ÎN 1919 s-au împlinit două profeții strâns legate între ele: cea despre ‘oasele uscate’ și cea despre „cei doi martori”. Viziunea despre ‘oasele uscate’ face referire la o perioadă foarte lungă de timp (de fapt, sute de ani), care se încheie cu revenirea la viață a unui grup mare de slujitori ai lui Dumnezeu. (Ezec. 37:2-4; Rev. 11:1-3, 7-13) Profeția despre „cei doi martori” face referire la o perioadă scurtă de timp (de la sfârșitul anului 1914 până la începutul anului 1919), care se încheie cu revenirea la viață a unui grup mic de slujitori ai lui Dumnezeu. Ambele profeții descriu o înviere simbolică și au avut o împlinire în timpurile moderne în 1919, când Iehova i-a făcut pe slujitorii săi unși ‘să se ridice în picioare’, i-a scos din captivitatea Babilonului cel Mare și i-a adunat în congregația restabilită. (Ezec. 37:10)

Cu toate acestea, există o diferență importantă în ce privește împlinirea acestor două profeții. Profeția despre ‘oasele uscate’ prezice revenirea la viață a tuturor membrilor rămășiței unse. Însă profeția despre „cei doi martori” prezice revenirea la viață a câtorva membri ai rămășiței unse, cei care erau în fruntea organizației și care au fost numiți în calitate de ‘sclav fidel și prevăzător’. (Mat. 24:45; Rev. 11:6) *

1. DUPĂ 100 e.n.

   Începând din secolul al II-lea e.n., când congregația creștinilor unși a fost ucisă în mod simbolic, ‘valea’ s-a umplut de „oase”

2. ÎNCEPUTUL ANULUI 1919

   1919: ‘Oasele uscate’ au revenit la viață când Iehova i-a scos pe toți creștinii unși din Babilonul cel Mare și i-a adunat în congregația restabilită

1. SFÂRȘITUL ANULUI 1914

   predică „în pânză de sac”

   1914: „Cei doi martori” au predicat „în pânză de sac” trei ani și jumătate. La sfârșitul acestei perioade, au fost uciși în mod simbolic

2. moarte simbolică

3. ÎNCEPUTUL ANULUI 1919

   1919: „Cei doi martori” au revenit la viață când un grup mic de frați unși care erau în fruntea organizației au fost numiți să slujească în calitate de ‘sclav fidel și prevăzător’