificatoare asupra turmei. (Rom. 12:11; 2 Tim. 2:15) Dar ceea ce îi caracterizează în mod deosebit pe acești frați este spiritul lor de sacrificiu. Ei le slujesc cu dăruire altora, călătorind și pe vreme bună, și pe vreme rea, și în zone sigure, și în zone periculoase. (Filip. 2:3, 4) În plus, supraveghetorii de circumscripție încurajează, învață și sfătuiesc fiecare congregație prin cuvântări biblice. Toți cei din congregație pot trage foloase când ‘observă cu atenție rezultatul conduitei lor, imitându-le credința’. (Evr. 13:7)

8. Cum a primit Barnaba propunerea lui Pavel?

⁸ Barnaba a fost de acord cu propunerea lui Pavel ‘de a-i vizita pe frați’. (Fap. 15:36) Ei colaboraseră bine în lucrare și amândoi cunoșteau  deja locurile și oamenii pe care urmau să-i viziteze. (Fap. 13:2–14:28) Așadar, ideea de a colabora din nou părea cât se poate de înțeleaptă și de practică. Însă a intervenit ceva ce le-a schimbat planurile. În Faptele 15:37 se spune: „Barnaba era hotărât să-l ia și pe Ioan, numit Marcu”. Barnaba nu făcea doar o propunere. El „era hotărât” ca vărul său Marcu să-i însoțească în această călătorie misionară.

9. De ce nu a fost Pavel de acord cu Barnaba?

⁹ Dar Pavel nu a fost de acord cu Barnaba. De ce? Relatarea spune în continuare: „Pavel considera că nu era bine să-l ia cu ei [pe Marcu], fiindcă îi părăsise în Pamfilia și nu se dusese cu ei în lucrare”. (Fap. 15:38) Marcu pornise cu cei doi în prima lor călătorie misionară, dar nu rămăsese cu ei până la sfârșit. (Fap. 12:25; 13:13) Chiar pe la începutul călătoriei, când se aflau încă în Pamfilia, el și-a părăsit repartiția și s-a întors acasă, la Ierusalim. Biblia nu spune de ce a plecat Marcu, dar se pare că apostolul Pavel a considerat plecarea lui o dovadă de imaturitate. Probabil că din acest motiv Pavel nu era sigur că se mai puteau baza pe el.

10. La ce a dus neînțelegerea dintre Pavel și Barnaba și ce au făcut ei în continuare?

¹⁰ Cu toate acestea, Barnaba era de neclintit în hotărârea lui. Dar la fel era și Pavel. „Atunci a avut loc o aprigă izbucnire de mânie, astfel că s-au separat unul de celălalt”, se spune în Faptele 15:39. Barnaba s-a îmbarcat cu destinația Cipru – locul său natal – , fiind însoțit de Marcu, iar Pavel a urmat planul pe care-l stabilise. El „l-a ales pe Sila și a plecat, după ce fusese încredințat de frați bunătății nemeritate a lui Iehova”. (Fap. 15:40) Astfel, Pavel și Sila au străbătut împreună „Siria și Cilicia, întărind congregațiile”. (Fap. 15:41)

11. Ce calități sunt necesare pentru ca între noi și o persoană pe care ne-am supărat să nu apară o ruptură de durată?

¹¹ Această relatare ne duce, probabil, cu gândul la imperfecțiunea umană. Pavel și Barnaba fuseseră numiți reprezentanți speciali ai corpului de guvernare și se pare că Pavel însuși era un membru al corpului de guvernare. Totuși, de această dată, el și Barnaba au cedat înclinațiilor umane imperfecte. Dar au permis celor întâmplate să creeze între ei o ruptură de durată? Deși imperfecți, Pavel și Barnaba erau oameni umili, având mintea lui Cristos. În timp, ei au manifestat iubire frățească și s-au iertat unul pe celălalt. (Ef. 4:1-3) Iar mai târziu, Pavel a colaborat din nou cu Marcu în alte repartiții teocratice. a (Col. 4:10)

12. Asemenea lui Pavel și lui Barnaba, ce calități trebuie să manifeste supraveghetorii creștini de astăzi?

¹² Desigur, faptul că între Barnaba și Pavel a avut loc o izbucnire de mânie nu înseamnă că aceștia aveau un caracter irascibil. Barnaba  era cunoscut drept o persoană generoasă și iubitoare, motiv pentru care apostolii nu-i spuneau pe nume, Iosif, ci Barnaba, adică „Fiul mângâierii”. (Fap. 4:36) Și Pavel era cunoscut pentru blândețea și afecțiunea tandră față de colaboratorii săi în închinare. (1 Tes. 2:7, 8) Asemenea lui Pavel și lui Barnaba, toți supraveghetorii creștini de astăzi, inclusiv supraveghetorii de circumscripție, trebuie să se străduiască să arate întotdeauna umilință și să-i trateze pe ceilalți bătrâni, precum și restul turmei cu iubire și cu blândețe. (1 Pet. 5:2, 3)

13, 14. a) Cine era Timotei și în ce împrejurări l-a întâlnit Pavel? b) Prin ce i-a atras atenția lui Pavel tânărul Timotei? c) Ce privilegiu de serviciu a primit Timotei?

¹³ În cea de-a doua călătorie misionară, Pavel a ajuns în provincia romană Galatia, unde se formaseră câteva congregații. El „a sosit la Derbe și apoi la Listra”. Potrivit relatării, „acolo era un discipol numit Timotei; mama lui era o iudeică credincioasă, dar tatăl lui era grec”. b (Fap. 16:1)

¹⁴ Se pare că Pavel cunoscuse familia lui Timotei când vizitase prima oară zona, în jurul anului 47 e.n. Însă acum, după doi sau trei ani de la vizita inițială, tânărul Timotei i-a atras atenția în mod deosebit. De ce? Deoarece Timotei ‘era vorbit de bine de frați’. El nu numai că se bucura de aprecierea fraților din orașul său natal, dar și avea o bună reputație în congregațiile din jur. Potrivit relatării biblice, atât frații din Listra, cât și cei din Iconium – oraș situat la aproximativ 30 de kilometri de Listra – aveau numai cuvinte de laudă la adresa lui. (Fap. 16:2) Sub îndrumarea spiritului sfânt, bătrânii i-au încredințat tânărului Timotei o responsabilitate serioasă: aceea de a-i ajuta pe Pavel și pe Sila în lucrarea itinerantă. (Fap. 16:3)

15, 16. Cum și-a câștigat Timotei o bună reputație?

¹⁵ Dar cum a ajuns Timotei, care era doar un tânăr, să aibă o reputație atât de bună? Oare datorită inteligenței, aspectului fizic sau aptitudinilor pe care le avea? Oamenii sunt deseori impresionați de asemenea lucruri. Chiar și profetul Samuel a fost, la un moment dat, înșelat de aparențe. Însă Iehova i-a amintit: „Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. Omul vede ce izbește ochiul, însă Iehova vede ce este în inimă”. (1 Sam. 16:7) Timotei și-a câștigat buna reputație printre frații de credință nu datorită capacităților sale, ci datorită calităților care îl defineau.

¹⁶ Ani mai târziu, apostolul Pavel a făcut referire la unele calități spirituale ale lui Timotei. El a vorbit despre atitudinea sa bună, despre iubirea sa plină de sacrificiu și despre conștiinciozitatea cu care-și îndeplinea  responsabilitățile creștine. (Filip. 2:20-22) Timotei era cunoscut și pentru ‘credința sa neipocrită’. (2 Tim. 1:5)

17. Cum pot tinerii de astăzi să urmeze exemplul lui Timotei?

¹⁷ Astăzi, mulți tineri urmează exemplul lui Timotei cultivând calități plăcute lui Dumnezeu. Aceștia își fac un nume bun înaintea lui Iehova și a congregației, unii chiar de mici. (Prov. 22:1; 1 Tim. 4:15) Ei manifestă o credință neipocrită și nu duc o viață duplicitară. (Ps. 26:4) Drept rezultat, mulți sunt de mare ajutor în congregație, așa cum a fost Timotei. Și cât de încurajați sunt toți cei ce-l iubesc pe Iehova când acești tineri devin vestitori ai Regatului, iar apoi i se dedică lui Iehova și se botează!

18. a) Ce însărcinări au îndeplinit Pavel și Timotei ca slujitori itineranți? b) Cum au fost binecuvântate congregațiile?

¹⁸ Pavel și Timotei au lucrat mulți ani împreună. Ca slujitori itineranți, ei au îndeplinit diferite însărcinări încredințate de corpul de guvernare. Relatarea biblică spune: „Ei străbăteau orașele și le transmiteau celor de acolo hotărârile luate de apostolii și de bătrânii din Ierusalim, îndemnându-i să le respecte”. (Fap. 16:4) Iar congregațiile urmau aceste îndrumări. Datorită ascultării de care dădeau dovadă, „congregațiile se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi”. (Fap. 16:5)

19, 20. De ce trebuie creștinii să le fie supuși ‘celor care sunt în fruntea lor’?

¹⁹ În mod asemănător, Martorii lui Iehova din prezent se bucură de binecuvântări deoarece respectă cu umilință îndrumările primite din partea ‘celor care sunt în fruntea lor’. (Evr. 13:17) Întrucât scena lumii este în continuă schimbare, este important să fim la zi cu hrana spirituală furnizată de „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45; 1 Cor. 7:29-31) În felul acesta, evităm naufragiul spiritual și ne păstrăm nepătați de lume. (Iac. 1:27)

²⁰ Este adevărat, supraveghetorii creștini din zilele noastre, inclusiv membrii Corpului de Guvernare, sunt oameni imperfecți, la fel ca Pavel, Barnaba, Marcu și alți bătrâni creștini din secolul I, care erau unși cu spirit sfânt. (Rom. 5:12; Iac. 3:2) Însă, întrucât respectă întru totul Cuvântul lui Dumnezeu și urmează îndeaproape exemplul lăsat de apostoli, frații din Corpul de Guvernare se dovedesc demni de încredere. (2 Tim. 1:13, 14) Drept rezultat, congregațiile sunt zidite din punct de vedere spiritual și întărite în credință.