Legile lui Dumnezeu se bazează pe principiile sale. Acestea sunt adevăruri fundamentale pe care le găsim în Biblie. Ele ne ajută să înțelegem cum gândește și ce simte Dumnezeu cu privire la anumite chestiuni. Principiile ne ajută să luăm decizii bune în viață și să facem ce este corect. Ne sunt deosebit de utile în acele situații pentru care nu există legi specifice.

▸ Capitolul 1, paragraful 8

Ascultarea de Iehova presupune să facem de bunăvoie ce ne poruncește. Iehova dorește să ascultăm de el din iubire. (1 Ioan 5:3) Dacă îl iubim și avem încredere în el, vom respecta sfaturile sale în orice situație. Îl vom asculta chiar și atunci când ne este greu. E spre binele nostru să ascultăm de Iehova deoarece el ne arată cum putem avea o viață frumoasă în prezent și ne promite multe binecuvântări în viitor. (Isaia 48:17)

▸ Capitolul 1, paragraful 10

Iehova ne-a înzestrat pe fiecare cu liber-arbitru, cu capacitatea de a face alegeri. El nu ne-a creat ca pe niște roboți. (Deuteronomul 30:19; Iosua 24:15) Ne putem folosi libertatea pentru a lua decizii bune. Însă, dacă nu suntem atenți, am putea lua decizii neînțelepte. Liberul-arbitru ne dă posibilitatea de a alege personal să-i fim loiali lui Iehova și de a-i dovedi că-l iubim cu adevărat.

▸ Capitolul 1, paragraful 12

Iehova stabilește standarde, sau norme morale, privitoare la conduita și acțiunile noastre. Biblia ne dezvăluie aceste norme și modul  în care ne pot ajuta ele să ducem o viață frumoasă. (Proverbele 6:16-19; 1 Corinteni 6:9-11) Ele ne dezvăluie ce anume este corect sau greșit din punctul de vedere al lui Dumnezeu și ne arată cum să manifestăm iubire, să luăm decizii înțelepte și să fim buni cu alții. Deși normele morale ale lumii sunt tot mai permisive, normele lui Iehova sunt neschimbătoare. (Deuteronomul 32:4-6; Maleahi 3:6) Respectarea acestora ne aduce mari foloase pe plan fizic și emoțional.

▸ Capitolul 1, paragraful 17

Conștiința este un simț interior al binelui și al răului. Iehova ne-a înzestrat pe fiecare cu conștiință. (Romani 2:14, 15) Dacă dorim ca aceasta să funcționeze corect, trebuie să o instruim pe baza standardelor morale ale lui Iehova. Atunci deciziile pe care le luăm îi vor fi plăcute lui Dumnezeu. (1 Petru 3:16) Conștiința ne avertizează înainte de a lua o decizie nesăbuită, dar ne și face să simțim o tristețe profundă în urma unei acțiuni greșite. Sensibilitatea conștiinței poate slăbi, dar, cu ajutorul lui Iehova, conștiința poate ajunge să funcționeze din nou corect. O conștiință bună ne ajută să avem pace a minții și respect de sine.

▸ Capitolul 2, paragraful 3

A ne teme de Dumnezeu înseamnă a-l iubi și a-l respecta atât de mult încât să nu facem nimic ce l-ar putea supăra. Teama de Dumnezeu ne ajută să facem ce este bine și să evităm acțiunile greșite. (Psalmul 111:10) Ea ne determină să ascultăm cu atenție tot ce ne spune Iehova. De asemenea, ne motivează să respectăm ceea ce i-am promis. Teama de Dumnezeu ne influențează modul de gândire, modul în care îi tratăm pe alții și alegerile de zi cu zi.

▸ Capitolul 2, paragraful 9

Căința se referă, printre altele, la tristețea adâncă pe care o simte cineva din cauza unei conduite greșite. Cei ce-l iubesc pe Dumnezeu regretă profund când înțeleg că au încălcat normele sale. Dacă facem ceva greșit, trebuie să-l implorăm pe Iehova să ne ierte în baza jertfei de răscumpărare a lui Isus. (Matei 26:28; 1 Ioan 2:1, 2) Când ne căim sincer și încetăm să facem răul, avem încredere că Iehova ne va ierta. Nu trebuie să mai avem sentimente de vinovăție pentru greșeli din trecut. (Psalmul 103:10-14; 1 Ioan 1:9; 3:19-22) Trebuie să ne străduim să învățăm din greșelile noastre, să ne schimbăm modul de gândire și să trăim în armonie cu normele lui Iehova.

▸ Capitolul 2, paragraful 18

Dacă cineva păcătuiește grav, nu se căiește și refuză să țină cont de cerințele lui Iehova, nu mai poate face parte din congregație. El trebuie exclus. Când o persoană este exclusă, nu mai avem nicio legătură cu acea persoană și nici nu mai vorbim cu ea. (1 Corinteni 5:11; 2 Ioan 9-11) Măsura excluderii ocrotește numele lui Iehova, precum și congregația. (1 Corinteni 5:6) De asemenea, este disciplinarea de care cineva are nevoie pentru a se căi și a se întoarce la Iehova. (Luca 15:17)

▸ Capitolul 3, paragraful 19

Iehova ne iubește și vrea să ne ajute. De aceea, el ne oferă îndrumare și sfaturi prin intermediul Bibliei și al celor ce îl iubesc pe Dumnezeu. Fiind imperfecți, avem nevoie cu disperare de ajutorul său. (Ieremia 17:9) Când manifestăm respect și ascultare față de cei pe care Iehova îi folosește ca să ne îndrume, arătăm în realitate respect și ascultare față de el. (Evrei 13:7)

▸ Capitolul 4, paragraful 2

Întrucât suntem imperfecți, tindem să fim egoiști și mândri. Iehova însă așteaptă din partea noastră să fim umili. În general, învățăm să fim umili când ne comparăm cu Iehova și ne dăm seama cât de mici suntem de fapt. (Iov 38:1-4) Umilința mai presupune să învățăm să ne gândim mai mult la alții și la binele lor decât la noi înșine. Mândria ne face deseori să credem că suntem mai buni decât ceilalți. O persoană umilă se privește cu sinceritate și își vede atât punctele forte, cât și punctele slabe. Ei nu îi este teamă să-și recunoască greșelile, să-și ceară scuze și să accepte sugestii și sfaturi. O astfel de persoană are încredere în Iehova și urmează îndrumarea lui. (1 Petru 5:5)

▸ Capitolul 4, paragraful 4

A avea autoritate înseamnă a avea dreptul de a da ordine și de a lua decizii. Iehova este cel ce are cea mai mare autoritate în cer și pe pământ. Întrucât a creat toate lucrurile, el este cea mai puternică Persoană din univers. Dumnezeu își folosește întotdeauna autoritatea spre binele altora. Iehova le-a dat unor oameni responsabilitatea de a avea grijă de noi. De exemplu, părinții, bătrânii de congregație și guvernele au o anumită măsură de autoritate, iar Iehova vrea să colaborăm cu ei. (Romani 13:1-5; 1 Timotei 5:17) Însă când legile umane intră în conflict cu legile divine, noi ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. (Faptele 5:29) Când acceptăm autoritatea celor pe care îi folosește Iehova, îi dovedim că îi respectăm deciziile.

▸ Capitolul 4, paragraful 7

Iehova îi folosește pe bătrâni pentru a se îngriji de congregație. (Deuteronomul 1:13; Faptele 20:28) Acești bărbați cu experiență ne ajută să ne păstrăm puternică relația cu Iehova și să-i aducem închinare într-un mod pașnic și organizat. (1 Corinteni 14:33, 40) Pentru ca bătrânii să fie numiți de spiritul sfânt, ei trebuie să întrunească anumite  cerințe menționate în Biblie. (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9; 1 Petru 5:2, 3) Întrucât avem încredere în organizația lui Dumnezeu și o susținem, ne bucurăm să colaborăm cu bătrânii. (Psalmul 138:6; Evrei 13:17)

▸ Capitolul 4, paragraful 8

Iehova le-a acordat părinților responsabilitatea de a avea grijă de copiii lor și de familie. Totuși, Biblia arată că soțul este capul familiei. Dacă într-o familie nu există un tată, mama devine capul familiei. Printre responsabilitățile capului de familie se numără asigurarea hranei, a îmbrăcămintei și a unei locuințe pentru familie. Acesta trebuie să ia inițiativa de a-i ajuta pe membrii familiei să se închine lui Iehova. De exemplu, el se asigură că ei asistă cu regularitate la întrunirile congregației, participă la lucrarea de predicare și studiază Biblia ca familie. Capul familiei este, totodată, responsabil cu luarea deciziilor. Încearcă mereu să-l imite pe Isus fiind bun și rezonabil, niciodată crud și aspru. Aceasta contribuie la crearea unei atmosfere pline de iubire, în așa fel încât toți membrii familiei să se simtă în siguranță și să-și întărească relația cu Iehova.

▸ Capitolul 4, paragraful 12

Corpul de Guvernare este un grup de bărbați cu speranță cerească, folosit de Dumnezeu pentru a coordona activitatea poporului său. În secolul I, Iehova a folosit corpul de guvernare pentru a oferi tinerei congregații creștine îndrumare cu privire la închinare și lucrarea de predicare. (Faptele 15:2) În prezent, grupul de frați care alcătuiesc Corpul de Guvernare iau inițiativa în a îndruma și a ocroti poporul lui Dumnezeu. Când iau decizii, acești frați se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe îndrumarea spiritului sfânt. Isus a numit acest grup de creștini unși „sclavul fidel și prevăzător”. (Matei 24:45-47)

▸ Capitolul 4, paragraful 15

În unele situații, unei surori i s-ar putea încredința în congregație o responsabilitate îndeplinită de obicei de un frate. În acest caz, ea arată că respectă principiul autorității stabilit de Iehova acoperindu-și capul. Însă ea trebuie să facă aceasta doar în anumite situații. De exemplu, o soră își va acoperi capul când conduce un studiu biblic în prezența soțului ei sau a unui frate botezat. (1 Corinteni 11:11-15)

▸ Capitolul 4, paragraful 17

A fi neutri înseamnă, printre altele, a nu ne implica în politică. (Ioan 17:16) Slujitorii lui Iehova susțin Regatul său. Suntem neutri în ce privește afacerile acestei lumi, așa cum a fost și Isus.

Iehova ne poruncește ‘să ascultăm de guverne și de autorități’. (Tit 3:1, 2; Romani 13:1-7) Dar legea lui Dumnezeu ne poruncește și să nu ucidem. Drept urmare, conștiința nu-i va permite unui creștin să meargă la război. Dacă are posibilitatea de a efectua un serviciu civil ca alternativă la serviciul militar, el trebuie să analizeze lucrurile ținând cont de conștiința lui.

Noi ne închinăm doar lui Iehova, deoarece el este Creatorul nostru. Deși respectăm simbolurile naționale, nu salutăm drapelul și nu cântăm imnul. (Isaia 43:11; Daniel 3:1-30; 1 Corinteni 10:14) De asemenea, fiind slujitori ai lui Dumnezeu, suntem deja de partea guvernului său și am decis la nivel individual să nu votăm vreun partid sau candidat politic. (Matei 22:21; Ioan 15:19; 18:36)

▸ Capitolul 5, paragraful 2

Lumea promovează gândirea lui Satan. Acest mod de gândire este larg răspândit în rândul celor care nu-l iubesc pe Iehova, nu-l imită și ignoră normele sale. (1 Ioan 5:19) O astfel de gândire și acțiunile la care  duce ea sunt numite în Biblie spiritul lumii. (Efeseni 2:2) Slujitorii lui Iehova se asigură că nu se lasă învinși de acest spirit. (Efeseni 6:10-18) Noi iubim căile lui Iehova și ne străduim să privim întotdeauna lucrurile așa cum le privește el.

▸ Capitolul 5, paragraful 7

Apostazia reprezintă luarea unei poziții împotriva adevărului biblic. Apostații se răzvrătesc împotriva lui Iehova și a lui Isus, Regele numit al Regatului lui Dumnezeu, și încearcă să-i influențeze pe alții să li se alăture. (Romani 1:25) Ei vor să sădească dubii în mintea celor ce i se închină lui Iehova. În secolul I, unii creștini au devenit apostați. La fel s-a întâmplat și cu unii creștini din zilele noastre. (2 Tesaloniceni 2:3) Cei ce îi sunt loiali lui Iehova nu au nicio legătură cu apostații. Nu trebuie să permitem niciodată curiozității sau presiunilor din partea altora să ne determine să citim materiale apostate sau să plecăm urechea la astfel de idei. Îi suntem loiali lui Iehova și ne închinăm doar lui.

▸ Capitolul 5, paragraful 9

Sub Legea lui Moise, membrii națiunii Israel îi cereau lui Iehova să le ierte păcatele. Ei aduceau la templu cereale, ulei și animale ca jertfe de ispășire. Astfel, israeliții își aminteau că Iehova dorea să le ierte păcatele, atât la nivel de națiune, cât și la nivel individual. Mai târziu, după ce Isus și-a dat viața pentru păcatele noastre, aceste jertfe de ispășire nu au mai fost necesare. Isus a oferit o jertfă perfectă „o dată pentru totdeauna”. (Evrei 10:1, 4, 10)

▸ Capitolul 7, paragraful 6

Sub Legea lui Moise, israeliții aveau voie să folosească animale ca hrană. De asemenea, li s-a poruncit să aducă jertfe de animale. (Leviticul 1:5, 6) Iehova însă nu le-a permis niciodată slujitorilor săi să fie cruzi  cu animalele. (Proverbele 12:10) De fapt, Legea conținea prevederi ce ocroteau animalele de un tratament crud. Israeliților li s-a poruncit să aibă grijă de ele. (Deuteronomul 22:6, 7)

▸ Capitolul 7, paragraful 6

Fracțiuni sanguine. Sângele este alcătuit din patru componente principale: globule roșii, globule albe, trombocite și plasmă. Din aceste componente primare se pot obține elemente mai mici, numite fracțiuni sanguine. *

Creștinii refuză transfuzii cu sânge integral sau cu oricare dintre cele patru componente principale. Dar ar trebui ei să accepte fracțiuni sanguine? Biblia nu dă detalii în această privință. Drept urmare, fiecare creștin trebuie să decidă personal, pe baza conștiinței sale instruite cu ajutorul Bibliei.

Unii creștini aleg să refuze toate fracțiunile sanguine. Ei consideră, probabil, că Legea lui Dumnezeu dată Israelului pretindea ca tot sângele unui animal să fie vărsat „pe pământ”. (Deuteronomul 12:22-24)

Alții aleg diferit. Conștiința le permite să accepte anumite fracțiuni sanguine. Ei ar putea considera că fracțiunile sanguine nu mai reprezintă viața ființei din sângele căreia au fost extrase.

Înainte de a lua decizii cu privire la fracțiunile sanguine, analizează următoarele întrebări:

• Sunt conștient că, refuzând toate fracțiunile sanguine, nu voi accepta nici anumite medicamente care luptă împotriva bolilor sau care opresc sângerarea?

•   Cum i-aș explica unui medic de ce refuz ori accept una sau mai multe fracțiuni sanguine?

Proceduri medicale. În calitate de creștini, nu donăm sânge și nu ne stocăm propriul sânge cu săptămâni înainte de o intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, sunt și alte proceduri medicale ce implică folosirea sângelui pacientului. Fiecare creștin trebuie să decidă personal cum va fi folosit propriul sânge pe parcursul unei intervenții chirurgicale, al unor analize medicale sau al unei terapii curente. În timpul acestor proceduri, sângele pacientului ar putea fi complet separat de corpul lui pentru o anumită perioadă. (Pentru informații suplimentare, vezi Turnul de veghe din 15 octombrie 2000, paginile 30, 31.)

Există, de exemplu, o procedură medicală numită hemodiluție în timpul căreia o parte din sângele pacientului este prelevată, chiar înaintea intervenției chirurgicale, și înlocuită cu un lichid care mărește volumul sanguin. Mai târziu, în timpul intervenției chirurgicale sau la scurt timp după aceasta, sângele prelevat este reintrodus în corpul pacientului.

 O altă procedură medicală este cell salvage. Sângele pierdut de pacient în timpul intervenției este colectat, curățat și apoi reintrodus în corpul acestuia, chiar în timpul operației sau imediat după aceea.

Modul în care aceste proceduri medicale sunt aplicate diferă de la un medic la altul. Prin urmare, înainte de a accepta o intervenție chirurgicală, o analiză medicală sau o terapie, un creștin trebuie să știe exact cum va fi folosit sângele lui.

Înainte să iei decizii cu privire la proceduri ce implică folosirea propriului sânge, gândește-te la următoarele întrebări:

• Dacă o parte din sângele meu este deviat în afara corpului, iar circuitul este întrerupt o vreme, îmi va permite conștiința să consider că acest sânge face în continuare parte din corpul meu și, deci, nu trebuie vărsat „pe pământ”? (Deuteronomul 12:23, 24)

• Îmi va fi tulburată conștiința instruită pe baza Bibliei dacă, în timpul unei proceduri medicale, o parte din propriul sânge este prelevat, tratat și reintrodus în corpul meu sau aplicat pe plaga operatorie?

• Sunt conștient că, refuzând toate procedurile medicale ce implică folosirea propriului sânge, nu accept de fapt nici testele de sânge, hemodializa sau bypassul cardiopulmonar?

 Înainte de luarea unor decizii privitoare la fracțiunile sanguine și procedurile medicale ce implică folosirea propriului sânge, trebuie să facem cercetări și să îl rugăm pe Iehova să ne îndrume. (Iacov 1:5, 6) După aceea, trebuie să permitem conștiinței noastre instruite pe baza Bibliei să ne îndrume în luarea deciziei. Nu trebuie să-i întrebăm pe alții ce ar face în locul nostru și nici nu trebuie să permitem ca ceilalți să ne influențeze în luarea deciziei. (Romani 14:12; Galateni 6:5)

▸ Capitolul 7, paragraful 11

A fi curați din punct de vedere moral înseamnă a avea o conduită curată din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Curățenia morală are legătură cu gândirea, vorbirea și acțiunile noastre. Iehova ne poruncește să evităm orice fel de necurăție sexuală sau imoralitatea. (Proverbele 1:10; 3:1) Trebuie să ne întărim hotărârea de a respecta normele lui Iehova înainte de a ne confrunta cu situații în care ne-am putea simți tentați să păcătuim. Trebuie să-l rugăm în permanență pe Dumnezeu să ne ajute să ne păstrăm gândirea curată. Trebuie să fim hotărâți să respingem tentațiile imorale. (1 Corinteni 6:9, 10, 18; Efeseni 5:5)

▸ Capitolul 8, paragraful 11

Conduita nerușinată constă în a vorbi și a acționa într-un mod care constituie o încălcare gravă a normelor lui Dumnezeu și care reflectă o atitudine nerușinată. O persoană care procedează astfel arată că nu respectă legile lui Dumnezeu. Când o persoană se face vinovată de conduită nerușinată, situația va fi analizată de un comitet judiciar. Necurăția cuprinde mai multe tipuri de păcate. În funcție de gravitatea situației, poate fi necesar ca unele chestiuni ce au legătură cu necurăția să fie analizate de un comitet judiciar din congregație. (Galateni 5:19-21; Efeseni 4:19) (Pentru informații suplimentare, vezi articolul „Întrebări de la cititori”, apărut în Turnul de veghe din 15 iulie 2006.)

▸ Capitolul 9, paragraful 7; capitolul 12, paragraful 10

Când ne-a creat, Iehova a avut în vedere ca relațiile sexuale să fie o expresie a iubirii dintre un soț și o soție. Când o persoană se masturbează, sau își folosește în mod greșit organele genitale pentru a obține plăcere sexuală, ea se folosește de aceste organe în mod necurat. Acest obicei îi poate strica relația cu Iehova. În plus, poate să dea naștere unor dorințe pervertite și să-l determine pe cel în cauză să privească relațiile sexuale în mod denaturat. (Coloseni 3:5) O persoană care are acest obicei necurat și se străduiește să-i pună capăt nu trebuie să renunțe la luptă. (Psalmul 86:5; 1 Ioan 3:20) Dacă te afli în această situație, roagă-te cu sinceritate lui Iehova și cere-i ajutorul. Evită lucruri precum pornografia, care alimentează gândirea necurată. Vorbește cu unul dintre părinții tăi creștini sau cu un prieten matur care respectă legile lui Iehova. (Proverbele 1:8, 9; 1 Tesaloniceni 5:14; Tit 2:3-5) Poți fi sigur că Iehova vede și apreciază eforturile tale de a rămâne curat. (Psalmul 51:17; Isaia 1:18)

▸ Capitolul 9, paragraful 9

Forma de căsătorie în care o persoană are mai mulți parteneri conjugali se numește poligamie. Iehova a prevăzut ca legătura conjugală să unească un bărbat și o femeie. Deși, în Israelul antic, Dumnezeu le-a permis bărbaților să aibă mai multe soții, nu acesta a fost scopul său inițial. În prezent, Iehova nu permite poligamia în poporul său. Un soț poate avea doar o soție, iar o soție nu poate avea decât un soț. (Matei 19:9; 1 Timotei 3:2)

▸ Capitolul 10, paragraful 12

Iehova a intenționat ca soțul și soția să rămână împreună toată viața. (Geneza 2:24; Maleahi 2:15, 16; Matei 19:3-6; 1 Corinteni 7:39) El permite divorțul doar dacă unul dintre parteneri se face vinovat de adulter. Într-o asemenea situație, Iehova îi oferă partenerului nevinovat dreptul de a decide dacă va divorța sau nu. (Matei 19:9)

 Unii creștini au decis să se separe de partenerul lor, deși acesta nu a comis imoralitate. (1 Corinteni 7:11) Un creștin ar putea avea în vedere separarea în câteva situații.

• Refuzul soțului de a se îngriji de familie: Soțul refuză să se îngrijească de familie pe plan material, până acolo încât familia rămâne fără bani și fără hrană. (1 Timotei 5:8)

• Abuzul fizic sever: Abuzul fizic care pune în pericol sănătatea sau chiar viața partenerului. (Galateni 5:19-21)

• Periclitarea gravă a relației cu Iehova: Soțul sau soția face imposibil ca partenerul să i se închine lui Iehova. (Faptele 5:29)

▸ Capitolul 11, paragraful 19

Cu toții avem nevoie de laude și încurajare. (Proverbele 12:25; 16:24) Putem să ne întărim unii pe alții și să ne aducem mângâiere prin cuvinte pline de iubire și bunătate. Astfel de expresii îi pot ajuta pe frați să persevereze și să continue să-i slujească lui Iehova în pofida unor încercări grele. (Proverbele 12:18; Filipeni 2:1-4) Dacă o persoană se simte foarte descurajată, trebuie să o ascultăm cu respect și să încercăm să înțelegem ce simte. Aceasta ne poate ajuta să știm ce să-i spunem sau ce să facem pentru ea. (Iacov 1:19) Propune-ți să-i cunoști bine pe frați pentru a înțelege cu adevărat necesitățile lor. Astfel, îi vei putea ajuta să se îndrepte spre Sursa oricărei mângâieri și încurajări pentru a putea găsi adevărata înviorare. (2 Corinteni 1:3, 4; 1 Tesaloniceni 5:11)

▸ Capitolul 12, paragraful 16.

Biblia nu conține reguli specifice referitoare la nunți. Obiceiurile locale și cerințele legale diferă dintr-un loc în altul. (Geneza 24:67; Matei 1:24; 25:10; Luca 14:8) Cea mai importantă parte a unei  nunți este legământul pe care cuplul îl face înaintea lui Iehova. Multe cupluri vor ca familia și prietenii să fie alături de ei când vor spune legămintele și când un bătrân de congregație le va ține o cuvântare bazată pe Biblie. Cuplul va decide dacă va avea sau nu o petrecere de nuntă și ce fel de petrecere va fi. (Luca 14:28; Ioan 2:1-11) Indiferent ce decizii vor lua mirii referitoare la nuntă, ei trebuie să se asigure că acestea îi vor aduce onoare lui Iehova. (Geneza 2:18-24; Matei 19:5, 6) Principiile Bibliei îi pot ajuta să facă alegeri bune. (1 Ioan 2:16, 17) Dacă mirii vor decide să se servească băuturi alcoolice la petrecerea de nuntă, ei trebuie să se asigure că petrecerea va fi supravegheată corespunzător. (Proverbele 20:1; Efeseni 5:18) Dacă vor dori să aibă muzică și un program artistic, ei trebuie să se asigure că acestea îi vor aduce onoare lui Iehova. Mirii trebuie să se concentreze la relația lor cu Dumnezeu și la cea dintre ei, nu doar la ziua nunții. (Proverbele 18:22) (Pentru mai multe informații, vezi Turnul de veghe din 15 octombrie 2006, paginile 18-31.)

▸ Capitolul 13, paragraful 18

Vrem să luăm decizii bune, care au la bază principiile din Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, un creștin ar putea fi invitat de partenerul de căsătorie, care nu este Martor al lui Iehova, să participe la o cină împreună cu rudele, în timpul unei sărbători lumești. Ce ai face în această situație? Dacă îți permite conștiința să mergi, ai putea să îi explici partenerului că tu nu te vei implica în obiceiuri păgâne. De asemenea, trebuie să te întrebi dacă îi vei poticni pe alții mergând la acea masă. (1 Corinteni 8:9; 10:23, 24)

Sau poate că angajatorul îți oferă o primă în perioada sărbătorilor. Ar trebui să o refuzi? Nu neapărat. Decizia de a o accepta sau nu depinde și de modul în care privește angajatorul lucrurile. Consideră el prima ca fiind legată de sărbătoarea respectivă? Sau este doar o dovadă de apreciere? Ținând cont de acești factori, precum și de alții, vei putea decide dacă vei accepta prima sau nu.

 Sau ar putea apărea o altă situație. Cineva poate că vrea să îți ofere un cadou în perioada sărbătorilor și spune: „Știu că tu nu ții această sărbătoare, dar vreau să-ți dau acest cadou”. Probabil că este doar un gest de amabilitate. Privind lucrurile din altă perspectivă, ai vreun motiv să crezi că persoana încearcă să-ți pună la încercare credința sau că dorește să te implice în acea sărbătoare? După ce analizezi situația, tu ești cel care vei decide dacă vei accepta sau nu cadoul. Indiferent ce decizii am lua, vrem să ne păstrăm conștiința curată și să-i fim fideli lui Iehova. (Faptele 23:1)

▸ Capitolul 13, paragraful 22

În majoritatea cazurilor, dacă neînțelegerile sunt rezolvate cu promptitudine și în mod pașnic, ele nu devin probleme majore. (Matei 5:23-26) Preocuparea principală a creștinilor trebuie să fie glorificarea lui Iehova și păstrarea unității în congregație. (Ioan 13:34, 35; 1 Corinteni 13:4, 5)

Dacă între creștini apare o neînțelegere într-o chestiune de afaceri, ei trebuie să o rezolve fără a merge în instanță. În 1 Corinteni 6:1-8, Pavel îi sfătuiește pe creștini cu privire la rezolvarea litigiilor dintre ei. Chemarea unui frate în judecată poate pune într-o lumină negativă numele lui Iehova și congregația. În Matei 18:15-17 sunt menționați trei pași ce trebuie urmați în cazul unor acuzații grave precum calomnia și frauda: 1) Creștinii trebuie să încerce să rezolve problema între ei. 2) Dacă situația nu se rezolvă, ei pot apela pentru ajutor la unu sau doi frați maturi din congregație. 3) Apoi, dacă este necesar, ei pot aduce problema în atenția corpului de bătrâni. Dacă se ajunge în acest punct, bătrânii îi vor ajuta, pe baza principiilor biblice, pe toți cei implicați să ajungă la un acord pașnic. Dacă unii dintre aceștia nu vor să urmeze normele Bibliei, ar putea fi necesar ca bătrânii de congregație să ia măsuri de natură judiciară.

Există cazuri în care se impune intentarea unui proces, probabil în situații precum divorțul, încredințarea unui copil, pensia alimentară, indemnizația de asigurare, falimentul sau validarea unui  testament. Dacă un creștin se folosește de aceste măsuri legale pentru a rezolva situația într-un mod cât mai pașnic, el nu încalcă sfaturile date de apostolul Pavel.

În cazul unor infracțiuni precum violul, abuzul asupra copilului, agresiunile, furtul major sau omuciderea, creștinul care aduce situația la cunoștința autorităților laice nu încalcă sfaturile lui Pavel.

▸ Capitolul 14, paragraful 14

Încă din grădina Edenului, Satan încearcă să-i înșele pe oameni. (Geneza 3:1-6; Revelația 12:9) El știe că, dacă ne denaturează gândirea, ne poate influența să facem ce este rău. (2 Corinteni 4:4; Iacov 1:14, 15) El se folosește de politică, religie, comerț, divertismente, instruire și multe alte mijloace pentru a-și promova modul de gândire și pentru a-l face să pară normal. (Ioan 14:30; 1 Ioan 5:19)

Satan știe că nu mai are la dispoziție mult timp pentru a-i înșela pe oameni. Prin urmare, el face tot ce poate pentru a-i induce în eroare pe cât mai mulți. El vrea să-i înșele îndeosebi pe slujitorii lui Iehova. (Revelația 12:12) Dacă nu suntem atenți, Diavolul ar putea să ne corupă treptat gândirea. (1 Corinteni 10:12) De exemplu, Iehova dorește ca legătura conjugală să dăinuie. (Matei 19:5, 6, 9) Dar mulți oameni consideră căsătoria un simplu acord ce poate fi desfăcut cu ușurință. Această concepție este promovată și de multe filme și emisiuni. Trebuie să ne asigurăm că nu ne lăsăm influențați de optica lumii referitoare la căsătorie.

O altă modalitate prin care Satan încearcă să ne înșele este promovarea unui spirit de independență. (2 Timotei 3:4) Dacă nu suntem atenți, am putea ajunge să nu mai respectăm autoritatea celor numiți de Iehova. De exemplu, un frate ar putea începe să nesocotească îndrumările bătrânilor de congregație. (Evrei 12:5) Sau o soră ar putea să pună la îndoială principiul autorității stabilit de Iehova în familie. (1 Corinteni 11:3)

 Trebuie să fim hotărâți să nu-i permitem Diavolului să ne influențeze gândirea. Noi dorim mai degrabă să imităm modul de gândire al lui Iehova și să avem întotdeauna în vedere „lucrurile de sus”. (Coloseni 3:2; 2 Corinteni 2:11)

▸ Capitolul 16, paragraful 9

Toți vrem să fim sănătoși și să beneficiem de cea mai bună îngrijire medicală. (Isaia 38:21; Marcu 5:25, 26; Luca 10:34) În prezent, există multe tratamente și proceduri medicale recomandate de medici și de alte persoane. Când decidem ce tratamente vom accepta, este important să ținem cont de principiile Bibliei. Să nu uităm că ne vom putea bucura de o sănătate perfectă doar în Regatul lui Dumnezeu! Nu dorim să fim atât de preocupați de sănătatea noastră încât să neglijăm închinarea la Iehova. (Isaia 33:24; 1 Timotei 4:16)

Trebuie să evităm orice tratament care pare să aibă legătură cu demonii. (Deuteronomul 18:10-12; Isaia 1:13) Prin urmare, înainte de a accepta un anumit tratament sau medicament, trebuie să ne informăm cu privire la originea lui și cu privire la modul în care este administrat și să ne asigurăm că nu are nicio legătură cu spiritismul. (Proverbele 14:15) Nu trebuie să uităm că Satan vrea să ne determine să ne implicăm în ocultism. Dacă avem chiar și cel mai mic motiv să credem că un tratament are legătură cu spiritismul, este mai bine să-l evităm. (1 Petru 5:8)

▸ Capitolul 16, paragraful 18