Talmudul este o culegere de legi orale și tradiții evreiești, care cuprinde norme religioase și civile. Este alcătuit din două părți principale: Mișna, un cod al legii, și Ghemara, un comentariu al acestui cod.

Există două Talmuduri: cel palestinian (c. 400 e.n.) și cel babilonian (c. 600 e.n.). Talmudul babilonian este mai elaborat, fiind privit ca fundament al legii rabinice. Considerat de evrei o completare a Scripturilor ebraice, Talmudul conține un cod de conduită foarte detaliat, care atinge fiecare aspect al vieții. În Evul Mediu, mulți evrei acordau o importanță mai mare Talmudului decât Scripturilor.

Deși conține informații interesante despre tradițiile evreiești și despre interpretarea Scripturilor, Talmudul îi învață pe oameni să gândească în termenii legii, nu în armonie cu dreptatea divină și cu iubirea pentru Dumnezeu. (Mt 23:23, 24; Lu 11:42) De asemenea, Talmudul reflectă influența superstițiilor și a filozofiei grecești asupra gândirii evreilor; el conține, de exemplu, ideea nemuririi sufletului. (Vezi nota de studiu de la Mt 15:2.)