La scurt timp după botezul său, Isus a avut de înfruntat un duşman care era hotărât să-l determine să dea greş chiar înainte de a-şi începe serviciul. Da, Diavolul a încercat de mai multe ori să-l ispitească pe Isus. Mai târziu, Isus a spus despre cel rău: „Vine conducătorul lumii. El n-are nicio putere asupra mea” (Ioan 14:30).

Într-o viziune, apostolul Ioan a văzut ce urma să se întâmple cu „balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan”. Acest duşman necruţător al omenirii avea să fie aruncat din cer. El avea să fie „cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp” (Revelaţia 12:9, 12). Creştinii au motive întemeiate să creadă că trăiesc în această perioadă scurtă pe care o are Satan şi că, în curând, ‘balaurul, şarpele cel vechi’ va fi aruncat în abis, unde va fi inactiv o mie de ani. În acest timp, Isus va domni în Regatul lui Dumnezeu (Revelaţia 20:1, 2).

Ce se va întâmpla pe pământ, locuinţa noastră, pe parcursul acelei perioade? Cine va locui aici şi în ce condiţii? Răspunsul la aceste întrebări reiese din ce a spus Isus însuşi. În ilustrarea sa despre oi şi capre, el a arătat ce viitor vor avea oamenii drepţi, asemănători oilor, care colaborează cu fraţii lui Isus şi le fac bine. De asemenea, el a explicat ce se va întâmpla cu cei care fac contrariul, cei asemănători caprelor. Isus a spus: „Aceştia [caprele] vor merge la tăiere veşnică, dar cei drepţi [oile] la viaţă veşnică” (Matei 25:46).

Aceasta ne ajută să înţelegem cuvintele pe care Isus i le-a adresat răufăcătorului ţintuit pe stâlp alături de el. Isus nu i-a promis aceeaşi răsplată ca apostolilor fideli, şi anume privilegiul de a face parte din Regatul cerurilor. El i-a promis răufăcătorului care s-a căit următoarele: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în  Paradis!” (Luca 23:43). Astfel, acelui om i s-a oferit perspectiva de a trăi în Paradis, un loc frumos ca un parc sau o grădină. În mod logic, cei care în prezent se dovedesc asemenea oilor şi care vor primi „viaţă veşnică” vor fi şi ei în acel Paradis.

Aceasta este în armonie cu modul în care apostolul Ioan a descris condiţiile ce vor exista atunci pe pământ. El a spus: „Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut” (Revelaţia 21:3, 4).

Pentru ca acel răufăcător să se bucure de viaţă în Paradis, va trebui să fie înviat. Şi nu doar el va fi înviat. Isus a arătat clar acest lucru când a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecăţii” (Ioan 5:28, 29).

Dar ce se poate spune despre apostolii fideli şi despre ceilalţi care vor completa numărul celor ce vor fi cu Isus în cer? Biblia spune: „Ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani” (Revelaţia 20:6). Cei care vor domni cu Cristos din cer peste pământ au fost înainte oameni, bărbaţi şi femei. Prin urmare, ei vor fi conducători plini de compasiune şi înţelegere (Revelaţia 5:10).

Isus va aplica valoarea jertfei sale de răscumpărare în folosul oamenilor de pe pământ şi îi va elibera de blestemul păcatului moştenit. El împreună cu coregenţii săi vor aduce omenirea fidelă la perfecţiune. Da, oamenii se vor bucura atunci de viaţa pe care Dumnezeu a dorit ca ei s-o aibă încă de la început, când le-a spus lui Adam şi Evei să se înmulţească şi să umple pământul. Chiar şi moartea cauzată de păcatul adamic va dispărea!

Astfel, Isus va fi împlinit tot ce i-a cerut Iehova. La sfârşitul Domniei de O Mie de Ani, el îi va preda Tatălui său Regatul şi îi va prezenta familia umană perfectă. Referitor la această dovadă impresionantă de umilinţă din partea lui Isus, apostolul Pavel a scris: „Când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi” (1 Corinteni 15:28).

În mod cert, Isus joacă un rol esenţial în îndeplinirea scopurilor grandioase ale lui Dumnezeu. Şi, pe măsură ce aceste scopuri vor continua să se desfăşoare pe parcursul eternităţii, Isus va corespunde pe deplin descrierii pe care şi-a făcut-o el însuşi: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6).