Substanță rășinoasă solidificată, secretată de unii arbori și arbuști din genul Boswellia. Când este arsă, ea emană un miros plăcut. Era unul dintre ingredientele ce intrau în compoziția tămâii sfinte, folosite la tabernacol și, mai târziu, la templu. Tămâia albă se punea pe ofrandele de cereale, precum și pe cele două teancuri cu pâinile de prezentare, care se aflau în Sfânta. (Ex 30:34-36; Le 2:1; 24:7; Mt 2:11)