Isus le-a dat discipolilor săi sfaturi înţelepte despre modul în care să-şi folosească bogăţiile. Dar discipolii nu sunt singurii care le aud. De faţă sunt şi farisei, iar ei ar trebui să ţină cont de sfaturile lui Isus deoarece sunt „iubitori de bani”. Însă, ascultându-l pe Isus, fariseii încep ‘să-şi bată joc de el’ (Luca 15:2; 16:13, 14).

Totuşi, Isus nu se lasă intimidat. El le spune: „Voi vă declaraţi drepţi în faţa oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inima. Pentru că ce este înălţat printre oameni este dezgustător în ochii lui Dumnezeu” (Luca 16:15).

Fariseii au fost multă vreme ‘înălţaţi printre oameni’, dar este timpul ca lucrurile să se schimbe, să aibă loc o răsturnare de situaţie. Cei înălţaţi, care sunt bogaţi şi influenţi pe plan politic şi religios, îşi vor pierde poziţiile privilegiate, iar oamenii de rând care sunt conştienţi de necesităţile lor spirituale vor fi înălţaţi.

Isus subliniază că are loc o schimbare radicală spunând: „Legea şi Profeţii au fost până la Ioan. Începând de atunci, regatul lui Dumnezeu este anunţat ca veste bună şi oameni de orice fel se străduiesc din răsputeri să intre în el. Da, este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să rămână neîmplinită o singură frântură de literă din Lege” (Luca 3:18; 16:16, 17). Cum reiese din cuvintele lui Isus că are loc o schimbare?

Conducătorii religioşi evrei susţin cu mândrie că respectă Legea lui Moise. Să ne amintim că, în Ierusalim, după ce Isus a vindecat un orb, fariseii au spus cu îngâmfare: „Noi suntem discipolii lui Moise. Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise” (Ioan 9:13, 28, 29). Unul dintre scopurile Legii date prin Moise a fost să-i conducă pe cei umili la Mesia, adică la Isus. Ioan Botezătorul a arătat că Isus este Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29-34). De când şi-a început Ioan serviciul, evreii umili, îndeosebi dintre cei săraci, au auzit despre „regatul lui Dumnezeu”. Da, există ‘o veste bună’ pentru toţi cei care doresc să fie supuşi ai Regatului lui Dumnezeu şi să se bucure de binecuvântări.

Legea mozaică nu rămâne neîmplinită; ea i-a condus pe evrei la Mesia. În plus, obligaţia de a o respecta încetează. De pildă, Legea permitea divorţul din diverse motive, dar acum Isus spune că „cine divorţează de soţia sa şi se căsătoreşte cu alta comite adulter şi cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite adulter” (Luca 16:18). Astfel de îndrumări îi înfurie pe fariseii preocupaţi doar de litera legii.

Isus face acum o ilustrare care scoate în evidenţă cât de mare este schimbarea ce are loc. Ea prezintă doi oameni a căror poziţie, sau situaţie, se schimbă radical. În timp ce analizăm ilustrarea, să nu pierdem din vedere că printre  cei ce au auzit-o au fost şi farisei iubitori de bani, care erau înălţaţi printre oameni.

„Era un om bogat”, spune Isus, „care se îmbrăca în purpură şi in şi care zi de zi petrecea cu mult fast. La poarta lui era pus un cerşetor pe nume Lazăr, plin de ulceraţii şi el voia să se sature cu ce cădea de la masa bogatului. Da, până şi câinii veneau şi îi lingeau ulceraţiile” (Luca 16:19-21).

Întrucât fariseii iubesc banii, este cât se poate de clar pe cine reprezintă ‘omul bogat’ din ilustrare. Şi acestor conducători religioşi evrei le place să se îmbrace cu haine scumpe, sofisticate. Pe lângă bogăţiile materiale pe care le au, se pare că ei sunt bogaţi şi în alt sens, având nenumărate privilegii şi avantaje. Într-adevăr, reprezentarea lor printr-un om bogat, îmbrăcat în purpură, o culoare regală, scoate în evidenţă poziţia lor privilegiată, iar inul alb face aluzie la faptul că ei se cred drepţi (Daniel 5:7).

Cum îi consideră aceşti conducători bogaţi şi mândri pe oamenii săraci, de rând? Ei îi numesc cu dispreţ ʽam ha’áreţ, sau oameni ai pământului, care nu cunosc Legea şi nici nu merită să le fie predată (Ioan 7:49). Situaţia lor este ilustrată de ‘cerşetorul pe nume Lazăr’ căruia îi este atât de foame, încât ar dori să mănânce chiar şi numai ‘ce cade de la masa bogatului’.  Asemenea lui Lazăr, care este plin de ulceraţii, oamenii de rând sunt dispreţuiţi, ca şi când ar suferi de o boală spirituală.

Această situaţie nefericită există de mai multă vreme, dar Isus ştie că a sosit timpul pentru o schimbare majoră atât pentru cei asemenea bogatului, cât şi pentru cei asemenea lui Lazăr.

În continuare, Isus descrie schimbarea radicală a împrejurărilor în care se află cei doi. „După un timp”, spune Isus, „cerşetorul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. Şi în Hades, când era în chinuri, el şi-a înălţat ochii şi l-a văzut pe Avraam în depărtare şi pe Lazăr în sânul lui” (Luca 16:22, 23).

Ascultătorii lui Isus ştiu că Avraam este mort de mult şi că se află în Hades. Scripturile explică în mod clar că nimeni din Hades, sau Şeol, adică mormântul comun al omenirii, nu poate să vadă sau să vorbească, deci nici Avraam (Eclesiastul 9:5, 10). Prin urmare, ce cred aceşti conducători religioşi că vrea Isus să transmită prin ilustrarea sa? Ce ar putea el sugera despre oamenii de rând şi despre conducătorii religioşi care iubesc banii?

Isus tocmai a indicat o schimbare când a spus: „Legea şi Profeţii au fost până la Ioan [Botezătorul]. Începând de atunci, regatul lui Dumnezeu este anunţat ca veste bună”. Prin urmare, odată cu predicarea înfăptuită de Ioan şi de Isus Cristos, atât Lazăr, cât şi bogatul mor în sensul că împrejurările, sau situaţia, li se schimbă şi au o altă poziţie înaintea lui Dumnezeu.

Cei umili sau cei din pătura de jos a societăţii au fost defavorizaţi mult timp pe plan spiritual. Dar ei sunt ajutaţi întrucât aud şi acceptă mesajul despre Regat prezentat mai întâi de Ioan Botezătorul şi apoi de Isus. Înainte, ei trebuiau să se mulţumească cu ceea ce cădea, simbolic vorbind, de la masa conducătorilor religioşi. Însă acum sunt hrăniţi cu adevăruri biblice vitale, acestea referindu-se îndeosebi la lucrurile minunate pe care le explică Isus. Astfel, ei se află în sfârşit într-o poziţie privilegiată înaintea lui Iehova Dumnezeu.

Spre deosebire de ei, conducătorii religioşi alcătuind clasa bogată şi influentă a societăţii evreieşti nu acceptă mesajul despre Regat pe care l-a anunţat Ioan şi pe care Isus îl predică pe teritoriul lui Israel (Matei 3:1, 2; 4:17). De fapt, ei sunt înfuriaţi, sau chinuiţi, de acest mesaj, care îndreaptă atenţia spre o judecată viitoare nefavorabilă din partea lui Dumnezeu  (Matei 3:7-12). Ar fi o uşurare pentru conducătorii religioşi iubitori de bani dacă Isus şi discipolii săi n-ar mai declara mesajul lui Dumnezeu. Ei se aseamănă cu omul bogat din ilustrare, care spune: „Tată Avraam, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sufăr în acest foc învăpăiat” (Luca 16:24).

Dar acest lucru nu se va întâmpla. Majoritatea conducătorilor religioşi nu se vor schimba. Ei nu au vrut ‘să asculte de Moise şi de Profeţi’, ale căror scrieri ar fi trebuit să-i determine să accepte că Isus este Mesia şi Regele promis de Dumnezeu (Luca 16:29, 31; Galateni 3:24). În plus, ei nu se umilesc şi nici nu se lasă convinşi de cei săraci care îl acceptă pe Isus şi au acum aprobarea divină. În ce-i priveşte, discipolii lui Isus nu fac compromisuri, nici nu diluează adevărul doar ca să-i mulţumească pe conducătorii religioşi sau să le aline „chinurile” provocate de mesajul lor. În ilustrarea sa, Isus descrie această realitate prin cuvintele adresate omului bogat de ‘Tatăl Avraam’: „Copile, aminteşte-ţi că tu ai primit din plin lucrurile bune în timpul vieţii, iar Lazăr, tot aşa, lucrurile rele. Acum însă el găseşte mângâiere aici, iar tu suferi. De asemenea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel că aceia care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo la noi să nu se poată trece” (Luca 16:25, 26).

Cât de drept şi de potrivit este că această schimbare radicală are loc! Ea presupune o inversare a poziţiilor ocupate de conducătorii religioşi mândri şi de cei umili care acceptă jugul lui Isus şi sunt în sfârşit învioraţi şi hrăniţi din punct de vedere spiritual (Matei 11:28-30). Această schimbare va deveni şi mai clară peste câteva luni, când legământul Legii va fi înlocuit cu noul legământ (Ieremia 31:31-33; Coloseni 2:14; Evrei 8:7-13). Când Dumnezeu va revărsa spiritul sfânt în ziua Penticostei din anul 33 e.n., va fi evident că nu fariseii şi cei ce îi susţin au aprobarea lui Dumnezeu, ci discipolii lui Isus.