1-3. Cum au reacționat foștii vecini ai lui Isus la învățătura sa și ce nu au recunoscut ei cu privire la el?

 CEI ce-l ascultau erau uluiți. Tânărul Isus stătea în picioare înaintea lor și le preda în sinagogă. Îl cunoșteau foarte bine întrucât Isus copilărise în orașul lor și lucrase ani de zile acolo ca tâmplar. Probabil că unii dintre ei locuiau în case la construirea cărora contribuise și Isus ori poate că-și lucrau pământul cu pluguri și cu juguri pe care le făcuse Isus cu propriile lui mâini. a Dar cum aveau să reacționeze ei la învățătura fostului tâmplar?

² Majoritatea celor din auditoriu erau înmărmuriți, întrebându-se unii pe alții: „De unde are acest om o asemenea înțelepciune?”. „Nu este el tâmplarul, fiul Mariei?”, se mai întrebau ei. (Matei 13:54-58; Marcu 6:1-3) Din nefericire, foștii vecini ai lui Isus gândeau cam așa: „Omul acesta este doar un tâmplar din orașul nostru, nimic mai mult”. În pofida înțelepciunii cu care le vorbea, ei l-au respins. Nici prin gând nu le trecea că înțelepciunea pe care le-o împărtășea nu era a sa.

³ De unde provenea înțelepciunea lui Isus? „Învățătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a Celui care m-a trimis”, a spus el. (Ioan 7:16) Apostolul Pavel a explicat că Isus „a devenit pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu”. (1 Corinteni 1:30) Înțelepciunea lui Iehova este dezvăluită prin intermediul Fiului său, Isus. Acesta a reflectat înțelepciunea divină într-o asemenea măsură, încât a putut spune: „Eu și Tatăl  suntem una”. (Ioan 10:30) În continuare ne vom referi la trei domenii în care a manifestat Isus „înțelepciune de la Dumnezeu”.

4. a) Care a fost tema mesajului lui Isus și de ce era aceasta extrem de importantă? b) De ce sfaturile lui Isus erau întotdeauna practice și utile pentru ascultătorii săi?

⁴ Mai întâi ne vom referi la învățătura lui Isus. Tema mesajului său a fost ‘vestea bună despre Regat’. (Luca 4:43) Această temă era extrem de importantă datorită rolului pe care urma să-l aibă Regatul în sfințirea numelui lui Iehova, care include reputația sa de Conducător drept, și în acordarea de binecuvântări veșnice omenirii. Învățătura lui Isus a cuprins și sfaturi înțelepte pentru viața de zi cu zi. El s-a dovedit a fi prezisul „Sfătuitor Minunat”. (Isaia 9:6) Puteau fi sfaturile sale altfel decât minunate? El cunoștea în cele mai mici detalii voința și Cuvântul lui Dumnezeu, înțelegea perfect natura umană și îi iubea mult pe oameni. De aceea, sfaturile sale au fost întotdeauna practice, aducându-le foloase maxime ascultătorilor săi. Isus a rostit „cuvintele vieții veșnice”. Într-adevăr, când sunt urmate, sfaturile sale aduc salvare. (Ioan 6:68)

5. Care sunt câteva subiecte pe care le-a abordat Isus în Predica de pe munte?

⁵ Predica de pe munte este o dovadă elocventă a înțelepciunii fără egal care se găsește în învățăturile lui Isus. Această predică, în varianta ei din Matei 5:3–7:27, poate fi ținută în numai 20 de minute. Însă sfaturile pe care le conține au caracter permanent; ele sunt la fel de oportune astăzi ca atunci când au fost exprimate. Isus a abordat o gamă largă de subiecte, de exemplu cum se pot îmbunătăți relațiile cu alții (5:23-26, 38-42; 7:1-5, 12), cum poate fi păstrată curățenia morală (5:27-32) și ce trebuie să facem pentru a avea o viață plină de sens (6:19-24; 7:24-27). Însă Isus nu numai că le-a  spus ascultătorilor săi ce este înțelept să facă, ci le-a și arătat prin argumente și dovezi.

6-8. a) Ce argumente convingătoare oferă Isus pentru a nu ne îngrijora? b) Ce anume demonstrează că sfatul lui Isus reflectă înțelepciunea de sus?

⁶ Pentru a exemplifica, să vedem în Matei, capitolul 6, ce sfat înțelept le-a dat Isus celor ce-și fac griji din cauza lucrurilor materiale. „Nu vă mai îngrijorați pentru viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea, sau pentru corpul vostru, cu ce vă veți îmbrăca.” (versetul 25) Hrana și îmbrăcămintea sunt indispensabile vieții și este cât se poate de firesc să ne străduim să le obținem. Dar Isus ne-a spus ‘să nu ne mai îngrijorăm’ din cauza lor. b De ce?

⁷ Să vedem argumentația convingătoare a lui Isus. De vreme ce Iehova ne-a dat viață și un corp, nu poate el să ne dea și hrană ca să rămânem în viață și haine ca să ne acoperim corpul? (versetul 25) Dacă Dumnezeu le dă hrană păsărilor și îmbracă florile cu frumusețe, cu cât mai mult le va purta el de grijă slujitorilor săi umani! (versetele 26, 28-30) Îngrijorările exagerate sunt complet lipsite de sens. Nu ne pot prelungi viața nici măcar cu o fracțiune de secundă. c (versetul 27) Dar ce putem face pentru a nu ne mai îngrijora? Isus ne sfătuiește: Continuați să puneți pe primul plan serviciul pentru Dumnezeu. Cei ce procedează astfel pot fi siguri că toate lucrurile de strictă necesitate le „vor fi adăugate” de Tatăl lor ceresc. (versetul 33) În cele din urmă, Isus oferă o sugestie foarte practică: Fiecare zi cu problemele ei. De ce să adăugați la îngrijorările de azi îngrijorările de mâine? (versetul 34) În plus, de ce să ne îngrijorăm fără rost pentru niște lucruri care, poate, nu  se vor întâmpla niciodată? Aplicarea acestui sfat înțelept ne va scuti de multă bătaie de cap în acest sistem.

⁸ Cu siguranță, sfatul lui Isus este și astăzi la fel de practic ca atunci când a fost dat, cu aproximativ 2 000 de ani în urmă. Nu constituie aceasta o dovadă a înțelepciunii de sus? Chiar și cele mai bune sfaturi date de consilierii umani își pierd repede valabilitatea și sunt revizuite sau schimbate. Învățăturile lui Isus însă au trecut proba timpului. N-ar trebui să fim surprinși, deoarece acest Sfătuitor Minunat a transmis „cuvintele lui Dumnezeu”. (Ioan 3:34)

9. Ce au spus câțiva soldați despre învățătura lui Isus și de ce nu era nicio exagerare în cuvintele lor?

⁹ Un al doilea domeniu în care Isus a reflectat înțelepciunea lui Dumnezeu a fost modul în care a predat. Cu o ocazie, niște soldați care fuseseră trimiși să-l aresteze pe Isus s-au întors fără el, spunând: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată așa”. (Ioan 7:45, 46) Și n-au exagerat deloc. Dintre toți oamenii care au trăit vreodată, Isus, care era „de sus”, deținea cel mai mare tezaur de cunoștințe și de experiență. (Ioan 8:23) Fără îndoială, el a predat așa cum niciun alt om n-ar putea preda. Vom lua în considerare doar două metode de predare ale acestui Învățător înțelept.

10, 11. a) Ce ne uimește atât de mult la ilustrările lui Isus? b) Ce sunt parabolele și ce exemplu demonstrează că parabolele sunt o metodă eficientă de predare?

¹⁰ Folosirea cu eficiență a ilustrărilor. Așa cum arată Biblia, Isus le vorbea mulțimilor folosind ilustrări. „Într-adevăr, nu le vorbea fără să folosească ilustrări.” (Matei 13:34) Suntem uluiți de capacitatea sa inegalabilă de a preda adevăruri profunde făcând referire la activități din viața cotidiană. Agricultori semănând semințe, gospodine ce se pregătesc să bage pâinea la cuptor, copii care se joacă în piață, pescari ce trag de năvoade, păstori plecați în căutarea oilor pierdute  – toate acestea erau scene pe care ascultătorii săi le văzuseră de nenumărate ori. Când sunt asociate cu lucruri cunoscute, adevărurile importante se imprimă repede și adânc în minte și în inimă. (Matei 11:16-19; 13:3-8, 33, 47-50; 18:12-14)

¹¹ Isus a folosit deseori parabole, sau povestiri scurte, din care se desprind adevăruri spirituale și morale. Întrucât povestirile se înțeleg și se rețin mai ușor decât ideile abstracte, parabolele au contribuit la fixarea învățăturilor lui Isus. În multe parabole, folosind cuvinte sugestive, Isus îi face Tatălui său o descriere ce nu poate fi uitată ușor. De exemplu, cine nu înțelege esența parabolei despre fiul risipitor? Când o persoană care a apucat pe o cale greșită manifestă căință sinceră, lui Iehova îi este milă și, cu tandrețe, îl primește înapoi pe cel ce a greșit. (Luca 15:11-32)

12. a) Cu ce scop a folosit Isus întrebările când preda? b) Cum i-a redus Isus la tăcere pe cei ce i-au contestat autoritatea?

¹² Folosirea cu măiestrie a întrebărilor. Isus folosea întrebări pentru a-și ajuta ascultătorii să tragă singuri concluzii, să-și analizeze motivațiile sau să ia decizii. (Matei 12:24-30; 17:24-27; 22:41-46) Când conducătorii religioși l-au întrebat pe Isus dacă autoritatea lui era sau nu de la Dumnezeu, el le-a răspuns: „Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți-mi”. Uluiți de această întrebare, ei au început să vorbească între ei: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut pe Ioan?». Dar să îndrăznim oare să spunem: «De la oameni»?”. Însă „ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan fusese, într-adevăr, profet”. În cele din urmă, ei au răspuns: „Nu știm”. (Marcu 11:27-33; Matei 21:23-27) Cu o singură întrebare, Isus i-a lăsat fără replică și le-a arătat că erau nesinceri.

13-15. Cum reflectă parabola bunului samaritean înțelepciunea lui Isus?

¹³ Uneori Isus a combinat mai multe metode, introducând în ilustrări întrebări ce stimulează gândirea. Când un expert în Legea mozaică l-a întrebat ce se cerea pentru a primi viața  veșnică, Isus a menționat că Legea poruncea să-i iubim pe Dumnezeu și pe aproapele. Dorind să arate că este un om drept, bărbatul a întrebat: „Și cine este aproapele meu?”. Isus i-a răspuns printr-o povestire: În timp ce călătorea singur, un evreu a fost atacat de niște tâlhari, care l-au lăsat pe jumătate mort. Pe drumul acela au trecut doi evrei, mai întâi un preot, apoi un levit, dar niciunul dintre ei nu i-a acordat atenție. Apoi, pe acolo a trecut un samaritean. Făcându-i-se milă de omul bătut, el i-a pansat cu grijă rănile și, plin de bunătate, l-a dus într-un loc sigur, la un han, ca să se însănătoșească. Încheindu-și povestirea, Isus l-a întrebat pe ascultătorul său: „Care dintre aceștia trei ți se pare că s-a dovedit a fi aproapele omului atacat de tâlhari?”. Omul s-a văzut obligat să răspundă: „Cel care s-a purtat cu îndurare față de el”. (Luca 10:25-37)

¹⁴ În ce fel evidențiază parabola înțelepciunea lui Isus? În zilele lui Isus, evreii foloseau cuvântul „aproapele” doar cu referire la cei ce respectau tradițiile lor, în niciun caz cu referire la samariteni. (Ioan 4:9) Dacă în povestirea lui Isus un evreu ar fi sărit în ajutorul unui samaritean bătut, ar fi fost corectată acea prejudecată? Isus a prezentat cu înțelepciune o povestire în care un samaritean a sărit cu iubire în ajutorul unui evreu. Să remarcăm, de asemenea, întrebarea pe care o pune Isus în încheierea povestirii sale. El a schimbat perspectiva din care înțelegea interlocutorul său noțiunea de „aproapele”. Expertul în Lege întrebase de fapt: Cine este aproapele față de care trebuie să manifest iubire? Însă Isus a întrebat: „Care dintre aceștia trei ți se pare că s-a dovedit a fi aproapele omului atacat?”. Isus nu s-a concentrat asupra celui căruia i s-a arătat bunătate, adică victima, ci asupra celui ce a manifestat bunătate, și anume samariteanul. „Aproapele” se dovedește a fi cel ce ia inițiativa să le arate iubire semenilor săi indiferent de apartenența lor etnică. Isus a ilustrat această idee în cel mai eficient mod posibil.

 ¹⁵ Ar trebui să ne surprindă faptul că oamenii au fost uluiți de „modul său de a preda” și s-au simțit atrași spre el? (Matei 7:28, 29) Cu o ocazie, „o mulțime mare” de oameni au stat cu el trei zile, chiar dacă au rămas fără mâncare! (Marcu 8:1, 2)

16. Cum a demonstrat Isus în mod practic că era condus de înțelepciunea divină?

¹⁶ Un al treilea domeniu în care Isus a reflectat înțelepciunea lui Iehova a fost modul în care și-a trăit viața. Înțelepciunea este practică; ea dă rezultate. „Cine este înțelept printre voi?”, a întrebat discipolul Iacov. Iată ce a răspuns el apoi: „Să demonstreze în mod practic lucrul acesta prin conduita lui dreaptă”. (Iacov 3:13, The New English Bible) Prin conduita sa, Isus a demonstrat în mod practic că s-a lăsat condus de înțelepciunea divină. Să analizăm cum a manifestat el judecată sănătoasă, atât în modul în care și-a trăit viața, cât și în relațiile cu alții.

17. Ce dovezi arată că Isus a dus o viață perfect echilibrată?

¹⁷ Ai observat că oamenii care nu au o judecată sănătoasă cad deseori dintr-o extremă în alta? Într-adevăr, pentru a fi echilibrați, e nevoie de înțelepciune. Manifestând înțelepciune divină, Isus a fost perfect echilibrat. El a pus lucrurile spirituale pe primul plan în viața sa. Principala lui preocupare a fost predicarea veștii bune. „De aceea am venit”, a spus el. (Marcu 1:38) Fără îndoială că lucrurile materiale nu erau esențiale pentru Isus; se pare că el nu a avut multe bunuri materiale. (Matei 8:20) Totuși, nu a fost un pustnic. La fel ca Tatăl său, ‘fericitul Dumnezeu’, Isus a fost un om vesel, care a contribuit la bucuria altora. (1 Timotei 1:11; 6:15) Când a asistat la un ospăț de nuntă – eveniment cu ocazia căruia se cântă și este multă veselie –, el nu le-a stricat celorlalți buna dispoziție. Iar când vinul, o băutură ce „înveselește inima omului”, s-a terminat, el a transformat apa într-un vin de foarte bună calitate. (Psalmul 104:15; Ioan 2:1-11) Isus a acceptat multe  invitații la masă și s-a folosit deseori de asemenea ocazii pentru a preda. (Luca 10:38-42; 14:1-6)

18. Cum a dovedit Isus judecată sănătoasă în relațiile cu discipolii săi?

¹⁸ Isus a dovedit judecată sănătoasă în relațiile cu ceilalți. Înțelegând perfect natura umană, el cunoștea foarte bine trăsăturile de personalitate ale discipolilor săi. Deși știa bine că nu sunt perfecți, el le cunoștea și calitățile. Isus a văzut ce potențial exista în acești oameni pe care Iehova îi atrăsese la El. (Ioan 6:44) Chiar dacă greșiseră de multe ori, Isus a arătat că avea încredere în ei și le-a dat o mare responsabilitate. El le-a încredințat lucrarea de predicare a veștii bune, având încredere că vor putea îndeplini această misiune. (Matei 28:19, 20) Cartea Faptele confirmă că primii creștini s-au achitat cu fidelitate de lucrarea încredințată. (Faptele 2:41, 42; 4:33; 5:27-32) Cu siguranță, a fost o dovadă de înțelepciune din partea lui Isus să le acorde încredere.

19. Cum a demonstrat Isus că ‘era blând și avea o inimă umilă’?

¹⁹ După cum am observat în capitolul 20, Biblia pune în legătură umilința și blândețea cu înțelepciunea. Bineînțeles că Iehova este cel mai mare exemplu în această privință. Dar ce putem spune despre Isus? Este încurajator să vedem câtă umilință a manifestat Isus în relațiile cu discipolii săi. Fiind perfect, Isus le era superior. Cu toate acestea, el nu și-a privit  de sus discipolii. Niciodată nu a încercat să-i facă să se simtă inferiori sau incompetenți. Dimpotrivă, el a dovedit înțelegere față de limitele lor și a avut răbdare cu ei atunci când greșeau. (Marcu 14:34-38; Ioan 16:12) Nu este remarcabil faptul că până și copiii se simțeau în largul lor alături de Isus? Fără îndoială, ei au fost atrași de Isus pentru că au simțit că ‘era blând și avea o inimă umilă’. (Matei 11:29; Marcu 10:13-16)

20. În ce fel a demonstrat Isus rezonabilitate față de neevreica a cărei fiică era demonizată?

²⁰ Isus a reflectat umilința lui Dumnezeu și într-o altă privință. El a fost rezonabil, sau flexibil, când era potrivit să manifeste îndurare. Să ne aducem aminte, de exemplu, ce a făcut Isus când o neevreică l-a implorat să o vindece pe fiica ei demonizată. La început, Isus i-a dat de înțeles în trei moduri că n-o s-o ajute: prima dată, refuzând să-i răspundă; a doua oară, spunându-i în mod direct că nu fusese trimis la națiuni, ci la evrei; a treia oară, sugerându-i cu amabilitate același lucru printr-o ilustrare. Totuși, femeia a insistat, demonstrând o credință extraordinară. Cum a reacționat Isus în această situație deosebită? El a făcut exact ceea ce spusese la început că n-o să facă: a vindecat-o pe fiica acelei femei. (Matei 15:21-28) O umilință remarcabilă, nu-i așa? Să nu uităm, așadar, că umilința stă la baza adevăratei înțelepciuni.

21. De ce trebuie să ne străduim să imităm felul de a fi, de a vorbi și de a se comporta al lui Isus?

²¹ Cât de recunoscători ar trebui să fim că evangheliile ne dezvăluie cuvintele și acțiunile celui mai înțelept om care a trăit vreodată! Să ne aducem aminte că Isus a fost o reflectare perfectă a Tatălui său. Dacă vom imita felul de a fi, de a vorbi și de a se comporta al lui Isus, vom cultiva înțelepciunea de sus. În capitolul următor, vom vedea cum putem aplica înțelepciunea divină în viața noastră.