După învierea sa, Isus le-a poruncit celor 11 apostoli să se ducă la un munte în Galileea pentru a se întâlni cu el. Sunt prezenţi acolo şi alţi discipoli, aproximativ 500, dintre care unii au iniţial îndoieli (Matei 28:17; 1 Corinteni 15:6). Dar ceea ce spune Isus acum îi ajută pe toţi să se convingă că el este cu adevărat viu.

Isus spune că Dumnezeu i-a dat toată autoritatea în cer şi pe pământ. „Duceţi-vă deci”, îi îndeamnă el, „şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit” (Matei 28:18-20). Da, Isus nu doar că este în viaţă, dar este şi preocupat în continuare ca vestea bună să fie predicată.

Toţi continuatorii lui Isus, bărbaţi, femei şi copii, primesc însărcinarea de a face discipoli. Împotrivitorii ar putea încerca să oprească lucrarea de predicare şi de predare înfăptuită de continuatorii lui Isus, însă el îi asigură: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Ce înseamnă aceste cuvinte pentru ei? Isus le zice: „Iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului”. El nu spune că toţi cei care predică vestea bună vor primi puterea de a face miracole. Însă ei vor avea sprijinul spiritului sfânt.

De la învierea sa, Isus le apare discipolilor „pe parcursul a patruzeci de zile”. El îşi ia diferite corpuri şi ‘li se arată viu, prin multe dovezi de netăgăduit’, instruindu-i cu privire la „regatul lui Dumnezeu” (Faptele 1:3; 1 Corinteni 15:7).

În timp ce apostolii sunt, se pare, încă în Galileea, Isus le porunceşte să se întoarcă la Ierusalim. Când se întâlneşte cu ei în oraş, el le spune: „Să nu vă îndepărtaţi de Ierusalim, ci aşteptaţi lucrul pe care l-a promis Tatăl şi despre care aţi auzit de la mine. Pentru că Ioan a botezat, într-adevăr, cu apă, dar voi, nu peste multe zile, veţi fi botezaţi cu spirit sfânt” (Faptele 1:4, 5).

Mai târziu, Isus se întâlneşte din nou cu apostolii săi. El îi conduce „până în Betania”, situată pe versantul estic al Muntelui Măslinilor (Luca 24:50). În ciuda tuturor celor spuse de Isus despre plecarea sa, ei continuă să creadă că Regatul său va fi într-un anumit fel pe pământ (Luca 22:16, 18, 30; Ioan 14:2, 3).

Apostolii îl întreabă pe Isus: „Doamne, în acest timp vei restabili regatul lui Israel?”. „Nu este treaba voastră să cunoaşteţi timpurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub autoritatea sa”, le răspunde Isus. Apoi, scoţând în evidenţă lucrarea pe care ei trebuie să o facă, el spune: „Veţi primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului” (Faptele 1:6-8).

Apostolii sunt cu Isus pe Muntele Măslinilor când el începe să se înalţe la cer. Nu după mult timp, un nor îl ascunde privirilor lor. După învierea sa, Isus a luat mai multe corpuri pentru a li se arăta discipolilor. Dar acum Isus părăseşte corpul pe care l-a avut cu această ocazie şi se înalţă la cer ca fiinţă spirituală (1 Corinteni 15:44, 50; 1 Petru 3:18). În timp ce apostolii stau cu ochii aţintiţi spre cer, „doi bărbaţi în veşminte albe” apar lângă ei. Aceştia sunt îngeri care şi-au luat trupuri omeneşti. Ei îi întreabă pe apostoli: „Bărbaţi din Galileea, de ce staţi şi vă uitaţi la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni în acelaşi fel în care l-aţi văzut ducându-se la cer” (Faptele 1:10, 11).

Isus a plecat de pe pământ fără a atrage atenţia lumii, fiind văzut doar de continuatorii săi fideli. El se va întoarce „în acelaşi fel”, fără  să atragă atenţia. Doar continuatorii săi fideli vor discerne prezenţa sa ca Rege.

Apostolii se întorc în Ierusalim. Pe parcursul zilelor următoare, ei se întrunesc cu alţi discipoli, printre care sunt şi „Maria, mama lui Isus, şi . . . fraţii lui” (Faptele 1:14). Acest grup stăruie în rugăciune. Unul dintre lucrurile pentru care se roagă este alegerea unui discipol care să-l înlocuiască pe Iuda Iscariot şi astfel să se completeze numărul iniţial de doisprezece apostoli (Matei 19:28). Ei vor ca acest discipol să fi fost martor la lucrările înfăptuite de Isus şi la învierea sa. Sunt aruncaţi sorţii pentru a afla voinţa lui Dumnezeu, aceasta fiind ultima menţiune biblică de acest fel (Psalmul 109:8; Proverbele 16:33). Este ales Matia, care a fost, probabil, printre cei şaptezeci de discipoli trimişi de Isus să predice. El ‘este numărat împreună cu cei unsprezece apostoli’ (Faptele 1:26).

La zece zile după înălţarea lui Isus la cer are loc sărbătoarea evreiască a Penticostei din 33 e.n. Aproximativ 120 de discipoli sunt adunaţi într-o cameră de sus din Ierusalim. Dintr-o dată, un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic umple toată casa. Se văd apoi limbi ca de foc aşezându-se câte una pe fiecare dintre cei prezenţi. Toţi discipolii încep să vorbească în alte limbi. Aceasta este revărsarea spiritului sfânt promisă de Isus (Ioan 14:26).