Tacitus (c. 56 – c. 120 e.n.) a fost un orator roman care a ocupat anumite funcții publice. Mulți îl consideră cel mai mare istoric al Romei antice.

Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Istorii (c. 104-109 e.n.) și Anale (c. 115-117 e.n.), care, împreună, prezintă istoria Imperiului Roman din anul 14 până în 96 e.n. Considerat un moralist, Tacitus i-a condamnat pe despoții romani pentru corupție și abuz de putere. De exemplu, chiar dacă nu îi simpatiza pe creștini, Tacitus a consemnat brutalitatea cu care i-a tratat Nero, inclusiv faptul că a dat vina pe ei pentru marele incendiu care a distrus Roma în 64 e.n.

În scrierile sale, Tacitus a făcut referire deseori la persoane menționate în Biblie. Printre acestea se numără Quirinius (guvernatorul roman al Siriei), Felix (procuratorul Iudeei) și Ponțiu Pilat, care l-a executat pe Cristos în timpul domniei lui Tiberiu Cezar. Toate aceste mențiuni susțin relatarea biblică. (Mt 27:2; Lu 2:1, 2; 3:1; Fa 23:24, 26)