1-3. Ce a făcut Isus când a văzut că templul era pângărit?

 ISUS a avut un respect deosebit pentru templul din Ierusalim, întrucât ştia ce reprezenta el. Templul fusese mult timp centrul închinării adevărate de pe pământ. Însă închinarea adusă Dumnezeului celui sfânt, Iehova, trebuie să fie pură şi curată. Închipuiţi-vă, aşadar, cum s-a simţit Isus când a venit la templu în 10 nisan 33 e.n. şi a văzut că acesta era pângărit. Ce se întâmpla la templu? (Citeşte Matei 21:12, 13.)

² În curtea naţiunilor, schimbători de bani şi negustori lacomi profitau de pe urma închinătorilor care veneau să-i aducă jertfe lui Iehova. a Isus „i-a aruncat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani”. (Compară cu Neemia 13:7-9.) El i-a condamnat pe acei oameni egoişti pentru că făcuseră din casa Tatălui său „o peşteră de tâlhari”. Astfel, Isus a dovedit că avea respect faţă de templu şi faţă de ceea ce simboliza el. Închinarea adusă Tatălui său trebuia să rămână curată.

³ Secole mai târziu, după ce a fost întronat ca Rege mesianic, Isus a purificat un alt templu, un templu care are legătură cu toţi cei care vor în prezent să i se închine lui Iehova într-un mod aprobat de el. Despre ce templu este vorba?

4, 5. a) Cum au fost purificaţi continuatorii unşi ai lui Cristos din 1914 până în prima parte a anului 1919? b) S-a încheiat atunci lucrarea de purificare a poporului lui Dumnezeu? Explicaţi.

⁴ În capitolul 2 am văzut că, după întronarea sa în 1914, Isus, împreună cu Tatăl său, a inspectat templul spiritual, adică sistemul prevăzut de Iehova pentru a i se aduce închinare curată. b În urma acestei inspecţii, Regele a văzut că „fiii lui Levi”, creştinii unşi, aveau nevoie să fie purificaţi (Mal. 3:1-3). Din 1914 până în prima parte a anului 1919, Iehova, în calitate de „purificator”, a permis ca slujitorii săi să se confrunte cu diferite încercări şi necazuri care au avut drept scop purificarea lor. Din fericire, creştinii unşi din acea perioadă au trecut cu bine prin focul încercărilor, devenind mai curaţi spiritualiceşte şi fiind dornici să-l sprijine pe Regele mesianic.

 ⁵ Dar s-a sfârşit atunci lucrarea de purificare a poporului lui Dumnezeu? Nu. Pe parcursul zilelor din urmă, Iehova, prin intermediul Regelui mesianic, i-a ajutat şi continuă să-i ajute pe slujitorii săi să fie curaţi pentru a putea rămâne în templul său spiritual. În următoarele două capitole vom vedea cum au fost ei rafinaţi din punct de vedere moral şi organizatoric. Dar mai întâi să vorbim despre purificarea spirituală. Este încurajator să analizăm ce a făcut Isus – atât în moduri evidente, cât şi în moduri care nu pot fi percepute de noi – pentru a-şi ajuta continuatorii să rămână curaţi spiritualiceşte.

6. Cum ne ajută poruncile date de Iehova evreilor exilaţi să înţelegem ce presupune curăţenia spirituală?

⁶ Ce este curăţenia spirituală? Pentru a afla răspunsul, să vedem ce le-a spus Iehova evreilor exilaţi care urmau să plece din Babilon în secolul al VI-lea î.e.n. (Citeşte Isaia 52:11.) Aceştia se întorceau la Ierusalim în primul rând pentru a reconstrui templul şi pentru a restabili închinarea adevărată (Ezra 1:2-4). Iehova a dorit ca poporul său să lase în urmă tot ce avea legătură cu religia Babilonului. Să remarcăm unele porunci date de el: „Nu atingeţi nimic necurat”, „Ieşiţi din mijlocul lui” şi „Păstraţi-vă curaţi”. Închinarea curată adusă lui Iehova nu trebuie să fie murdărită de închinarea falsă. Ce putem conchide? Curăţenia spirituală implică respingerea învăţăturilor şi a practicilor religiei false.

7. Ce canal foloseşte Isus pentru a-şi ajuta continuatorii să fie curaţi spiritualiceşte?

⁷ La scurt timp după ce a devenit Rege, Isus a stabilit un canal uşor de recunoscut, prin care îşi ajută continuatorii să fie curaţi spiritualiceşte. Acest canal este sclavul fidel şi prevăzător, numit de Cristos în 1919 (Mat. 24:45). Până în acel an, Studenţii în Biblie renunţaseră la multe învăţături religioase false. Cu toate acestea, ei aveau nevoie în continuare să fie purificaţi pe plan spiritual. Prin intermediul sclavului fidel, Cristos şi-a ajutat treptat continuatorii să înţeleagă că trebuiau să renunţe la unele obiceiuri şi practici (Prov. 4:18). Să vedem câteva exemple.

8. Ce au susţinut Studenţii în Biblie despre Crăciun încă din perioada de început, însă ce nu au înţeles ei în mod clar?

⁸ Studenţii în Biblie au susţinut încă din perioada de început că sărbătoarea Crăciunului are origini păgâne şi că Isus nu s-a născut în 25 decembrie. În Turnul de veghe din decembrie 1881 se menţiona: „Milioane de oameni dintre cei care au devenit membri ai bisericii au fost înainte păgâni. Dar schimbarea a fost, în esenţă, doar de nume, întrucât preoţii păgâni au devenit preoţi creştini, iar sărbătorile păgâne au ajuns să aibă denumiri creştine, Crăciunul fiind una dintre acestea”. c Turnul de veghe din 1883 cu subiectul „Când s-a  născut Isus?” concluziona că Isus s-a născut aproximativ la începutul lunii octombrie. d Totuşi, la acea vreme, Studenţii în Biblie nu au înţeles clar că nu mai trebuiau să sărbătorească Crăciunul. Această sărbătoare a continuat să fie ţinută chiar şi de membrii familiei Betel din Brooklyn. După 1926 însă, lucrurile au început să se schimbe.

9. Ce au înţeles Studenţii în Biblie despre Crăciun?

⁹ În urma unor cercetări atente despre acest subiect, Studenţii în Biblie au înţeles că originea Crăciunului şi practicile care au legătură cu acesta îl dezonorează, de fapt, pe Dumnezeu. În articolul intitulat „Originea Crăciunului”, apărut în revista Epoca de aur din 14 decembrie 1927, se spunea despre Crăciun că este o sărbătoare păgână care se concentrează pe satisfacerea plăcerilor şi implică închinarea la idoli. Articolul arăta clar că Cristos nu a poruncit să se ţină Crăciunul şi se încheia cu următoarele cuvinte: „Faptul că lumea, carnea şi Diavolul susţin perpetuarea şi respectarea lui este un argument decisiv şi convingător că n-ar trebui celebrat de cei care sunt întru totul dedicaţi serviciului pentru Iehova”. După cum era de aşteptat, familia Betel nu a mai sărbătorit Crăciunul în luna decembrie a acelui an şi nici de atunci încolo.

10. a) Ce informaţii detaliate despre Crăciun le-au fost dezvăluite Studenţilor în Biblie în luna decembrie a anului 1928? (Vezi şi chenarul „ Crăciunul – Originea şi menirea lui”.) b) Cum au fost avertizaţi slujitorii lui Dumnezeu cu privire la unele sărbători şi aniversări care nu trebuiau celebrate? (Vezi chenarul „ Sunt demascate alte sărbători”.)

¹⁰ În anul următor, Studenţii în Biblie au primit informaţii mai directe şi mai detaliate cu privire la Crăciun. La 12 decembrie 1928, fratele Richard Barber, membru al personalului de la sediul mondial, a ţinut un discurs la radio în care a demascat originile acestei sărbători. Cum au reacţionat slujitorii  lui Iehova la îndrumarea clară, primită de la sediul mondial? Amintindu-şi de timpul în care el şi familia sa au renunţat să celebreze Crăciunul, fratele Charles Brandlein a spus: „Ne-a fost greu să renunţăm la acele obiceiuri păgâne? Absolut deloc. . . . A fost ca şi cum ne-am fi dat jos o haină murdară şi am fi aruncat-o”. Reflectând aceeaşi atitudine, fratele Henry Cantwell, care mai târziu a slujit ca supraveghetor itinerant, a mărturisit: „Ne-am bucurat că am putut renunţa la ceva pentru a ne dovedi iubirea pentru Iehova”. Continuatorii loiali ai lui Cristos au fost dispuşi să facă schimbările necesare şi să nu mai ţină această sărbătoare, ce îşi avea originea în închinarea falsă (Ioan 15:19; 17:14). e

11. Cum putem dovedi că îl sprijinim pe Regele mesianic?

¹¹ Ce exemplu demn de urmat ne-au lăsat acei Studenţi în Biblie fideli! Să medităm la exemplul lor şi să ne gândim: Cum consider îndrumările care vin de la sclavul fidel? Le accept cu recunoştinţă şi le aplic? Ascultarea noastră din inimă dovedeşte că îl sprijinim pe Regele mesianic, care foloseşte sclavul fidel pentru a da hrană spirituală la timpul potrivit (Fap. 16:4, 5).

12. Ce au crezut ani la rând Studenţii în Biblie despre cruce?

¹² Ani la rând, Studenţii în Biblie au crezut că puteau folosi crucea ca simbol creştin. Desigur, ei nu o considerau obiect de cult, întrucât înţeleseseră că idolatria este greşită (1 Cor. 10:14; 1 Ioan 5:21). Încă din 1883, Turnul de veghe a  afirmat cu francheţe că „orice act de idolatrie este dezgustător înaintea lui Dumnezeu”. Însă, la început, Studenţii în Biblie nu au văzut nimic greşit în a folosi crucea în anumite moduri, considerate de ei corecte. De pildă, purtau cu mândrie o insignă cu o cruce şi o coroană. Pentru ei, aceasta simboliza că urmau să primească coroana vieţii dacă se dovedeau fideli până la moarte. Din 1891, acest simbol, crucea şi coroana, a apărut pe coperta Turnului de veghe.

13. Ce clarificări au primit continuatorii lui Cristos referitor la folosirea crucii? (Vezi şi chenarul „ Clarificări cu privire la folosirea crucii”.)

¹³ Studenţii în Biblie au îndrăgit emblemele reprezentând o cruce şi o coroană. Însă, la sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut, continuatorii lui Cristos au început să înţeleagă adevărul despre folosirea crucii. Amintindu-şi de congresul ţinut în 1928 la Detroit (Michigan, SUA), fratele Grant Suiter, care a slujit apoi în Corpul de Guvernare, a spus: „La congres s-a arătat că emblemele cu cruce şi coroană erau nu numai inutile, ci şi inacceptabile”. În următorii câţiva ani s-au adus şi alte clarificări cu privire la acest subiect. Era evident că crucea nu-şi avea locul în închinarea pură şi curată din punct de vedere spiritual.

14. Cum au reacţionat slujitorii lui Dumnezeu la clarificările primite cu privire la cruce?

¹⁴ Cum au reacţionat slujitorii lui Dumnezeu la aceste clarificări despre cruce? Au continuat ei să folosească emblema cu cruce şi coroană, la care au ţinut atât de mult? „Nu ne-a fost greu să renunţăm la ea când ne-am dat seama ce reprezenta”, a relatat Lela Roberts, o soră care s-a botezat cu mulţi ani în urmă. O altă soră loială, Ursula Serenco, a exprimat sentimentele multora spunând: „Am înţeles că ceea ce preţuiam odată ca fiind un simbol al morţii Domnului nostru şi al devoţiunii noastre era în realitate un simbol păgân. În armonie cu Proverbele 4:18, cărarea era tot mai puternic luminată, iar noi eram recunoscători pentru aceasta”. Continuatorii loiali ai lui Cristos nu doreau să aibă nicio legătură cu practicile necurate ale religiei false.

15, 16. Cum putem arăta că suntem hotărâţi să păstrăm curate curţile pământeşti ale templului spiritual al lui Iehova?

¹⁵ Şi noi suntem hotărâţi să respingem orice practică a religiei false. Recunoaştem că Cristos foloseşte un canal uşor de identificat, sclavul său fidel şi prevăzător, pentru a-şi ajuta supuşii să rămână curaţi spiritualiceşte. Astfel, când suntem avertizaţi prin intermediul hranei spirituale cu privire la sărbători, practici sau obiceiuri care nu sunt curate din punct de vedere spiritual, urmăm aceste îndemnuri fără întârziere. Asemenea fraţilor şi surorilor care au trăit în perioada de început a prezenţei lui Cristos, noi suntem hotărâţi să păstrăm curate curţile pământeşti ale templului spiritual al lui Iehova.

¹⁶ Pe parcursul zilelor din urmă, Cristos a acţionat şi în moduri ce nu pot fi percepute de noi pentru a ocroti congregaţiile lui Iehova de oameni care le-ar putea murdări din  punct de vedere spiritual. Să vedem în continuare cum a făcut el acest lucru.

17, 18. Ce semnifică în ilustrarea despre năvod: a) aruncarea năvodului, b) strângerea a „tot felul de peşti”, c) strângerea peştilor buni în vase şi d) aruncarea peştilor răi?

¹⁷ Regele Isus Cristos veghează asupra congregaţiilor lui Dumnezeu de pe întregul pământ. În moduri pe care noi nu le înţelegem pe deplin, Cristos şi îngerii au făcut şi continuă să facă o lucrare de separare. Isus a descris această lucrare în ilustrarea despre năvod. (Citeşte Matei 13:47-50.) Care este semnificaţia ilustrării sale?

¹⁸ ‘Un năvod este aruncat în mare.’ Năvodul reprezintă lucrarea de predicare a Regatului care are loc în marea omenirii. Sunt adunaţi „tot felul de peşti”. Vestea bună atrage oameni de tot felul – atât persoane care fac paşii necesari pentru a deveni creştini adevăraţi, cât şi multe alte persoane care arată un oarecare interes la început, dar care nu iau poziţie de partea închinării curate. f „Cei buni” sunt strânşi „în vase”. Oamenii sinceri sunt adunaţi în „vase”, adică în congregaţii, unde îi pot aduce o închinare curată lui Iehova. „Cei răi” sunt aruncaţi. În zilele din urmă, Cristos şi îngerii îi separă „pe cei răi din mijlocul celor drepţi”. g Prin urmare, celor care nu au o dispoziţie corectă a inimii – care, probabil, nu sunt dispuşi să renunţe la convingeri şi practici greşite – nu li s-a permis să contamineze congregaţiile. h

19. Cum consideri ceea ce a făcut Isus pentru a păstra curăţenia poporului lui Dumnezeu şi puritatea închinării adevărate?

¹⁹ Este încurajator să ştim că Regele nostru, Isus Cristos, îi ocroteşte pe cei care se află în grija sa şi că zelul său pentru închinarea adevărată şi pentru închinătorii adevăraţi este la fel de înflăcărat ca atunci când a curăţat templul în secolul I e.n. Cât de recunoscători suntem că Cristos acţionează ca să păstreze curăţenia spirituală a poporului lui Dumnezeu şi puritatea închinării adevărate! Putem dovedi că îl susţinem pe Rege şi Regatul său dacă evităm orice legătură cu religia falsă.