Isus a avut o zi plină de activităţi. După ce s-a întors din regiunea Decapole, a vindecat-o pe femeia care a avut o scurgere de sânge şi a înviat-o pe fiica lui Iair. Dar ziua nu s-a terminat. Când Isus pleacă de la casa lui Iair, doi oameni orbi îl urmează, strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui David!” (Matei 9:27).

Numindu-l pe Isus „Fiul lui David”, cei doi îşi exprimă convingerea că Isus este moştenitorul tronului lui David şi deci Mesia. Isus pare să nu-i ia în seamă, poate pentru a vedea dacă sunt stăruitori, şi chiar sunt. Când Isus intră într-o casă, bărbaţii îl urmează. El îi întreabă: „Credeţi că pot să fac lucrul acesta?”. Răspunsul lor arată că au încredere în Isus: „Da, Doamne”. Atunci, el le atinge ochii şi le spune: „Să vi se facă după credinţa voastră” (Matei 9:28, 29).

Dintr-odată ei pot să vadă! Aşa cum a făcut şi în alte ocazii, Isus îi îndeamnă pe bărbaţi să nu le spună altora despre vindecarea lor miraculoasă. Dar, de bucurie, ei le vorbesc mai târziu oamenilor din toată regiunea despre Isus.

După plecarea celor doi, oamenii îl aduc la Isus pe un om care nu poate să vorbească deoarece este demonizat. Isus scoate demonul şi, în clipa aceea, omul începe să vorbească. Mulţimile rămân uimite şi spun: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”. Cu această ocazie sunt prezenţi şi farisei. Ei nu pot contesta miracolele lui Isus, de aceea îi aduc din nou acuzaţia referitoare la puterea cu care face aceste lucrări. „Prin conducătorul demonilor scoate el demonii”, spun ei (Matei 9:33, 34).

Nu după mult timp, Isus se întoarce în Nazaret, oraşul în care a crescut, fiind însoţit de data aceasta de discipolii săi. În urmă cu aproximativ un an, el a predat în sinagoga de aici. La început, oamenii au fost impresionaţi de cuvintele sale, dar apoi s-au simţit ofensaţi de învăţătura sa şi au vrut să-l omoare. Acum, Isus încearcă din nou să-i ajute pe cei din oraşul său.

În sabat, el se duce la sinagogă ca să predea. Mulţi sunt uluiţi şi chiar întreabă: „De unde a primit acest om o asemenea înţelepciune şi asemenea lucrări de putere? Nu este el fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui, Iacov, Iosif, Simon şi Iuda? Şi surorile lui, nu sunt toate cu noi? Atunci de unde are acest om toate acestea?” (Matei 13:54-56).

Pentru ei, Isus este doar un om din partea locului. L-au văzut crescând aici, deci cum să fie el Mesia? Prin urmare, în ciuda marii sale înţelepciuni şi a miracolelor sale, precum şi a altor dovezi incontestabile, ei îl resping. Deoarece îl cunosc pe Isus de când era mic, chiar şi rudele sale se poticnesc din cauza lui. Aceasta îl determină pe Isus să spună: „Profetul nu este dispreţuit decât în patria şi în casa lui” (Matei 13:57).

Isus se miră de necredinţa lor. De aceea, el alege să nu facă niciun miracol aici, „decât să-şi pună mâinile peste câţiva bolnavi şi să-i vindece” (Marcu 6:5, 6).