Sfințenia este o calitate intrinsecă a lui Iehova; înseamnă puritate morală și sacralitate în sens absolut. (Ex 28:36; 1Sa 2:2; Pr 9:10; Is 6:3) Când se referă la oameni (Ex 19:6; 2Re 4:9), animale (Nu 18:17), lucruri (Ex 28:38; 30:25; Le 27:14), locuri (Ex 3:5; Is 27:13), perioade (Ex 16:23; Le 25:12) sau activități (Ex 36:4), termenul ebraic tradus prin „sfânt” transmite ideea de separare, exclusivitate sau sfințire pentru Dumnezeu, care este sfânt; indică faptul de a fi pus deoparte pentru serviciul lui Iehova. În mod asemănător, în Scripturile grecești creștine, termenii redați prin „sfânt” și „sfințenie” transmit ideea de a fi separat pentru Dumnezeu. Ei sunt folosiți și cu referire la o conduită curată. (Mr 6:20; 2Co 7:1; 1Pe 1:15, 16)