CAPITOLUL 5
„Intră și vezi lucrurile rele și detestabile pe care le fac ei”
IDEEA PRINCIPALĂ: Degradarea spirituală și morală a națiunii apostate Iuda
1-3. Ce a vrut Iehova să vadă Ezechiel la templul din Ierusalim și de ce? (Vezi și introducerea de la „Partea a doua”.)
ÎNTRUCÂT este fiu de preot, profetul Ezechiel cunoaște foarte bine Legea mozaică. El este familiarizat cu templul din Ierusalim și cu închinarea curată care ar trebui să i se aducă lui Iehova acolo. (Ezec. 1:3; Mal. 2:7) Dar ceea ce se întâmplă acum, în 612 î.e.n., la templu l-ar șoca pe Ezechiel, ca de altfel pe orice evreu fidel.
2 Iehova vrea ca Ezechiel să vadă lucrurile îngrozitoare ce se petrec la templu și apoi să le relateze ‘bătrânilor lui Iuda’; acești evrei exilați sunt adunați acum în casa lui. (Citește Ezechiel 8:1-4.) (Ezec. 11:24, 25; 20:1-3) În cadrul unei viziuni, Iehova, prin spiritul sfânt, îl ia pe Ezechiel din casa lui din Tel-Abib – de lângă râul Chebar, din Babilon – și îl duce la sute de kilometri depărtare spre vest, la Ierusalim. Iehova îl lasă în templu, la poarta de nord a curții interioare, iar de aici, îl conduce, tot în viziune, în diferite locuri din templu.
3 Ezechiel asistă acum la patru scene șocante care dezvăluie decăderea spirituală extrem de gravă a națiunii. Ce se întâmpla
cu închinarea curată? Și ce semnificație are această viziune pentru noi? Să-l însoțim pe Ezechiel în vizita sa la templu. Mai întâi însă, este important să înțelegem ce așteaptă Iehova pe bună dreptate de la închinătorii săi.„Eu . . . sunt un Dumnezeu care pretinde devoțiune exclusivă”
4. Ce pretinde Iehova de la închinătorii săi?
4 Cu aproximativ 900 de ani înainte de zilele lui Ezechiel, Iehova explicase clar ce pretinde de la închinătorii săi. În a doua dintre Cele zece porunci, el le-a spus israeliților *: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoțiune exclusivă”. (Ex. 20:5) Prin cuvintele „devoțiune exclusivă”, Iehova arătase că nu avea să tolereze închinarea la niciun alt dumnezeu. În capitolul 2 al acestei publicații, am văzut care este prima cerință în ce privește închinarea curată: persoana căreia îi acordăm devoțiunea noastră trebuie să fie Iehova. El trebuie să ocupe primul loc în viața slujitorilor săi. (Ex. 20:3) Cu alte cuvinte, Iehova se așteaptă ca ei să rămână curați din punct de vedere spiritual, adică să nu amestece închinarea curată cu cea falsă. În 1513 î.e.n., israeliții au acceptat de bunăvoie legământul Legii. Astfel, ei s-au angajat să-i acorde lui Iehova devoțiune exclusivă. (Ex. 24:3-8) Iehova este loial legămintelor sale și aștepta aceeași loialitate de la poporul său de legământ. (Deut. 7:9, 10; 2 Sam. 22:26)
5, 6. De ce merita Iehova devoțiune exclusivă din partea israeliților?
5 Era Iehova îndreptățit să pretindă devoțiune exclusivă din partea israeliților? Absolut! El este Dumnezeul Atotputernic, Suveranul universului, Izvorul și Susținătorul vieții. (Ps. 36:9; Fap. 17:28) Iehova a fost și Eliberatorul israeliților. Când a dat poporului său Cele zece porunci, el a amintit: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa sclaviei”. (Ex. 20:2) Categoric, Iehova merita un loc unic și exclusiv în inima israeliților.
6 Iehova nu se schimbă. (Mal. 3:6) El nu a încetat niciodată să pretindă devoțiune exclusivă. Așadar, să ne imaginăm ce sentimente trebuie să-i fi provocat cele patru scene tulburătoare pe care i le arată acum lui Ezechiel în viziune.
Prima scenă: Idolul geloziei
7. a) Ce făceau evreii apostați la poarta de nord a templului și cum a reacționat Iehova? (Vezi imaginea de la începutul capitolului.) b) În ce sens au stârnit acei evrei gelozia lui Iehova? (Vezi a doua notă explicativă.)
7 Citește Ezechiel 8:5, 6. Ezechiel trebuie să fi fost șocat! La poarta de nord a templului, evreii apostați se închinau la un idol. Acesta era, probabil, un stâlp sacru ce o reprezenta pe zeița Așera, considerată de canaaniți soția lui Baal. Dar, indiferent ce idol era, acei israeliți idolatri încălcau condițiile legământului lor cu Iehova. Dându-i unui idol devoțiunea care îi revenea în mod legitim și exclusiv lui Iehova, ei i-au stârnit gelozia și l-au provocat la mânie, o mânie perfect îndreptățită. * (Deut. 32:16; Ezec. 5:13) Să ne gândim: Timp de peste 400 de ani, sanctuarul templului fusese asociat cu prezența lui Iehova. (1 Regi 8:10-13) Dar acum, aducând idoli chiar în incinta templului și închinându-se lor, acești idolatri l-au făcut pe Iehova ‘să se îndepărteze de sanctuarul său’.
8. La ce ne face să ne gândim viziunea despre idolul geloziei?
8 La ce ne face să ne gândim viziunea lui Ezechiel despre idolul geloziei? Fără îndoială, națiunea apostată Iuda ne duce cu gândul la creștinătate. Idolatria este larg răspândită în bisericile creștinătății, ceea ce face ca devoțiunea pe care oamenii pretind că i-o acordă lui Dumnezeu să nu aibă nicio valoare. Întrucât Iehova nu se schimbă, putem fi siguri că și creștinătatea, asemenea națiunii apostate Iuda, a provocat mânia sa îndreptățită. (Iac. 1:17) Categoric, Iehova este departe de această formă falsă de creștinism!
9, 10. Ce învățăm din exemplul-avertisment al celor ce se închinau la idoli în templu?
9 Ce învățăm din exemplul-avertisment al celor ce se închinau la idoli în templu? Pentru a-i acorda lui Iehova devoțiune exclusivă, trebuie ‘să fugim de idolatrie’. (1 Cor. 10:14) Dar poate că ne gândim: „Eu n-aș folosi niciodată idoli sau imagini pentru a mă închina lui Iehova!”. Totuși, idolatria îmbracă diverse forme, unele mai subtile decât altele. Într-o lucrare biblică de referință se explică: „Idolatria poate fi înțeleasă ca o metaforă pentru orice lucru care are valoare, însemnătate sau putere și care devine preocuparea noastră principală, luând locul lui Dumnezeu”. Așadar, orice poate deveni un idol: bunurile materiale, banii, sexul sau divertismentele, da, orice lucru care ajunge să ocupe primul loc în viața noastră și care devine mai important decât Iehova, cel ce merită devoțiune exclusivă. (Mat. 6:19-21, 24; Ef. 5:5; Col. 3:5) Să ne păzim deci de orice formă de idolatrie. Iehova are în mod exclusiv dreptul la iubirea și închinarea noastră! (1 Ioan 5:21)
10 În prima scenă pe care i-a arătat-o Iehova, Ezechiel a văzut ‘lucruri îngrozitoare și detestabile’. Însă Iehova i-a spus profetului său fidel: „Vei vedea . . . și alte lucruri detestabile, care sunt și mai îngrozitoare”. Ce putea fi mai îngrozitor decât închinarea la acel idol al geloziei în incinta templului?
A doua scenă: 70 de bătrâni care ofereau tămâie dumnezeilor falși
11. Ce lucruri șocante a văzut Ezechiel după ce a intrat în curtea interioară, lângă altar?
11 Citește Ezechiel 8:7-12. Lărgind apoi o gaură din zid, Ezechiel a intrat în curtea interioară, lângă altar. El a fost șocat să vadă sculptate pe zid „tot felul de târâtoare și de fiare respingătoare, precum și toți idolii dezgustători”. * Acele sculpturi reprezentau dumnezei falși. Dar și mai șocant este ceea ce a văzut Ezechiel în continuare. El a văzut „70 de bărbați dintre bătrânii casei lui Israel” stând „în întuneric” și oferind tămâie dumnezeilor falși. Potrivit Legii, tămâia plăcut mirositoare care se ardea reprezenta rugăciunile acceptate de Dumnezeu, pe care le înălțau închinătorii săi fideli. (Ps. 141:2) Însă tămâia pe care acei 70 de bătrâni o ofereau dumnezeilor falși avea un miros respingător pentru Iehova. Rugăciunile lor erau ca o duhoare pentru el. (Prov. 15:8) Acei bătrâni se amăgeau singuri zicându-și: „Iehova nu ne vede”. Dar Iehova îi vedea și i-a arătat lui Ezechiel exact ce făceau ei în templul său!
12. De ce trebuie să rămânem fideli chiar și „în întuneric” și în special cine trebuie să dea un bun exemplu în această privință?
12 Ce învățăm din cele consemnate de Ezechiel despre cei 70 de bătrâni israeliți care ofereau tămâie dumnezeilor falși? Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate de Dumnezeu și închinarea pe care i-o aducem să fie curată în ochii săi, trebuie să rămânem fideli chiar și „în întuneric”. (Prov. 15:29) Să nu uităm că Iehova vede tot ce facem. Dacă Iehova este real pentru noi, nu vom face niciodată ceva care știm că-i displace, nici chiar atunci când suntem singuri. (Evr. 4:13) Un bun exemplu în ce privește conduita creștină trebuie să-l dea în special bătrânii de congregație. (1 Pet. 5:2, 3) Frații din congregație se așteaptă pe bună dreptate ca bătrânii, care sunt în fruntea lor și îi instruiesc la întruniri, să trăiască în armonie cu principiile biblice chiar și „în întuneric”, când nu sunt văzuți de alții. (Ps. 101:2, 3)
A treia scenă: „Femei . . . plângându-l pe dumnezeul Tamuz”
13. Ce făceau femeile apostate pe care le-a văzut Ezechiel la una dintre porțile templului?
13 Citește Ezechiel 8:13, 14. După primele două scene în care Ezechiel a văzut practici detestabile, Iehova i-a spus din nou: „Vei vedea și alte lucruri detestabile pe care le fac ei, care sunt și mai îngrozitoare”. Ce a văzut profetul în continuare? „La intrarea porții de la nord a casei lui Iehova” a văzut „femei stând și plângându-l pe dumnezeul Tamuz”. Tamuz, numit Dumuzi în textele sumeriene, era un zeu venerat în Mesopotamia și considerat a fi soțul lui Iștar, zeița fertilității. * Din câte se pare, bocetele femeilor israelite făceau parte dintr-un ritual religios legat de moartea lui Tamuz. Plângându-l pe Tamuz în templul lui Iehova, aceste femei îndeplineau un ritual păgân într-un loc dedicat închinării curate. Dar o ceremonie din religia falsă nu devenea sfântă doar pentru că se ținea în templul lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Iehova, aceste femei apostate făceau „lucruri detestabile”.
14. Ce învățăm din modul în care privea Iehova acțiunile acestor femei?
14 Ce învățăm din modul în care privea Iehova acțiunile acestor femei? Pentru ca închinarea noastră să rămână curată, nu trebuie să o amestecăm niciodată cu obiceiuri păgâne necurate. Astfel, nu trebuie să avem nimic de-a face cu ceremoniile sau sărbătorile care au origini religioase păgâne. Dar chiar contează originea unui obicei? Desigur. Obiceiurile din prezent care sunt ținute cu ocazia anumitor sărbători, precum Crăciunul sau Paștele, pot părea inofensive. Dar să ne gândim că Iehova a văzut personal obiceiurile religioase păgâne care stau la baza sărbătorilor din prezent. Pentru Iehova, obiceiurile păgâne nu devin mai puțin detestabile odată cu trecerea timpului sau fiindcă sunt amestecate cu închinarea curată. (2 Cor. 6:17; Rev. 18:2, 4)
A patra scenă: 25 de bărbați care „se plecau înaintea soarelui”
15, 16. Ce făceau cei 25 de bărbați în curtea interioară a templului și de ce acțiunea lor era o insultă gravă la adresa lui Iehova?
15 Citește Ezechiel 8:15-18. Iehova a introdus a patra și ultima scenă prin cuvintele deja bine cunoscute: „Vei vedea și alte lucruri detestabile, care sunt și mai îngrozitoare decât acestea”. Probabil, profetul s-a întrebat: „Ce poate fi mai îngrozitor decât lucrurile pe care le-am văzut deja?”. Ezechiel se afla în curtea interioară a templului. Acolo, la intrarea în templu, a văzut 25 de bărbați închinându-se „înaintea soarelui, spre est”. Nici că se putea o insultă mai mare la adresa lui Iehova! De ce?
16 Să ne imaginăm scena: Templul lui Dumnezeu era construit în așa fel încât intrarea era spre est. Cei care veneau să se închine intrau în templu cu fața spre vest și cu spatele spre est, spre răsăritul soarelui. Dar cei 25 de bărbați din viziune erau „cu spatele la templul lui Iehova” și cu fața spre est ca să se închine soarelui. Procedând astfel, ei i-au întors spatele lui Iehova însuși, întrucât templul era „casa lui Iehova”. (1 Regi 8:10-13) Acești 25 de bărbați erau apostați. Ei n-au ținut cont de Iehova și au încălcat porunca din Deuteronomul 4:15-19. Ce insultă i-au adus singurului Dumnezeu care merită devoțiune exclusivă!
Iehova merită devoțiune exclusivă din partea închinătorilor săi
17, 18. a) Ce învățăm din cele consemnate despre bărbații care se închinau la soare? b) Cu cine și-au stricat relațiile israeliții apostați și cum?
17 Ce învățăm din cele consemnate despre acești bărbați care se închinau la soare? Pentru ca închinarea noastră să rămână curată, trebuie să privim spre Iehova pentru a primi lumină spirituală. Să nu uităm că „Iehova Dumnezeu este un soare”, iar Cuvântul său, „o lumină” pe calea noastră. (Ps. 84:11; 119:105) Prin Cuvântul său și prin publicațiile biblice oferite de organizația sa, el ne luminează inima și mintea, arătându-ne calea spre o viață plină de sens acum și spre viață veșnică în viitor. Dacă am privi spre această lume pentru a primi lumină, sau îndrumare, în viață, i-am întoarce spatele lui Iehova. Ce insultă i-am aduce și cât de profund l-am răni! Nu am vrea niciodată să-i provocăm o asemenea durere Dumnezeului nostru! Din viziunea lui Ezechiel învățăm totodată că trebuie să-i evităm pe cei care întorc spatele adevărului, adică pe apostați. (Prov. 11:9)
18 După cum am văzut până acum, Ezechiel a fost martor la patru scene șocante de idolatrie și închinare falsă, care au dezvăluit cât de mult decăzuse din punct de vedere spiritual națiunea apostată Iuda. Devenind necurați pe plan spiritual, israeliții și-au stricat relația cu Dumnezeu. Dar necurăția spirituală merge mână în mână cu decăderea morală. Nu este deci de mirare că israeliții apostați au comis tot felul de păcate de ordin moral, care le-au stricat nu numai relația cu Dumnezeu, ci și relația cu semenii. Să vedem în cele ce urmează cum a descris profetul Ezechiel sub inspirație decăderea morală a națiunii apostate Iuda.
Necurăția morală: „Oamenii . . . au un comportament obscen”
19. Cum a descris Ezechiel decăderea morală a poporului de legământ al lui Iehova?
19 Citește Ezechiel 22:3-12. Întreaga națiune era degradată din punct de vedere moral, de la conducător până la omul de rând. „Căpeteniile” abuzau de autoritatea lor pentru a vărsa sânge nevinovat. Majoritatea oamenilor urmau, se pare, exemplul rău al conducătorilor lor și încălcau Legea lui Dumnezeu. În familie, copiii își disprețuiau părinții, iar incestul era ceva obișnuit. În toată țara, israeliții răzvrătiți îi înșelau pe locuitorii străini și îi asupreau pe orfanii de tată și pe văduve. Bărbații comiteau adulter cu soțiile semenilor lor. Din cauza lăcomiei lor nemăsurate, israeliții primeau mită, luau camătă și extorcau. Cât de îndurerat trebuie să fi fost Iehova văzând că poporul său de legământ încălca cu bună știință Legea sa și disprețuia iubirea care stătea la baza ei! Iehova a considerat decăderea lor morală un afront la adresa lui. El i-a poruncit lui Ezechiel să spună poporului: „M-ai uitat de tot”.
20. Ce semnificație au în prezent cuvintele lui Ezechiel referitoare la necurăția morală a lui Iuda?
20 Ce semnificație au în prezent cuvintele lui Ezechiel referitoare la necurăția morală a lui Iuda? Decăderea națiunii apostate Iuda ne duce cu gândul la lumea decăzută din punct de vedere moral din prezent. Conducătorii politici abuzează de puterea lor și îi oprimă pe oamenii de rând. Conducătorii religioși, în special clerul creștinătății, au binecuvântat războaiele dintre națiuni, care au dus la pierderea a milioane de vieți omenești. Clerul a diluat normele înalte și clare ale Bibliei cu
privire la moralitatea sexuală. Drept urmare, normele morale ale lumii decad tot mai mult. Nu încape îndoială că Iehova ar spune creștinătății ce a spus și națiunii apostate Iuda: „M-ai uitat de tot”.21. Ce învățăm din relatarea referitoare la necurăția morală a națiunii Iuda?
21 Ce învățăm noi, poporul lui Iehova, din relatarea referitoare la necurăția morală a națiunii Iuda? Dacă vrem ca închinarea noastră să fie acceptată de Iehova, trebuie să rămânem curați în toate privințele. Lucrul acesta nu este deloc ușor în această lume decăzută pe plan moral. (2 Tim. 3:1-5) Totuși, noi știm că Iehova urăște degradarea morală, cu toate formele ei respingătoare. (1 Cor. 6:9, 10) Întrucât îl iubim pe Iehova și legile sale, noi respectăm normele sale morale. (Ps. 119:97; 1 Ioan 5:3) Dacă am deveni necurați din punct de vedere moral, ar însemna că nu-l iubim pe Dumnezeul nostru sfânt și curat. Niciunul dintre noi nu ar vrea să-i dea lui Iehova vreun motiv să spună: „M-ai uitat de tot”.
22. a) Ce ești hotărât să faci după ce ai analizat pasajele în care Iehova a demascat națiunea antică Iuda? b) Ce se va analiza în capitolul următor?
22 Analizând pasajele în care Iehova a demascat declinul spiritual și moral al națiunii antice Iuda, am învățat câteva lecții valoroase. Cu siguranță că acum suntem și mai hotărâți să-i dăm lui Iehova devoțiune exclusivă; el o merită necondiționat. Prin urmare, să ne păzim de toate formele de idolatrie și să rămânem curați din punct de vedere moral. Dar cum a procedat Iehova cu poporul său infidel? La sfârșitul vizitei lui Ezechiel la templu, Iehova i-a spus deschis: „Voi acționa cu furie”. (Ezec. 8:17, 18) Ajunși în acest punct, suntem interesați să aflăm ce măsuri a luat Iehova împotriva națiunii infidele Iuda, întrucât o judecată asemănătoare va fi executată asupra acestei lumi rele. În capitolul următor vom vedea cum s-au împlinit judecățile lui Iehova împotriva lui Iuda.
^ par. 4 În cartea Ezechiel, termenul „Israel” este folosit deseori cu referire la locuitorii Ierusalimului și ai lui Iuda. (Ezec. 12:19, 22; 18:2; 21:2, 3)
^ par. 7 Folosirea termenului „gelozie” arată cât de gravă este în ochii lui Iehova infidelitatea slujitorilor săi. Pentru a înțelege mai bine ideea, să ne gândim la gelozia și la mânia pe care le simte un soț când soția îi este infidelă. (Prov. 6:34) În mod asemănător, Iehova a fost îndreptățit să se mânie când poporul său de legământ s-a dovedit infidel, închinându-se la idoli. Într-o lucrare de referință se spune: „Gelozia lui Dumnezeu . . . provine din sfințenia Sa. Întrucât doar El este Cel Sfânt . . . , nu va tolera niciun rival”. (Ex. 34:14)
^ par. 11 Din câte se pare, termenul ebraic redat prin „idoli dezgustători” este înrudit cu un cuvânt care înseamnă „balegă” și este folosit pentru a exprima dispreț.
^ par. 13 Deși s-a sugerat că Tamuz este un alt nume al lui Nimrod, nu există dovezi concludente care să confirme această ipoteză.