Întrebări ce nu presupun un răspuns cu voce tare, ci au scopul de a stimula gândirea, de a accentua, de a prezenta un aspect important sau de a îndemna ascultătorii să raționeze într-o anumită chestiune.

Fiind o modalitate de predare eficientă, întrebările retorice apar deseori în Biblie. Iehova a folosit astfel de întrebări când și-a mustrat poporul din vechime. (Is 40:18, 21, 25; Ier 18:14) Isus a pus întrebări retorice pentru a sublinia adevăruri importante. (Lu 11:11-13) El le-a folosit și pentru a-și îndemna ascultătorii să gândească, uneori adresând chiar o serie de astfel de întrebări. (Mt 11:7-9) Și apostolul Pavel a folosit cu măiestrie întrebări retorice. (Ro 8:31-34; 1Co 1:13; 11:22)

Dacă citim din Biblie și ajungem la o întrebare retorică, este potrivit să ne oprim din citire și să încercăm să înțelegem scopul întrebării. De exemplu, la întrebarea lui Isus: „Cine dintre voi îi va da fiului său o piatră dacă acesta îi cere o pâine?”, răspunsul logic era: „Ar fi de neconceput ca un tată să facă așa ceva!”. (Vezi nota de studiu de la Mt 7:9.)