Pe versantul estic al Muntelui Măslinilor, la aproximativ trei kilometri de Ierusalim, se află un sat numit Betania (Ioan 11:18). Isus merge acolo şi intră în casa a două surori, Marta şi Maria. Ele şi fratele lor, Lazăr, sunt prietenii lui Isus şi îl primesc cu drag.

Este o onoare să-l ai ca oaspete pe Mesia. Dorind să fie o gazdă bună, Marta începe să pregătească o masă cu bucate alese. În timp ce Marta face pregătiri, sora ei, Maria, stă la picioarele lui Isus şi îl ascultă. La un moment dat, Marta îi spune lui Isus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să mă îngrijesc de treburi? Spune-i deci să mă ajute” (Luca 10:40).

În loc să o mustre pe Maria, Isus îi atrage Martei atenţia că este preocupată peste măsură de hrana fizică: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te frămânţi pentru multe lucruri. Dar sunt necesare puţine lucruri, ba chiar unul singur. Maria a ales partea bună şi aceasta nu-i va fi luată” (Luca 10:41, 42). Da, Isus subliniază că nu este necesar ca Marta să petreacă mult timp pregătind diverse feluri de mâncare. O masă simplă este de ajuns.

Intenţiile Martei sunt bune. Ea vrea să fie ospitalieră. Dar, preocupându-se prea mult de pregătirea mesei, pierde ocazia de a învăţa de la însuşi Fiul lui Dumnezeu. Isus scoate în evidenţă că Maria a făcut o alegere înţeleaptă, care îi va aduce foloase de durată. Ea este un exemplu şi pentru noi.

Cu altă ocazie, Isus dă o lecţie diferită, dar la fel de importantă. Un discipol îl întreabă: „Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm, aşa cum şi Ioan i-a învăţat pe discipolii lui” (Luca 11:1). Isus a făcut deja acest lucru în Predica de pe munte cu aproximativ un an şi jumătate în urmă (Matei 6:9-13). Însă probabil că acest discipol nu a fost prezent atunci. De aceea, Isus repetă ideile principale. Apoi face o ilustrare care subliniază necesitatea de a persevera în rugăciune.

„Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, pentru că tocmai a venit la mine din călătorie un prieten al meu şi n-am nimic să-i pun înainte» şi dacă cel dinăuntru îi răspunde, zicând: «Nu mă mai necăji! Uşa este deja încuiată şi copilaşii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să-ţi dau», vă spun: Chiar dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, se va ridica la insistenţa lui supărătoare şi îi va da ce are nevoie.” (Luca 11:5-8)

Isus nu sugerează că Iehova nu vrea să ne ia în considerare cererile, aşa cum a făcut prietenul din ilustrare. Mai degrabă, el arată că, dacă un prieten care, iniţial, nu vrea să ne ajute va face ceea ce îl rugăm pentru că suntem insistenţi, cu siguranţă că Tatăl nostru iubitor din cer va răspunde la cererile sincere ale slujitorilor săi fideli. Isus adaugă: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da, continuaţi să căutaţi şi veţi găsi, continuaţi să bateţi şi vi se va deschide. Pentru că cine cere primeşte, cine caută găseşte şi cui bate i se va deschide” (Luca 11:9, 10).

Apoi, Isus întăreşte această idee făcând o comparaţie cu un tată: „Cine este printre voi tatăl care, dacă fiul lui îi cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă îi cere un ou, să-i dea un scorpion? Aşadar, dacă voi, deşi sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer!” (Luca 11:11-13). Cât de încurajatoare este această asigurare că Tatăl nostru doreşte să ne asculte cererile şi să ne satisfacă necesităţile!