Acest codex, care datează din secolul al IV-lea e.n., conținea inițial textul integral al Bibliei în greacă. Manuscrisul a fost realizat pe velin fin, textul fiind scris cu caractere unciale. (Vezi MANUSCRISE; UNCIAL.) Textul cărților poetice este dispus pe două coloane, iar restul textului Bibliei este dispus pe trei coloane.

În prezent, codexul este incomplet, întrucât unele părți s-au pierdut de-a lungul timpului. El conține 759 de file din totalul inițial de aproximativ 820. S-au pierdut aproape toată cartea Geneza (Geneza 1:1–46:27), o parte din Psalmi, fragmentul din Evrei 9:14–13:25, iar cărțile 1 și 2 Timotei, Tit, Filimon și Revelația lipsesc în întregime. Deși nu există informații certe cu privire la originea codexului, se crede că a fost realizat în Egipt. El este păstrat la Biblioteca Vaticanului. Din câte se știe, se află acolo încă din secolul al XV-lea. Totuși, a fost pus la dispoziția bibliștilor abia în secolul al XIX-lea.

Datorită vechimii și calității sale excepționale, acest codex este considerat unul dintre cele mai valoroase manuscrise în ce privește textul Septuagintei și textul Scripturilor grecești creștine. De aceea, este unul dintre principalele texte-sursă folosite de traducătorii moderni ai Bibliei. Erudiții au folosit acest manuscris demn de încredere, precum și Codex Sinaiticus și Codex Alexandrinus, pentru a identifica și corecta erorile de scriere și inserările din manuscrisele mai recente ale Bibliei. (Vezi Galerie multimedia, „Codex Vaticanus – Încheierea evangheliei lui Marcu”, și nota de studiu de la Ioa 7:53.)