1. Ce trebuie să facem pentru a ne asigura că închinarea noastră îi este plăcută lui Iehova și de ce?

 ISUS a spus: „Închinătorii adevărați i se vor închina Tatălui cu spirit și cu adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl”. (Ioan 4:23; 6:44) Fiecare dintre noi trebuie ‘să se asigure de ceea ce îi este plăcut Domnului’. (Efeseni 5:10) Acest lucru nu este întotdeauna ușor. Satan încearcă să ne inducă în eroare ca să facem lucruri care nu îi sunt plăcute lui Dumnezeu. (Revelația 12:9)

2. Ce s-a întâmplat în apropierea muntelui Sinai?

² Cum încearcă Satan să ne inducă în eroare? O modalitate ar fi semănarea confuziei cu privire la ce este bine și ce este rău. Să vedem ce s-a întâmplat cu națiunea Israel când era campată în apropierea muntelui Sinai. Moise urcase pe munte, iar poporul îl aștepta să se întoarcă în tabără. După o vreme, israeliții s-au săturat să-l aștepte și l-au rugat pe Aaron să le facă un dumnezeu. El a făcut un vițel de aur, un idol. Apoi poporul a ținut o sărbătoare, dansând în jurul vițelului și plecându-se înaintea lui. Ei au crezut că, închinându-se vițelului, se închină în realitate lui Iehova. Dar faptul că  poporul a privit acest lucru ca pe „o sărbătoare pentru Iehova” nu înseamnă că așa a și fost. În ochii lui Iehova, aceasta era idolatrie. Mulți din popor au murit atunci. (Exodul 32:1-6, 10, 28) Ce învățăm de aici? Nu te lăsa înșelat. ‘Nu atinge nimic necurat!’, așa cum poruncește Biblia. Permite-i lui Iehova să te învețe ce este bine și ce este rău. (Isaia 52:11; Ezechiel 44:23; Galateni 5:9)

3, 4. De ce este bine să examinăm originile multor sărbători cunoscute?

³ Când a fost pe pământ, Isus și-a instruit apostolii să dea un bun exemplu în ce privește închinarea curată. După moartea sa, apostolii au continuat să le predea noilor discipoli principiile lui Iehova. Dar, după moartea apostolilor, învățători falși au început să introducă în congregație idei eronate, precum și obiceiuri și sărbători păgâne. Ei chiar au redenumit unele dintre acele sărbători păgâne ca să pară creștine. (2 Tesaloniceni 2:7, 10; 2 Ioan 6, 7) Multe dintre acestea sunt populare și în ziua de azi, iar ele încă promovează credințe greșite sau chiar spiritismul. * (Revelația 18:2-4, 23)

⁴ În întreaga lume, sărbătorile fac parte integrantă din viața oamenilor. Totuși, pe măsură ce vei continua să înveți cum vede Iehova lucrurile, probabil vei ajunge la concluzia că este necesar să-ți schimbi punctul de vedere referitor la unele sărbători. Acest lucru ar putea să nu fie ușor, dar fii sigur că Iehova te va ajuta. Să  analizăm originea câtorva sărbători cunoscute pentru a înțelege cum le privește Iehova.

5. Ce dovezi există că Isus nu s-a născut în 25 decembrie?

⁵ În multe regiuni ale globului, Crăciunul se sărbătorește în data de 25 decembrie, zi considerată de mulți data nașterii lui Isus. Deși Biblia nu ne dezvăluie ziua sau luna în care s-a născut Isus, din relatările biblice putem înțelege în ce perioadă a anului a avut loc acest lucru. Luca a scris că, atunci când Isus s-a născut în Betleem, „în regiunea aceea erau niște păstori care trăiau sub cerul liber și care își păzeau noaptea turmele”. (Luca 2:8-11) În luna decembrie, la Betleem e frig, plouă și chiar ninge. Deci păstorii nu ar fi stat cu turmele pe câmp, noaptea. Ce concluzie tragem de aici? Că Isus s-a născut într-o perioadă a anului în care vremea era blândă, însă nu în decembrie. Atât Biblia, cât și dovezile istorice arată că el s-a născut în perioada ce corespunde lunilor septembrie și octombrie.

6, 7. a) Care este originea multor obiceiuri de Crăciun larg răspândite? b) Care ar trebui să fie motivul pentru care oferim daruri?

⁶ Cum a început să fie celebrat Crăciunul? Acesta își are originile în mai multe sărbători păgâne, una dintre ele fiind Saturnaliile. Sărbătoarea era dedicată de romani lui Saturn, zeul agriculturii. Într-o enciclopedie se spune: „Saturnaliile, o sărbătoare romană ținută la mijlocul lunii decembrie, constituie modelul multor obiceiuri de petrecere cu ocazia Crăciunului. De exemplu, în această sărbătoare își au originea petrecerile fastuoase, oferirea de daruri și aprinderea de lumânări”. (The Encyclopedia Americana) Și nașterea lui  Mithra, zeul-soare la persani, era celebrată în 25 decembrie.

⁷ Cu toate acestea, mulți oameni care celebrează în prezent Crăciunul nu se gândesc la originile lui păgâne. Ei pur și simplu așteaptă Crăciunul ca pe o ocazie de a fi împreună cu familia, de a se bucura de o hrană gustoasă și de a oferi daruri. Firește, ne iubim familia  și prietenii, iar Iehova dorește ca slujitorii săi să fie generoși unii cu alții. În 2 Corinteni 9:7 citim că „Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu bucurie”. Iehova nu dorește să dăruim doar în anumite ocazii. Slujitorilor lui Iehova le face plăcere să ofere cadouri și să stea împreună cu familia și cu prietenii în orice perioadă a anului, fără să aștepte ceva în schimb. Ei dăruiesc deoarece îi iubesc pe ceilalți. (Luca 14:12-14)

8. I-au oferit astrologii daruri lui Isus când acesta era nou-născut? Explică.

⁸ Pentru a justifica tradiția oferirii de cadouri în perioada Crăciunului, mulți oameni susțin că trei înțelepți i-au adus daruri nou-născutului Isus, când acesta era încă în iesle. E adevărat că Isus a fost vizitat de niște bărbați care i-au adus daruri. În timpurile biblice, exista obiceiul de a oferi daruri unei persoane importante. (1 Regi 10:1, 2, 10, 13) Dar știai că Biblia spune că acești bărbați erau astrologi, adică oameni care practicau magia și care nu i se închinau lui Iehova? De asemenea, ei nu l-au vizitat pe Isus când acesta era nou-născut și se afla într-o iesle. L-au vizitat mai târziu, când era deja „copilaș” și locuia într-o casă. (Matei 2:1, 2, 11)

9. Celebrarea căror zile de naștere este menționată în Biblie?

⁹ Ziua în care se naște un copil este o zi de mare bucurie. (Psalmul 127:3) Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să sărbătorim zilele de naștere. Gândește-te: În Biblie sunt menționate doar două celebrări ale unor zile de naștere. Una a fost a unui faraon egiptean, iar cealaltă a regelui Irod Antipa. (Citește Geneza  40:20-22; Marcu 6:21-29.) Niciunul dintre acești conducători nu a fost un slujitor al lui Iehova. De fapt, nu citim nicăieri în Biblie că un închinător al lui Iehova și-ar fi sărbătorit ziua de naștere.

10. Cum priveau primii creștini celebrarea zilelor de naștere?

¹⁰ Într-o enciclopedie se spune că primii creștini „considerau aniversarea zilelor de naștere un obicei păgân”. (The World Book Encyclopedia) Astfel de obiceiuri se bazau pe credințe greșite. De exemplu, grecii din Antichitate credeau că fiecare persoană era protejată de un spirit prezent la nașterea acesteia și că acel spirit era într-o relație specială cu un zeu a cărui zi de naștere coincidea cu cea a persoanei. Mai mult, zilele de naștere au legătură și cu astrologia și cu horoscopul.

11. Ce așteaptă Iehova de la noi?

¹¹ Mulți oameni cred că ziua lor de naștere este o zi specială, o zi în care să li se acorde iubire și respect. Totuși, putem să le arătăm iubire membrilor familiei și prietenilor pe tot parcursul anului, nu doar într-o singură zi. Iehova vrea să fim buni și generoși tot timpul. (Citește Faptele 20:35.) El ne-a dăruit un cadou prețios: viața. De aceea, vrem să-i fim recunoscători pentru acesta în fiecare zi, nu doar cu ocazia zilei de naștere. (Psalmul 8:3, 4; 36:9)

12. În ce sens este mai bună „ziua morții decât ziua nașterii”?

¹² În Eclesiastul 7:1 citim: „Mai mult valorează un nume bun decât uleiul bun și ziua morții decât ziua nașterii”. În ce sens este mai bună „ziua morții decât ziua nașterii”? La naștere, noi nu avem nicio reputație, deoarece nu am realizat încă nimic – nici bun,  nici rău. Dar când ne folosim viața pentru a-i sluji lui Iehova și a le face bine altora, ne facem „un nume bun”, sau o reputație bună, iar Iehova ne va păstra în memoria sa după ce vom muri. (Iov 14:14, 15) Slujitorii lui Iehova nu-și sărbătoresc ziua de naștere și nu o sărbătoresc nici pe a lui Isus. De fapt, singurul eveniment pe care Isus ne-a poruncit să-l comemorăm este moartea sa. (Luca 22:17-20; Evrei 1:3, 4)

13, 14. Cu ce au legătură obiceiurile de Paște?

¹³ Mulți oameni cred că la Paște se sărbătorește învierea lui Isus. În realitate însă, multe dintre obiceiurile de Paște au legătură cu ritualuri religioase păgâne ale fertilității. De exemplu, într-o enciclopedie se spune: „Multe obiceiuri păgâne, care celebrau venirea primăverii, au fost asociate cu Paștele. Oul este simbolul germinării care are loc la începutul primăverii. . . . Iepurele este un simbol păgân care a reprezentat întotdeauna fertilitatea”. (The Catholic Encyclopedia) Este evident, așadar, că obiceiurile de Paște nu au nicio legătură cu învierea lui Isus.

¹⁴ Ce simte Iehova când vede că oamenii amestecă obiceiuri păgâne cu învierea Fiului său? Aprobă el aceste lucruri? Nicidecum. (2 Corinteni 6:17, 18) De fapt, Iehova nu ne-a cerut niciodată să celebrăm învierea lui Isus.

15. Care sunt originile obiceiurilor de Anul Nou și de Halloween?

¹⁵ Anul Nou este o sărbătoare larg răspândită în multe țări. Iată ce se spune într-o lucrare de referință despre originea Anului Nou: „Împăratul roman Iulius Caesar a decis în anul 46 î.e.n. ca ziua de 1 ianuarie să devină prima zi a anului. Romanii i-au dedicat această zi lui Ianus, zeul porților, al intrărilor și al începuturilor. Numele lunii ianuarie provine de la Ianus, care avea două fețe, una îndreptată înainte, iar cealaltă înapoi. . . . Ziua de Anul Nou a devenit în Biserica creștină o zi sfântă în anul 487 e.n. . . . La început  petrecerile nu erau permise în această zi, deoarece erau un obicei al păgânilor”. (The World Book Encyclopedia) Așadar, obiceiurile de Anul Nou se bazează pe tradiții păgâne. Halloweenul, sărbătoare numită și Ziua Tuturor Sfinților sau Ziua Morților, este strâns legată de vrăjitorie și de credința în spiriduși și fantome. Halloweenul nu este o sărbătoare nouă. În ziua cu lună plină cea mai apropiată de 1 noiembrie, vechii celți din Britannia și Irlanda celebrau Samhainul. Ei credeau că, în timpul sărbătorii, spiritele morților reveneau pe pământ. Oamenii puneau afară mâncare și băutură pentru ca spiritele să nu le facă niciun rău.

16, 17. De ce anume trebuie să țină cont cei ce organizează o nuntă?

¹⁶ Nunțile sunt ocazii fericite. Obiceiurile de nuntă diferă de la o zonă la alta a globului. În general, oamenii nu se gândesc la originile acestor obiceiuri și mulți nu știu că unele au la bază convingeri religioase păgâne. Însă un cuplu creștin care își organizează nunta trebuie să se asigure că aceasta va fi plăcută în ochii lui Iehova. Dacă fac cercetări cu privire la originile obiceiurilor de nuntă, cei doi vor reuși să ia decizii bune legate de eveniment. (Marcu 10:6-9)

¹⁷ Se crede că unele obiceiuri de nuntă le aduc „noroc” tinerilor căsătoriți. (Isaia 65:11) De exemplu, în unele locuri, oamenii obișnuiesc să arunce înspre miri cu orez. Ei cred că aceasta le va aduce tinerilor căsătoriți copii, fericire, o viață lungă și că îi va ocroti de rău. Totuși, creștinii trebuie să evite obiceiurile  care au legătură cu religia falsă. (Citește 2 Corinteni 6:14-18.)

18. Ce alte principii biblice se aplică în cazul nunților?

¹⁸ Doi creștini care intenționează să se căsătorească vor ca nunta lor să fie o ocazie plăcută, demnă și să le aducă bucurie tuturor celor prezenți. Programul nu trebuie să includă glume nepoliticoase, cu aluzii sexuale ori lipsite de respect la adresa mirilor sau a altora. (Proverbele 26:18, 19; Luca 6:31; 10:27) O nuntă creștină nu trebuie să fie o ocazie de ‘etalare ostentativă a mijloacelor de existență’. (1 Ioan 2:16) Dacă organizezi o nuntă, fă în așa fel încât aceasta să rămână o amintire plăcută. (Vezi „Note explicative”, punctul 28.)

19, 20. Care sunt originile toastului?

¹⁹ Un obicei larg răspândit cu ocazia nunților este toastul. Într-un astfel de moment, cineva face urări de bine în timp ce participanții la eveniment ridică paharele. Cum ar trebui să privească creștinii toastul?

²⁰ O lucrare de referință spune că toastul își are originile probabil într-un obicei păgân străvechi ce consta în „oferirea unui lichid sacru ca ofrandă zeilor . . . în schimbul realizării unei dorințe, a unei rugăciuni exprimate pe scurt prin cuvintele «La mulți ani!» sau «Sănătate!»”. (International Handbook on Alcohol and Culture) În Antichitate, oamenii obișnuiau să ridice cupele pentru a le cere zeilor o binecuvântare. Dar nu acesta este modul în care oferă Iehova binecuvântări. (Ioan 14:6; 16:23)

21. Ce fel de sărbători trebuie să evite creștinii?

²¹ Înainte de a decide dacă vei participa sau nu la o anumită sărbătoare, gândește-te la ce fel de atitudine și comportament promovează aceasta. De exemplu, unele celebrări, precum carnavalurile, includ dansuri erotice, consum excesiv de alcool și chiar imoralitate. Altele promovează homosexualitatea sau încurajează naționalismul. Dacă luăm parte la astfel de sărbători, urâm cu adevărat ce urăște Iehova? (Psalmul 1:1, 2; 97:10; 119:37)

22. Ce anume îl poate ajuta pe un creștin să decidă dacă va lua parte sau nu la o anumită sărbătoare?

²² Creștinii trebuie să fie foarte atenți să evite orice sărbătoare care îl dezonorează pe Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți orice altceva, faceți toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu!”. (1 Corinteni 10:31; vezi „Note explicative”, punctul 29) Firește, nu toate sărbătorile au legătură cu imoralitatea, religia falsă sau naționalismul. Dacă o anumită sărbătoare nu încalcă principiile biblice, decizia de a participa sau nu va fi una personală. Însă trebuie să ne gândim și la modul în care se vor răsfrânge deciziile noastre asupra altora.

23, 24. Cum le poți explica rudelor care nu sunt Martore decizia ta referitoare la unele sărbători?

²³ Probabil că ai renunțat deja la unele sărbători care îl dezonorează pe Iehova. Dar unii membri ai familiei tale care nu sunt Martori ai lui Iehova ar putea trage concluzia că nu-i mai iubești sau că nu mai vrei să petreci  timp cu ei. Poate ei consideră că sărbătorile sunt singurele ocazii în care familia se reunește. Deci ce poți face? Există multe modalități prin care îi poți asigura că îi iubești și că sunt importanți pentru tine. (Proverbele 11:25; Eclesiastul 3:12, 13) Le-ai putea propune, de exemplu, să petreceți timp împreună în alte ocazii.

²⁴ Dacă rudele tale vor să știe de ce nu mai participi la unele sărbători, poți căuta informații în publicațiile noastre sau pe site-ul jw.org care să te ajute să le explici motivele. Nu le lăsa impresia că încerci să câștigi o dispută sau că vrei să-i obligi să gândească la fel ca tine. Ajută-ți familia să înțeleagă că ai analizat bine lucrurile și apoi ai luat o decizie personală. Păstrează-ți calmul și asigură-te că ‘vorbirea ta este întotdeauna plăcută, dreasă cu sare’. (Coloseni 4:6)

25, 26. Cum îi pot ajuta părinții pe copii să iubească normele lui Iehova?

²⁵ Este important să înțelegem bine motivele pentru care nu participăm la anumite sărbători. (Evrei 5:14) Obiectivul nostru este acela de a-i plăcea lui Iehova. Iar dacă ești părinte, trebuie să-ți faci timp să-ți ajuți copiii să înțeleagă și să iubească principiile biblice. Când Iehova ajunge să fie o persoană reală pentru ei, și ei vor dori să-i fie plăcuți. (Isaia 48:17, 18; 1 Petru 3:15)

²⁶ Iehova este fericit când vede că facem tot ce putem pentru a-i aduce o închinare curată și sinceră. (Ioan 4:23) Mulți însă cred că o persoană nu poate fi cu adevărat sinceră sau cinstită în această lume necinstită. Așa să fie oare? Vom analiza acest subiect în capitolul următor.