Isus a explicat că numai ‘o turmă mică’ va primi un loc în Regatul ceresc (Luca 12:32). Dar această răsplată minunată nu este uşor de obţinut. De fapt, el subliniază în continuare cât de important este ca o persoană să aibă atitudinea corectă dacă doreşte să facă parte din Regat.

Prin urmare, Isus îi îndeamnă pe discipoli să fie pregătiţi pentru întoarcerea sa. El spune: „Mijlocul să vă fie încins şi lămpile aprinse şi să fiţi ca oamenii care îşi aşteaptă stăpânul când se întoarce de la nuntă, pentru ca, atunci când va veni şi va bate, să-i deschidă îndată. Fericiţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la venire, îi găseşte veghind!” (Luca 12:35-37).

Discipolii pot înţelege uşor la ce fel de atitudine face aluzie Isus în ilustrare. Slujitorii menţionaţi de el sunt pregătiţi şi aşteaptă ca stăpânul lor să se întoarcă. Isus explică: „Dacă [stăpânul] soseşte la a doua strajă [de la aproximativ 9 p.m. până la miezul nopţii] sau chiar la a treia [de la miezul nopţii până la aproximativ 3 a.m.] şi îi găseşte aşa, fericiţi sunt ei!” (Luca 12:38).

Cuvintele lui Isus sunt mai mult decât un îndemn de a fi slujitori, sau lucrători, harnici. Aceasta reiese cu claritate din faptul că Isus, Fiul omului, face referire la el însuşi în ilustrare. El le spune discipolilor săi: „Şi voi să fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi” (Luca 12:40). Aşadar, la un moment dat în viitor, Isus va veni. El doreşte ca cei care îl urmează, îndeosebi cei din turma mică, să fie pregătiţi.

Petru vrea să înţeleagă clar la ce se referă Isus, de aceea îl întreabă: „Doamne, spui această ilustrare pentru noi sau pentru toţi?”. Isus nu-i răspunde direct, ci spune o ilustrare care are legătură cu prima: „Cine este administratorul fidel, cel prevăzător, pe care stăpânul lui îl va numi peste toţi slujitorii săi ca să le dea mereu măsura de hrană la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale” (Luca 12:41-44).

În ilustrarea precedentă, „stăpânul” îl reprezintă în mod evident pe Isus, Fiul omului. Este logic ca „administratorul fidel” să se refere la bărbaţi aparţinând ‘turmei mici’, căreia i se va da Regatul (Luca 12:32). În a doua ilustrare, Isus spune că anumiţi membri ai turmei mici le vor da ‘tuturor slujitorilor săi’ „măsura de hrană la timpul potrivit”. Prin urmare, Petru şi ceilalţi discipoli pe care Isus îi învaţă şi îi hrăneşte pe plan spiritual pot deduce că va fi o perioadă în timpul căreia Fiul omului va veni. Iar în acea perioadă va exista un canal prin care continuatorii lui Isus, „toţi slujitorii” Stăpânului, vor fi hrăniţi din punct de vedere spiritual.

Isus evidenţiază un alt motiv pentru care discipolii săi trebuie să dea dovadă de vigilenţă şi să fie atenţi ce atitudine manifestă. Este posibil ca un continuator al său să devină neglijent şi să înceapă să gândească sau să acţioneze într-un mod greşit, ajungând până acolo, încât să li se împotrivească fraţilor săi de credinţă: „Dar, dacă sclavul acela zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i bată pe servitori şi pe servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul sclavului aceluia va veni într-o zi în care el nu-l aşteaptă şi la o oră pe care n-o ştie, îl va pedepsi cu toată asprimea şi îi va da partea cu cei infideli” (Luca 12:45, 46).

Isus spune în continuare că ‘a venit să aprindă un foc pe pământ’. Şi aşa a făcut, aducând în atenţia oamenilor chestiuni care stârnesc polemici şi care au drept rezultat condamnarea învăţăturilor false şi a tradiţiilor omeneşti. Acest  lucru chiar separă oameni care în mod normal sunt uniţi. Astfel, sunt dezbinaţi „tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei” (Luca 12:49, 53).

Ceea ce a spus Isus până acum a fost în special pentru discipolii săi. Apoi, el se adresează mulţimilor. Majoritatea oamenilor au refuzat cu încăpăţânare să accepte dovezile că Isus este Mesia, de aceea el le spune: „Când vedeţi că un nor se ridică la apus, ziceţi imediat: «Vine o furtună» şi aşa este. Iar când vedeţi că suflă un vânt de la sud, ziceţi: «Va fi arşiţă» şi aşa se întâmplă. Ipocriţilor, înfăţişarea pământului şi a cerului ştiţi să o cercetaţi, dar cum de nu ştiţi să cercetaţi timpurile acestea?” (Luca 12:54-56). Evident, ei nu sunt pregătiţi.