Treieratul reprezintă operația prin care boabele de cereale sunt separate de paie și de pleavă. În vechime, lucrul acesta se făcea manual cu un băț sau, pentru cantități mai mari de cereale, cu un tăvălug sau cu o sanie de treierat, care erau trase de animale. Cu un astfel de instrument se călcau cerealele, care erau întinse în aria de treierat; aceasta era o suprafață circulară plană, aflată, de obicei, într-un loc înalt, expus vântului. (Le 26:5; Is 41:15; Mt 3:12)