Sub Legea mozaică, acesta era preotul care reprezenta poporul înaintea lui Dumnezeu și care îi supraveghea pe ceilalți preoți. Era numit și „preotul principal”. (2Cr 26:20; Ezr 7:5) Numai el avea voie să intre în Sfânta Sfintelor, încăperea din spate a tabernacolului și, mai târziu, a templului. El făcea lucrul acesta doar o dată pe an, în Ziua Ispășirii. Și Isus Cristos este numit „mare preot”. (Le 16:2, 17; 21:10; Mt 26:3; Ev 4:14)