PRIVEȘTE cât de trist și de deznădăjduit este acest băiat. El este Iosif. Frații lui tocmai l-au vândut acestor oameni care se află în drum spre Egipt. Acolo Iosif va fi făcut sclav. De ce au făcut frații lui vitregi un lucru atât de rău? Deoarece sunt geloși pe Iosif.

Tatăl lor, Iacob, îl iubea foarte mult pe Iosif. El i-a arătat favoare, poruncind să se facă pentru Iosif o frumoasă mantie lungă. Când cei zece frați mai mari ai lui Iosif au văzut cât de mult îl iubea Iacob, au început să fie geloși și să-l urască pe Iosif. Exista însă și un alt motiv pentru care ei îl urau.

Iosif a avut două vise. În amândouă visele, frații lui Iosif se plecau înaintea lui. Când Iosif le-a relatat fraților săi aceste vise, ura lor a crescut și mai mult.

Într-o zi, pe când frații mai mari ai lui Iosif se îngrijeau de oile tatălui lor, Iacob îl trimite pe Iosif să vadă ce mai fac. Când îl văd venind, unii dintre frații lui zic: ‘Să-l omorâm!’ Dar Ruben, fratele cel mai mare, spune: ‘Nu, să nu faceți asta!’ În loc să-l omoare, ei pun mâna pe Iosif și-l aruncă într-o fântână secată. Apoi, ei se așază pentru a hotărî ce să facă cu el.

Tocmai atunci trec pe acolo niște ismaeliți. Iuda le spune fraților săi vitregi: ‘Să-l vindem acestor ismaeliți’. Și așa și fac. Ei îl vând pe Iosif pentru 20 de monede de argint. Cât de josnică și de nemiloasă a fost această faptă!

Ce îi vor spune frații lui Iosif tatălui lor? Ei înjunghie un țap și înmoaie de mai multe ori în sângele țapului frumoasa mantie a lui Iosif. Apoi, ei duc acasă mantia și o arată tatălui lor Iacob, spunându-i: ‘Iată ce am găsit. Uită-te dacă nu cumva este mantia lui Iosif’.

Iacob o recunoaște. ‘Probabil că un animal sălbatic l-a omorât pe Iosif’, strigă el. Este tocmai ceea ce doresc frații lui Iosif să creadă tatăl lor. Iacob este foarte întristat. El plânge multe zile. Însă Iosif nu este mort. Să vedem ce se întâmplă cu el acolo unde este dus.