Formă verbală în greaca biblică. Deși este numit timp verbal, de obicei aoristul indică mai degrabă tipul acțiunii decât timpul când are loc acțiunea. Verbele la timpul aorist pot fi redate în mai multe moduri, în funcție de context. De exemplu, aoristul poate exprima o singură acțiune sau acțiuni de moment, nu una sau mai multe acțiuni care au loc în mod repetat sau încontinuu.

De exemplu, în 1 Ioan 2:1, verbul grecesc „a păcătui” este la aorist și este redat prin „comite un păcat”. În acest verset, aoristul indică, fără îndoială, o acțiune de moment, adică un păcat comis o sigură dată. Spre deosebire de aorist, timpul prezent al verbelor grecești indică deseori o acțiune continuă. Astfel, în 1 Ioan 3:6, același verb, „a păcătui”, este la timpul prezent și este redat prin „practică păcatul”. Folosirea aoristului în Matei 4:9 arată, fără îndoială, că Satan i-a cerut lui Isus ‘să se închine o dată’ înaintea lui, nu să i se închine încontinuu.

Cu ajutorul aoristului poate fi exprimată și o poruncă. În timp ce interdicția la prezent reprezintă, de regulă, un îndemn de a nu mai face ceva (Lu 5:10; 23:28; Ioa 2:16), interdicția la aorist poate fi înțeleasă ca un îndemn de nu face deloc, în niciun moment, ceva. Un exemplu în acest sens se găsește în Matei 6:34: „Nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine”. Aici, aoristul transmite ideea de a nu te îngrijora deloc, în niciun moment.