Inițial, termenul făcea referire la israeliții din regatul de nord al celor zece triburi; însă, după cucerirea Samariei de către asirieni în 740 î.e.n., acest termen a ajuns să-i desemneze și pe străinii aduși aici de asirieni. În zilele lui Isus, termenul „samaritean” își pierduse conotația etnică și politică. În general, era folosit cu referire la membrii unei secte religioase din vecinătatea orașelor antice Sihem și Samaria. Aceștia susțineau unele concepții complet diferite de cele ale iudaismului. (Ioa 8:48)