1. Ce au făcut zeci de ani străjerii numiți de Iehova și ce se întâmplă cu Ierusalimul și cu locuitorii lui?

SOARELE stă să apună. Străjerul se află la postul lui, sus, pe zidurile Ierusalimului. Își duce mâna la ochi și privește cu atenție în depărtare. Deodată, își ia cornul, trage aer în piept și suflă în el cu putere. Sunetul cornului anunță pericolul: Se apropie armata babiloniană! Dar locuitorii orașului nu mai pot face nimic. Este prea târziu! Zeci de ani, străjerii, sau profeții, numiți de Iehova au avertizat că această zi va veni, însă poporul nu le-a dat crezare. Acum, armata babiloniană împresoară orașul. După un asediu de mai multe luni, soldații pătrund în oraș, rad din temelii templul și îi ucid sau îi iau captivi pe locuitorii infideli și idolatri ai Ierusalimului.

2, 3. a) În ce situație se vor afla în curând oamenii și ce decizie trebuie să ia fără întârziere? b) Ce întrebări vom analiza?

² În prezent, armatele cerești se pregătesc pentru o confruntare cu oamenii care nu vor să-l recunoască pe Iehova. (Rev. 17:12-14) Acea bătălie va fi punctul culminant al celui mai mare necaz din istoria omenirii. (Mat. 24:21) Însă mulți oameni au încă ocazia să reacționeze favorabil la avertismentul străjerului numit de Iehova; deocamdată nu este prea târziu.

 ³ Dar de ce a numit Iehova străjeri? Ce fel de mesaj anunță un străjer? Cine a slujit în această calitate de-a lungul timpului și ce rol avem noi? Vom răspunde la aceste întrebări în cele ce urmează.

4. De ce a numit Iehova străjeri? (Vezi imaginea de la începutul capitolului.)

⁴ Citește Ezechiel 33:7. În timpurile biblice, străjerii stăteau de regulă pe zidurile orașului și vegheau la siguranța locuitorilor. Ei erau dovada vizibilă că cel care conducea orașul le purta de grijă supușilor săi. Poate că sunetul pătrunzător de corn îi speria pe cei care dormeau, însă le salva viața celor care dădeau atenție avertismentului. În mod asemănător, Iehova a numit străjeri nu pentru că voia să-i îngrozească pe israeliți cu mesaje de condamnare, ci pentru că le purta de grijă și dorea să le salveze viața.

5, 6. Care este o modalitate prin care Iehova își arată dreptatea?

⁵ Numindu-l pe Ezechiel străjer, Iehova a dezvăluit unele trăsături ale personalității sale care ne dau un sentiment de siguranță. Să analizăm două dintre ele.

⁶ Dreptatea: Dreptatea lui Iehova reiese din faptul că el ne tratează ca persoane individuale. De exemplu, chiar dacă majoritatea israeliților au respins mesajul lui Ezechiel, Iehova nu i-a privit pe israeliți ca pe o masă de oameni, tratându-i pe toți ca pe niște răzvrătiți; dimpotrivă, el a fost atent la modul în care a reacționat fiecare. De repetate ori, Iehova a făcut referire la „cel rău” și „cel drept”, ceea ce arată că el judecă în funcție de reacția fiecăruia la mesaj. (Ezec. 33:8, 18-20)

7. Ce anume ia Iehova în considerare când îi judecă pe oameni?

⁷ Dreptatea lui Iehova reiese și din modul în care îi judecă pe oameni. Fiecare este tras la răspundere nu pentru ceea ce a făcut în trecut, ci pentru modul în care reacționează la avertisment în prezent. Iehova i-a zis lui Ezechiel: „Dacă îi spun celui rău: «Vei muri negreșit», iar el se întoarce de la păcatul lui și face ce este corect și drept, . . . în mod sigur va trăi”. Apoi, Iehova face o afirmație impresionantă: „Niciunul dintre păcatele pe care le-a comis nu va fi amintit împotriva lui”. (Ezec. 33:14-16) Pe de altă parte, cei care au avut o conduită dreaptă nu se pot aștepta ca ascultarea din trecut să scuze răzvrătirea din prezent. Iehova a spus că, dacă un om „se încrede în propria dreptate și face ce este rău, niciuna dintre faptele lui drepte nu va fi amintită, ci el va muri din cauza răului pe care l-a făcut”. (Ezec. 33:13)

8. Ce învățăm despre dreptatea lui Iehova din avertismentele profeților?

⁸ Dreptatea lui Iehova se poate observa și din faptul că el avertizează cu suficient timp înainte să acționeze. Ezechiel și-a început activitatea cu aproximativ șase ani înainte ca armata  babiloniană să distrugă Ierusalimul. Dar el nu a fost primul care i-a avertizat pe israeliți că aveau să fie trași la răspundere pentru faptele lor. Cu mai bine de 100 de ani înainte de distrugerea Ierusalimului, Iehova i-a trimis ca străjeri pe profeții Osea, Isaia, Mica, Oded și Ieremia. Prin intermediul lui Ieremia, Iehova le-a amintit israeliților: „Am numit străjeri, care au spus: «Dați atenție sunetului de corn!»”. (Ier. 6:17) Prin urmare, când babilonienii au executat, în cele din urmă, judecata divină și mulți israeliți și-au pierdut viața, Iehova și străjerii săi n-au avut nicio vină.

9. Cum a dat Iehova dovadă de iubire loială?

⁹ Iubirea: Iehova a dat dovadă de iubire loială trimițându-și străjerii să-i avertizeze nu numai pe cei drepți, ci și pe cei răi, pe cei care îl răniseră profund și îi dezonoraseră numele. Să ne gândim: Israeliții erau cunoscuți drept poporul lui Iehova, însă ei i-au întors de repetate ori spatele și au umblat după dumnezei falși. Ce trădare josnică! Iehova a fost atât de îndurerat, încât a comparat națiunea cu o soție adulteră. (Ezec. 16:32) Însă nici chiar atunci Iehova nu a renunțat ușor la ei. El a căutat împăcare, nu răzbunare. El a folosit sabia judecății ca ultimă soluție, nu ca primă opțiune. De ce? Iehova i-a zis lui Ezechiel: „Nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască”. (Ezec. 33:11) Așa simțea Iehova atunci și așa simte și acum. (Mal. 3:6)

10, 11. Ce lecții învățăm din modul în care i-a tratat Iehova pe israeliți?

 ¹⁰ Ce învățăm din modul drept și iubitor în care i-a tratat Iehova pe israeliți? O lecție este aceea că nu trebuie să-i considerăm pe cei cărora le predicăm o masă de oameni, ci persoane individuale. În plus, ar fi o mare greșeală să ne gândim că o persoană nu este demnă să audă mesajul nostru din cauza trecutului ei sau din cauza culturii, a etniei, a limbii sau a situației ei economice. Iehova l-a învățat pe apostolul Petru o lecție care este valabilă și azi, și anume că „Dumnezeu nu este părtinitor și că, în orice națiune, omul care se teme de el și face ce este drept este primit de el”. (Fap. 10:34, 35)

¹¹ O altă lecție importantă este aceea că trebuie să fim mereu atenți la noi înșine; faptele bune din trecut nu scuză păcatele din prezent. Să nu uităm că avem aceleași înclinații păcătoase ca oamenii cărora le predicăm. Sfatul pe care l-a dat apostolul Pavel congregației din Corint ni se aplică și nouă: „Cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă. Nu v-ați confruntat cu nicio ispită care să nu fie comună oamenilor”. (1 Cor. 10:12, 13) Să nu ajungem niciodată ‘să ne încredem în propria dreptate’, gândindu-ne că putem păcătui fără să fim pedepsiți deoarece facem și fapte bune. (Ezec. 33:13) Indiferent de cât timp îi slujim lui Iehova, este esențial să rămânem umili și ascultători.

12. Ce nu trebuie să uităm dacă în trecut am comis un păcat grav?

 ¹² Dar dacă în trecut am comis un păcat grav și încă ne simțim vinovați? Din cuvintele lui Ezechiel învățăm că Iehova îi va pedepsi pe păcătoșii care nu se căiesc. De asemenea, învățăm că Iehova este în primul rând Dumnezeul iubirii, nu al răzbunării. (1 Ioan 4:8) Dacă dovedim prin fapte că ne căim, nu avem niciun motiv să credem că păcatele noastre sunt prea mari pentru a fi iertate de Dumnezeu. (Iac. 5:14, 15) Dacă Iehova a fost dispus să-i ierte pe israeliții care au comis adulter spiritual, înseamnă că este dispus să ne ierte și pe noi. (Ps. 86:5)

13, 14. a) Ce fel de mesaj au trebuit să declare străjerii? b) Ce mesaj a transmis Isaia?

¹³ Citește Ezechiel 33:2, 3. Ce fel de mesaj au trebuit să declare străjerii lui Iehova? Mesajul lor a constat în principal în avertismente, dar a inclus și vești bune. Să vedem câteva exemple.

¹⁴ Isaia, care a slujit ca profet din aproximativ 778 până în 732 î.e.n., a avertizat că babilonienii aveau să cucerească Ierusalimul și să-i ducă pe locuitorii orașului în exil. (Is. 39:5-7) Dar, sub inspirație, el a mai scris: „Ascultă! Străjerii tăi își înalță glasul. Ei strigă de bucurie într-un glas, căci văd clar cum Iehova restabilește Sionul”. (Is. 52:8) Isaia a anunțat o veste extraordinară: Închinarea adevărată avea să fie restabilită!

15. Ce mesaj a transmis Ieremia?

¹⁵ Ieremia, care a slujit ca profet din 647 până în 580 î.e.n., este deseori catalogat în mod greșit drept „un prevestitor de nenorociri”. Fără îndoială, el a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i avertizeze pe israeliții nelegiuiți cu privire la nenorocirile pe care Iehova avea să le aducă asupra lor. * Dar el a anunțat și o veste bună: Poporul lui Dumnezeu avea să se întoarcă în țara lui, iar închinarea curată avea să fie restabilită. (Ier. 29:10-14; 33:10, 11)

16. Cum i-a ajutat pe exilați mesajul transmis de Ezechiel?

¹⁶ Ezechiel a fost numit străjer în 613 î.e.n. și a slujit în această calitate cel puțin până în 591 î.e.n. După cum am văzut în capitolele 5 și 6 ale acestei publicații, Ezechiel i-a avertizat în mod zelos pe israeliți cu privire la distrugerea care urma să se abată asupra lor. Astfel, el nu se făcea vinovat de sângele celor care aveau să-și piardă viața. Totuși, el nu doar a avertizat că Iehova avea să-i pedepsească pe apostații din Ierusalim, ci i-a și ajutat pe exilați să rămână treji din punct de vedere spiritual și să fie pregătiți pentru activitatea ce le stătea în față. La sfârșitul celor 70 de ani de exil, Iehova avea să aducă o rămășiță înapoi în țara lui Israel, iar țara urma să fie restabilită. (Ezec. 36:7-11) Această rămășiță avea să fie alcătuită în principal din copiii și nepoții celor care reacționaseră favorabil la mesajul lui  Ezechiel. După cum arată celelalte capitole din „Partea a treia” a acestei publicații, Ezechiel a anunțat multe vești bune cu privire la restabilirea închinării curate în Ierusalim.

17. Când a numit Iehova străjeri?

¹⁷ Totuși, acești profeți, care au anunțat mesaje în perioada distrugerii Ierusalimului, ce a avut loc în 607 î.e.n., nu au fost singurii străjeri ai lui Iehova. Iehova a numit străjeri pentru a-i avertiza pe cei răi și pentru a anunța vești bune înainte de fiecare eveniment important în realizarea scopului său.

18. Ce lucrare a făcut Ioan Botezătorul?

¹⁸ Unul dintre străjerii din secolul I a fost Ioan Botezătorul. El a avertizat casa lui Israel că avea să fie respinsă în scurt timp. (Mat. 3:1, 2, 9-11) Dar el a făcut mai mult decât atât. După cum a spus Isus, Ioan a fost „mesagerul” prezis, care a pregătit calea pentru Mesia. (Mal. 3:1; Mat. 11:7-10) Lucrarea lui Ioan a inclus deci și anunțarea unei vești bune: „Mielul lui Dumnezeu”, Isus, venise și avea să înlăture „păcatul lumii”. (Ioan 1:29, 30)

19, 20. Cum au slujit Isus și discipolii săi ca străjeri?

¹⁹ Dintre toți străjerii care au existat vreodată, Isus a fost cel mai important. La fel ca Ezechiel, el a fost trimis de Iehova la ‘casa lui Israel’. (Ezec. 3:17; Mat. 15:24) Isus a avertizat că națiunea Israel avea să fie respinsă în scurt timp și că Ierusalimul avea să fie distrus. (Mat. 23:37, 38; 24:1, 2; Luca 21:20-24) Însă lucrarea sa principală a fost anunțarea veștii bune. (Luca 4:17-21)

²⁰ Discipolii lui Isus trebuiau să fie și ei străjeri. Isus le-a poruncit în mod expres: „Vegheați”. (Mat. 24:42) Ei au ascultat de porunca sa și, ca străjeri, au avertizat că Iehova respinsese casa lui Israel și orașul Ierusalim. (Rom. 9:6-8; Gal. 4:25, 26) Dar, la fel ca străjerii dinaintea lor, ei au anunțat și vești bune. Mesajul lor a inclus vestea extraordinară că și neevreii puteau să facă parte din Israelul lui Dumnezeu, alcătuit din creștini unși de spirit, și să se bucure de privilegiul de a colabora cu Cristos la restabilirea închinării curate pe pământ. (Fap. 15:14; Gal. 6:15, 16; Rev. 5:9, 10)

21. Cum s-a achitat apostolul Pavel de responsabilitatea sa?

²¹ Printre străjerii din secolul I s-a remarcat și apostolul Pavel. El și-a luat în serios responsabilitatea. La fel ca Ezechiel, el știa că se făcea vinovat de sânge dacă nu-și îndeplinea misiunea. (Fap. 20:26, 27) Asemenea celorlalți străjeri dinaintea lui, Pavel nu numai că i-a avertizat pe oameni, dar a și transmis vești bune. (Fap. 15:35; Rom. 1:1-4) De fapt, sub îndrumarea spiritului sfânt, el a citat profeția lui Isaia: „Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune” și a aplicat- o la lucrarea de predicare a veștii bune despre Regat, îndeplinită de continuatorii lui Cristos. (Is. 52:7, 8; Rom. 10:13-15)

22. Ce s-a întâmplat după moartea apostolilor?

²² După moartea apostolilor, apostazia a pus stăpânire pe congregația creștină, așa cum fusese prezis. (Fap. 20:29, 30; 2 Tes. 2:3-8) Vreme îndelungată, creștinii falși (neghina) au fost mult mai numeroși decât continuatorii loiali ai lui Cristos (grâul), iar mesajul clar despre Regatul lui Dumnezeu a fost înăbușit de învățături false. (Mat. 13:36-43) Însă, când s-a apropiat timpul ca Iehova să restabilească închinarea curată, el și-a manifestat iubirea și dreptatea numind din nou străjeri care să transmită avertismente clare și să anunțe vești bune. Cine au fost acei străjeri?

23. Ce rol au îndeplinit fratele Russell și colaboratorii săi?

²³ În anii dinainte de 1914, Charles Taze Russell și colaboratorii săi au slujit ca ‘mesager’ care ‘a pregătit calea’ înainte să fie instaurat Regatul mesianic. * (Mal. 3:1) Acel grup a slujit și ca străjer, folosind revista Turnul de veghere al Sionului și Mesagerul prezenței lui Cristos pentru a avertiza cu privire la judecata lui Dumnezeu și pentru a răspândi vestea bună despre Regat.

24. a) Cum slujește sclavul fidel ca străjer? b) Ce ai învățat din exemplul străjerilor din trecut? (Vezi chenarul „Câțiva străjeri remarcabili”.)

 ²⁴ După ce Regatul a fost instaurat, Isus a numit un grup mic de bărbați ca sclav fidel și prevăzător. (Mat. 24:45-47) De atunci, sclavul fidel, sau Corpul de Guvernare, cum mai este cunoscut în prezent, slujește ca străjer. El nu numai că avertizează cu privire la „ziua de răzbunare”, dar și anunță „anul de bunăvoință al lui Iehova”. (Is. 61:2; vezi și 2 Corinteni 6:1, 2)

25, 26. a) Ce datorie au toți continuatorii lui Cristos și cum putem face lucrul acesta? b) Ce vom analiza în capitolul următor?

²⁵ Este adevărat că sclavul fidel se află în frunte ca străjer și veghează, dar Isus le-a spus „tuturor” continuatorilor săi că au datoria ‘să vegheze’. (Mar. 13:33-37) Noi respectăm această poruncă rămânând treji din punct de vedere spiritual și susținând cu loialitate străjerul din zilele noastre. Lucrul acesta îl facem când ne achităm de responsabilitatea de a predica. (2 Tim. 4:2) Dar ce ne motivează să predicăm? Un motiv este dorința de a salva vieți. (1 Tim. 4:16) Știm că în curând mulți oameni își vor pierde viața deoarece au ignorat avertismentul dat de străjerul din zilele noastre. (Ezec. 3:19) Dar motivul principal pentru care predicăm este dorința de a le transmite oamenilor cea mai bună veste: Închinarea curată este restabilită! Chiar acum, în „anul de bunăvoință al lui Iehova”, mulți au ocazia să ni se alăture și să-i aducă închinare Dumnezeului nostru drept și iubitor, Iehova. În curând, toți cei care vor supraviețui sfârșitului acestui sistem rău se vor bucura de binecuvântări sub conducerea Fiului său îndurător, Cristos Isus. Cum am putea să nu ajutăm străjerul din zilele noastre să anunțe această veste bună? (Mat. 24:14)

²⁶ Încă de pe acum, înainte ca acest sistem rău să se încheie, Iehova și-a unit poporul într-un mod cu adevărat miraculos. În capitolul următor vom analiza o profeție care arată cum s-a întâmplat acest lucru: profeția despre cele două bețe.