Serviciul lui Isus se apropie de sfârşit, iar el continuă să folosească ilustrări pentru a-i demasca pe scribi şi pe preoţii principali. De aceea, ei vor să-l omoare (Luca 20:19). Dar Isus nu renunţă, ci arată cum sunt ei în realitate.

El face o altă ilustrare: „Regatul cerurilor este asemenea unui om, un rege, care a dat un ospăţ de nuntă pentru fiul său. El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la ospăţul de nuntă, dar ei n-au vrut să vină” (Matei 22:2, 3). Isus îşi începe ilustrarea făcând referire la „regatul cerurilor”. Prin urmare, regele trebuie să fie Iehova Dumnezeu. Dar cine sunt fiul regelui şi cei invitaţi la ospăţul de nuntă? Din nou, nu este greu de dedus că fiul regelui îl reprezintă pe Fiul lui Iehova, cel care face această ilustrare, iar invitaţii sunt cei care vor fi cu el în Regatul cerurilor.

Cine sunt invitaţi primii? Evreii, deoarece lor le-au predicat despre Regat Isus şi apostolii (Matei 10:6, 7; 15:24). Naţiunea Israel a acceptat legământul Legii în 1513 î.e.n., membrii ei fiind astfel primii cărora li s-a dat posibilitatea de a alcătui „un regat de preoţi” (Exodul 19:5-8). Dar când aveau ei să fie efectiv chemaţi la „ospăţul de nuntă”? Este evident că această invitaţie a fost făcută în anul 29 e.n., când Isus a început să predice despre Regatul cerurilor.

Cum au reacţionat majoritatea israeliţilor la invitaţie? După cum a spus Isus, „ei n-au vrut să vină”. Cei mai mulţi dintre conducătorii religioşi şi dintre evrei nu l-au acceptat pe Isus în calitate de Mesia şi de Rege numit de Dumnezeu.

Însă Isus arată că evreii urmau să mai aibă o şansă: „[Regele] a trimis din nou alţi sclavi, zicând: «Spuneţi-le invitaţilor: „Iată că am pregătit prânzul meu; taurii şi animalele mele îngrăşate sunt înjunghiate şi totul este gata. Veniţi la ospăţul de nuntă!”» Însă ei au plecat nepăsători: unul la ogorul lui, altul la negustoria lui, iar ceilalţi au pus mâna pe sclavii lui, i-au tratat cu neruşinare şi i-au omorât” (Matei 22:4-6).  Această situaţie corespunde cu ce s-a întâmplat după ce a fost înfiinţată congregaţia creştină. În perioada ulterioară formării ei, evreii au avut încă posibilitatea de a fi în Regat, însă majoritatea au respins această invitaţie, chiar purtându-se rău cu sclavii regelui (Faptele 4:13-18; 7:54, 58).

Care avea să fie deznodământul pentru naţiunea Israel? Isus spune: „Atunci regele s-a mâniat, şi-a trimis armatele şi i-a omorât pe ucigaşii aceia şi le-a ars oraşul” (Matei 22:7). Evreii au trecut prin această situaţie în 70 e.n., când romanii le-au distrus oraşul, Ierusalimul.

Înseamnă refuzul lor de a accepta invitaţia regelui că nimeni nu avea să mai fie invitat? Nu reiese acest lucru din ilustrarea lui Isus. El spune în continuare: „Apoi [regele] le-a zis sclavilor săi: «Ospăţul de nuntă este pregătit, dar invitaţii n-au fost demni de el. De aceea, duceţi-vă pe drumurile care duc afară din oraş şi invitaţi la ospăţul de nuntă pe oricine veţi găsi». Atunci sclavii au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi cei pe care i-au găsit, şi răi, şi buni. Şi sala de nuntă s-a umplut cu cei întinşi la masă” (Matei 22:8-10).

Este demn de remarcat că apostolul Petru avea să-i ajute mai târziu pe oamenii din naţiuni – cei care nu erau iudei prin naştere sau prozeliţi – să devină creştini. În anul 36 e.n., centurionul roman Corneliu şi familia sa au primit spiritul lui Dumnezeu, având perspectiva de a face parte din Regatul cerurilor menţionat de Isus în ilustrare (Faptele 10:1, 34-48).

Isus arată că nu toţi cei care vin la ospăţ vor fi în cele din urmă aprobaţi de rege. El spune: „Când regele a intrat să-şi vadă oaspeţii, a observat acolo un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă. Şi l-a întrebat: «Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?» El a amuţit. Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: «Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor». Căci mulţi sunt invitaţi, dar puţini aleşi” (Matei 22:11-14).

Probabil, conducătorii religioşi care îl ascultă pe Isus nu înţeleg semnificaţia sau implicaţiile a tot ce spune el. Cu toate acestea, nu sunt încântaţi de ce aud, fiind mai hotărâţi ca oricând să scape de cel care le cauzează atâtea neplăceri.