Idoli sau dumnezei ai familiei, pe care oamenii îi consultau uneori pentru a găsi semne prevestitoare. (Eze 21:21) Unii terafimi aveau mărimea și forma unui om, alții erau mult mai mici. (Ge 31:34; 1Sa 19:13, 16) Descoperirile arheologice din Mesopotamia dezvăluie că cel ce se afla în posesia terafimilor avea anumite drepturi asupra moștenirii de familie. (Aceasta ar putea explica de ce Rahela a luat terafimii tatălui ei.) Se pare însă că în Israel nu a existat acest obicei, cu toate că, pe vremea judecătorilor și a regilor, unii israeliți aveau terafimi, pe care îi foloseau ca idoli. Când fidelul rege Iosia a inițiat campania împotriva idolatriei, printre obiectele distruse au fost și terafimi. (Ju 17:5; 2Re 23:24; Os 3:4)