Isus tocmai a ilustrat ce atitudine ar trebui să aibă continuatorii săi. Ei ar trebui să fie asemenea copiilor, altfel spus, să fie umili şi să nu aibă pretenţia de a li se acorda importanţă. Discipolii ar trebui să-i primească pe astfel de copilaşi în numele lui Isus, ceea ce înseamnă că-l primesc şi pe el (Matei 18:5).

Apostolii au avut recent o discuţie aprinsă cu privire la cine este cel mai mare. Aşadar, ei ar putea considera că Isus îi mustră prin aceste cuvinte. Însă acum apostolul Ioan menţionează un alt lucru care s-a întâmplat cu puţin timp înainte: „Am văzut un om care scotea demoni folosindu-se de numele tău şi am încercat să-l oprim, pentru că nu este unul dintre ai noştri” (Luca 9:49).

Consideră Ioan că doar apostolii au autoritatea să facă vindecări şi să scoată demoni? Dacă ar fi aşa, cum se face că acest evreu reuşeşte să scoată spiritele rele din oameni? Din câte se pare, Ioan crede că bărbatul nu ar trebui să înfăptuiască lucrări de putere deoarece nu îi însoţeşte pe Isus şi pe apostoli.

Spre mirarea lui Ioan, Isus spune: „Nu încercaţi să-l opriţi, căci nimeni nu face o lucrare de putere în numele meu şi imediat după aceea să mă insulte. Fiindcă cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Pentru că cine vă dă să beţi un pahar de apă fiindcă sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde nicidecum răsplata” (Marcu 9:39-41).

Deocamdată, nu este necesar ca bărbatul să-l însoţească pe Cristos pentru a fi de partea sa. Congregaţia creştină nu este încă formată, prin urmare, faptul că acest bărbat nu călătoreşte alături de Isus nu înseamnă că este un împotrivitor sau că promovează o religie falsă. Omul are cu siguranţă credinţă în numele lui Isus, iar ceea ce spune Isus arată că el nu-şi va pierde răsplata.

În schimb, ar fi foarte grav dacă bărbatul s-ar poticni din cauza cuvintelor sau a faptelor apostolilor. Isus spune: „Pentru cine îl poticneşte pe unul dintre aceşti micuţi care cred, ar fi mai bine dacă i s-ar pune în jurul gâtului o piatră de moară ca aceea învârtită de un măgar şi ar fi aruncat în mare” (Marcu 9:42). Apoi Isus le spune continuatorilor săi că, dacă o mână, un picior sau un ochi îi fac să se poticnească, trebuie să renunţe la acestea, deşi sunt preţioase. Mai bine ar fi să rămână fără o parte a corpului şi să intre în Regatul lui Dumnezeu decât să o aibă şi să fie aruncaţi în Gheenă (Valea lui Hinom). Probabil că apostolii au văzut această vale de lângă Ierusalim, unde se ardeau gunoaie. De aceea, ei pot înţelege că Gheena simbolizează distrugerea definitivă.

Isus dă un alt avertisment: „Vedeţi să nu-l dispreţuiţi pe niciunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor, în cer, văd întotdeauna faţa Tatălui meu”. Pentru a arăta cât de preţioşi sunt  „aceşti micuţi” pentru Tatăl său, Isus face o ilustrare despre un om care are o sută de oi, dar pierde una. Omul le lasă pe cele 99 pentru a o căuta pe cea pierdută, iar când o găseşte, se bucură mai mult de ea decât de cele 99. Isus adaugă: „Nu este voia Tatălui meu care este în cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară” (Matei 18:10, 14).

Gândindu-se, poate, la discuţia apostolilor cu privire la cine este cel mai mare, Isus îi îndeamnă: „Să aveţi sare în voi înşivă şi să păstraţi pacea între voi” (Marcu 9:50). Sarea dă gust alimentelor. Tot aşa, sarea figurativă face ca ceea ce spune cineva să fie mai uşor de acceptat, contribuind la păstrarea păcii. Disputele însă nu promovează pacea (Coloseni 4:6).

Uneori se vor ivi situaţii grave, iar Isus le spune discipolilor cum să le rezolve: „Dacă fratele tău comite un păcat, du-te şi dezvăluie-i greşeala numai între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău”. Dar dacă nu ascultă? Isus dă următorul sfat: „Mai ia cu tine unu sau doi, pentru ca orice lucru să fie stabilit prin gura a doi sau trei martori”. Dacă nici aşa nu se obţin rezultate, ei trebuie să vorbească „cu congregaţia”, adică cu bătrânii, care au autoritatea de a lua o decizie. Dar dacă cel care a păcătuit nu ascultă nici de această dată? „Să fie pentru tine ca un om al naţiunilor şi ca un încasator de impozite”, oameni cu care evreii nu s-ar întovărăşi (Matei 18:15-17).

Supraveghetorii congregaţiei trebuie să acţioneze în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă o persoană care a păcătuit este găsită vinovată şi are nevoie de disciplinare, hotărârea lor ‘va fi deja legată în cer’. Dar, dacă o persoană este găsită nevinovată, hotărârea va fi deja ‘dezlegată în cer’. Aceste îndrumări se vor dovedi utile odată ce se va forma congregaţia creştină. Când se iau astfel de hotărâri importante, se aplică ceea ce spune Isus: „Unde sunt adunaţi doi sau trei în numele meu, acolo sunt şi eu, în mijlocul lor” (Matei 18:18-20).