PRIVEȘTE! Corabia aceea este în pericol! Se sfărâmă în bucăți! Îi vezi pe oamenii care au sărit în apă? Unii au ajuns deja pe țărm. Este oare și Pavel printre ei? Să vedem ce se întâmplă cu el.

După cum îți amintești, Pavel stă doi ani la închisoare în Cezareea. Apoi, atât el, cât și alți deținuți sunt îmbarcați pe o corabie și pornesc spre Roma. Când trec prin apropiere de insula Creta, se stârnește o furtună puternică. Vântul suflă atât de tare, încât marinarii nu mai pot stăpâni corabia. Ei nu mai pot vedea soarele în timpul zilei, nici stelele în timpul nopții. În cele din urmă, după multe zile, cei de pe corabie își pierd orice speranță de a mai fi salvați.

Atunci Pavel se ridică în picioare și spune: ‘Nici unul dintre voi nu-și va pierde viața; numai corabia va fi distrusă. Deoarece noaptea trecută un înger al lui Dumnezeu a venit la mine și mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai în fața guvernatorului roman Cezar. Și Dumnezeu îi va salva pe toți cei care călătoresc cu tine»’.

În cea de-a paisprezecea zi de la dezlănțuirea furtunii, pe la miezul nopții, marinarii observă că adâncimea apei se micșorează! De teamă să nu se sfărâme prin întuneric de vreo stâncă, aruncă ancorele. În dimineața următoare, observă un golf și hotărăsc să tragă corabia chiar până la țărm.

Dar, când se apropie mai mult de țărm, corabia se izbește de un banc de nisip și se împotmolește. Apoi, sub presiunea valurilor care o lovesc, corabia începe să se sfărâme în bucăți. Ofițerul însărcinat cu paza deținuților spune: ‘Toți cei care pot să înoate să sară primii în apă și să înoate până la țărm. Ceilalți să sară după ei și să se agațe de unele bucăți din corabie’. Și așa și fac. În felul acesta, toate cele 276 de persoane care se află pe corabie ajung cu bine pe țărm, întocmai cum a promis îngerul.

Insula se numește Malta. Locuitorii sunt foarte binevoitori și se îngrijesc de oamenii de pe corabie. Când starea vremii se îmbunătățește, Pavel este îmbarcat pe o altă corabie și este dus la Roma.