1-3. a) De ce îi suntem datori lui Iehova? b) Ce așteaptă de la noi iubitorul nostru Salvator?

 IMAGINEAZĂ-ȚI că te afli pe un vapor care se scufundă. Chiar în momentul în care ți-ai pierdut orice speranță, apare cineva care-ți vine în ajutor. Ce ușurare simți când salvatorul tău te duce departe de locul în care viața îți era în pericol și-ți spune: „Ai scăpat. Acum ești în siguranță!”. Nu te simți îndatorat față de el? La urma urmei, îi datorezi viața.

² Iehova a făcut ceva asemănător pentru noi, iar noi îi suntem foarte îndatorați. El a oferit jertfa de răscumpărare, făcând astfel posibilă eliberarea noastră de sub autoritatea păcatului și a morții. Ne simțim în siguranță știind că, atât timp cât manifestăm credință în această prețioasă jertfă, păcatele ne sunt iertate, iar viitorul nostru etern este sigur. (1 Ioan 1:7; 4:9) După cum am văzut în capitolul 14, răscumpărarea este expresia supremă a iubirii și a dreptății lui Iehova. Ce-ar trebui să facem noi în schimb?

³ Este potrivit să vedem ce așteaptă de la noi iubitorul nostru Salvator. Iată ce a spus Iehova prin intermediul profetului Mica: „El ți-a spus, omule, ce este bine. Și ce altceva cere Iehova de la tine? Doar să practici dreptatea, să prețuiești loialitatea și să umbli modest cu Dumnezeul tău”. (Mica 6:8) Așadar, unul dintre lucrurile pe care le așteaptă Iehova de la noi este ‘să practicăm dreptatea’. Cum putem face lucrul acesta?

4. De unde știm că Iehova vrea să trăim în armonie cu normele sale drepte?

⁴ Iehova vrea să respectăm normele sale cu privire la bine și la rău. Întrucât normele sale sunt drepte, noi urmărim dreptatea  când ne conformăm lor. În Isaia 1:17 se spune: „Învățați să faceți binele! Căutați dreptatea!”. Același îndemn îl găsim în Țefania 2:3: „Căutați dreptatea”. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ‘să ne îmbrăcăm cu noua personalitate, care a fost creată după voința lui Dumnezeu, în adevărata dreptate’. (Efeseni 4:24) Adevărata dreptate este incompatibilă cu violența, necurăția și imoralitatea, deoarece acestea întinează ceea ce este sfânt. (Psalmul 11:5; Efeseni 5:3-5)

5, 6. a) De ce nu este o povară pentru noi să ne conformăm normelor lui Iehova? b) Cum arată Biblia că urmărirea dreptății este un proces continuu?

⁵ Ne este greu să ne conformăm normelor drepte ale lui Iehova? Nicidecum. O inimă care se simte atrasă spre Iehova nu consideră împovărătoare cerințele sale. Întrucât îl iubim pe Dumnezeul nostru și tot ceea ce reprezintă el, vrem să trăim într-un mod care să-i facă plăcere. (1 Ioan 5:3) Să nu uităm că Iehova „iubește faptele drepte”. (Psalmul 11:7) Deci dacă vrem să imităm dreptatea divină, trebuie să iubim ce iubește Iehova și să urâm ce urăște el. (Psalmul 97:10)

⁶ Fiind imperfecți, nu ne este ușor să urmărim dreptatea. Trebuie să ne dezbrăcăm de vechea personalitate cu practicile ei corupte și să ne îmbrăcăm cu noua personalitate. Biblia spune că noua personalitate „se înnoiește” prin cunoștința exactă. (Coloseni 3:9, 10) Verbul „se înnoiește” sugerează că îmbrăcarea noii personalități este un proces continuu, ce pretinde eforturi sârguincioase. Indiferent cât de mult ne străduim să facem ce este drept, avem momente când, din cauza naturii noastre păcătoase, ne poticnim în gând, cuvânt sau faptă. (Romani 7:14-20; Iacov 3:2)

7. Ce atitudine ar trebui să avem când, în ciuda eforturilor de a face ce este drept, eșuăm?

⁷ Ce atitudine ar trebui să avem când, în ciuda eforturilor de a face ce este drept, eșuăm? Nu vom minimaliza, bineînțeles, gravitatea păcatului. Însă nu ar trebui să renunțăm niciodată, considerând că slăbiciunile ne fac nedemni să-i  slujim lui Iehova. Dumnezeul nostru îndurător a făcut posibil ca persoanele care se căiesc sincer să obțină din nou favoarea sa. Iată ce a scris apostolul Ioan: „Vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteți vreun păcat”. După care, în mod realist și încurajator, el a adăugat: „Și totuși, dacă cineva comite un păcat [din cauza imperfecțiunii moștenite], avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos”. (1 Ioan 2:1) Într-adevăr, Iehova a oferit jertfa de răscumpărare a lui Isus pentru ca noi să-i putem aduce o închinare aprobată, în pofida naturii noastre păcătoase. Nu ne îndeamnă lucrul acesta să facem tot ce putem pentru a-i fi plăcuți lui Iehova?

8, 9. În ce fel predicarea veștii bune este o manifestare a dreptății lui Iehova?

⁸ Putem imita dreptatea divină participând din plin la predicarea veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Ce legătură există între dreptatea lui Iehova și vestea bună?

⁹ Iehova nu va distruge actualul sistem rău fără ca mai înainte să avertizeze. În profeția despre evenimentele care vor avea loc în timpul sfârșitului, Isus a spus: „Trebuie ca mai întâi să fie predicată vestea bună în toate națiunile”. (Marcu 13:10; Matei 24:3) Cuvintele „mai întâi” sugerează că predicarea la nivel mondial a veștii bune va fi urmată de alte evenimente. Printre acestea se numără prezisul mare necaz, care va însemna distrugere pentru cei răi și care va netezi calea spre o lume nouă, dreaptă. (Matei 24:14, 21, 22) Cu siguranță, nimeni nu va putea să-i reproșeze lui Iehova că a fost nedrept cu cei răi. Întrucât face să răsune avertismentul, el le dă acestora în repetate rânduri ocazia să-și schimbe conduita și, astfel, să nu fie distruși. (Iona 3:1-10)

10, 11. Cum reflectă participarea noastră la predicarea veștii bune dreptatea divină?

¹⁰ Cum reflectăm dreptatea divină când predicăm vestea  bună? Înainte de toate, este drept și corect să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe alții să obțină salvarea. Să ne întoarcem la ilustrarea de la începutul capitolului. În timp ce tu te afli în siguranță într-o barcă de salvare, ai vrea, desigur, să-i ajuți și pe cei ce sunt încă în apă. În mod asemănător, noi avem o obligație față de cei ce se luptă încă în „apele” acestei lumi rele. Este adevărat că mulți resping mesajul nostru. Dar, atât timp cât Iehova manifestă răbdare, avem responsabilitatea de a le da ocazia „să ajungă la căință” și, astfel, să se numere printre cei ce vor fi salvați. (2 Petru 3:9)

¹¹ Spunându-le vestea bună tuturor oamenilor pe care îi întâlnim, noi manifestăm dreptatea divină într-un alt mod important: demonstrăm imparțialitate. Să ne amintim că „Dumnezeu nu este părtinitor și că, în orice națiune, omul care se teme de el și face ce este drept este primit de el”. (Faptele 10:34, 35) Dacă vrem să imităm dreptatea divină, nu trebuie să avem prejudecăți față de oameni. Dimpotrivă, trebuie să le spunem și altora vestea bună, indiferent de rasa, de poziția socială sau de situația lor materială. Astfel le vom da tuturor celor dispuși să asculte ocazia de a auzi și de a accepta vestea bună. (Romani 10:11-13)

12, 13. a) De ce nu ar trebui să ne grăbim să-i judecăm pe alții? b) La ce s-a referit Isus când a spus „nu mai judecați” și „nu mai condamnați”? (Vezi și nota de subsol.)

¹² O altă modalitate de a manifesta dreptate este aceea de a-i trata pe alții așa cum ne tratează Iehova. Este atât de ușor să-i judecăm pe alții, criticându-le defectele și punându-le la îndoială motivațiile! Dar cine dintre noi ar vrea ca Iehova să-i examineze fără îndurare motivațiile și defectele? Nu așa se poartă Iehova cu noi. Psalmistul a făcut următoarea remarcă: „Dacă te-ai uita la nelegiuiri, o, Iah, cine ar putea să stea în picioare, o, Iehova?”. (Psalmul 130:3) Nu suntem recunoscători că Dumnezeul nostru drept și îndurător nu insistă asupra  slăbiciunilor noastre? (Psalmul 103:8-10) Prin urmare, cum ar trebui să-i tratăm pe alții?

¹³ Dacă înțelegem natura îndurătoare a dreptății divine, nu ne vom grăbi să-i judecăm pe alții în probleme care nu ne privesc sau să-i criticăm pentru lucruri neînsemnate. În Predica de pe munte, Isus a avertizat: „Nu mai judecați, ca să nu fiți judecați”. (Matei 7:1) Potrivit consemnării lui Luca, Isus a adăugat: „Nu mai condamnați și nu veți fi nicidecum condamnați”. a (Luca 6:37) Isus știa bine că oamenii imperfecți au tendința de a fi critici la adresa altora. Toți aceia dintre ascultătorii săi care aveau obiceiul să-i judece cu asprime pe alții trebuiau să înceteze să mai procedeze astfel.

14. Din ce motive trebuie ‘să nu îi mai judecăm’ pe alții?

¹⁴ De ce ar trebui ‘să nu îi mai judecăm’ pe alții? În primul rând, pentru că autoritatea pe care o avem este limitată. Discipolul Iacov ne amintește: „Există un singur Legislator și Judecător”, Iehova. Prin urmare, Iacov pune, pe bună dreptate, întrebarea: „Cine ești tu ca să-l judeci pe aproapele tău?”. (Iacov 4:12; Romani 14:1-4) Pe lângă aceasta, din cauza naturii noastre păcătoase putem emite cu ușurință judecăți nedrepte. Anumite atitudini și sentimente, între care prejudecățile, amorul propriu rănit, gelozia și etalarea dreptății, pot deforma modul în care îi privim pe semenii noștri. Avem și alte limite, iar faptul de a reflecta la ele ar trebui să ne rețină să fim nemulțumiți de alții. Noi nu putem citi inima oamenilor și nici nu cunoaștem totul despre situația personală a altora. Așadar, cine suntem noi să le atribuim motive greșite colaboratorilor noștri creștini sau să le criticăm eforturile făcute în serviciul lui Dumnezeu? În loc să ne concentrăm asupra slăbiciunilor lor, să-l imităm pe Iehova căutând părțile lor bune!

15. Ce vorbire și ce comportament nu sunt potrivite pentru cei ce îi slujesc lui Dumnezeu și de ce?

 ¹⁵ Dar ce putem spune despre membrii familiei noastre? Din nefericire, în lumea de azi, unele dintre cele mai severe judecăți sunt emise în propriul cămin, care ar trebui să fie un loc al păcii. Nu este ceva neobișnuit să auzi vorbindu-se despre soți, soții sau părinți violenți, care îi supun pe membrii familiilor lor la un atac permanent sub formă de abuzuri verbale sau fizice. Însă cuvintele care rănesc, sarcasmul usturător și tratamentul abuziv nu au ce căuta printre cei ce îi slujesc lui Dumnezeu. (Efeseni 4:29, 31; 5:33; 6:4) Sfatul lui Isus de a înceta să judecăm și să condamnăm este valabil și când suntem acasă. Să ne amintim că a manifesta dreptate înseamnă a-i trata pe ceilalți așa cum ne tratează Iehova pe noi. Iar Dumnezeul nostru nu este niciodată aspru și crud cu noi. Dimpotrivă, el „este plin de  tandră afecțiune” față de cei ce îl iubesc. (Iacov 5:11) Ce exemplu extraordinar, demn de imitat!

16, 17. a) Ce așteaptă Iehova din partea bătrânilor? b) Ce măsură se ia când un păcătos nu se căiește cu sinceritate și de ce?

¹⁶ Cu toții avem datoria să acționăm cu dreptate, însă bătrânii din congregațiile creștine au o mai mare responsabilitate în această privință. Să observăm cum îi descrie Isaia pe „prinți”, sau pe bătrâni, în cartea sa profetică: „Iată! Un rege va domni pentru dreptate, iar prinții vor guverna pentru justiție”. (Isaia 32:1) Într-adevăr, Iehova se așteaptă ca bătrânii să slujească intereselor justiției, sau dreptății. Cum pot face ei lucrul acesta?

¹⁷ Acești bărbați calificați din punct de vedere spiritual sunt pe deplin conștienți că dreptatea presupune a păstra congregația curată pe plan spiritual și moral. Uneori, bătrânii trebuie să judece abateri grave. În asemenea situații, ei nu pierd din vedere că dreptatea divină caută să fie îndurătoare ori de câte ori este posibil. Ei încearcă astfel să-l ajute pe cel ce a greșit să se căiască. Dar ce se întâmplă dacă păcătosul nu manifestă căință sinceră în pofida eforturilor depuse pentru a-l ajuta? Cuvântul lui Iehova arată că dreptatea divină pretinde o acțiune fermă: „Înlăturați-l pe omul acela rău din mijlocul vostru”, ceea ce înseamnă excluderea lui din congregație. (1 Corinteni 5:11-13; 2 Ioan 9-11) Chiar dacă nu le e ușor să procedeze astfel, bătrânii știu că această măsură este necesară pentru a nu pune în pericol curățenia morală și spirituală a congregației. Totuși, ei speră că, într-o bună zi, păcătosul își va veni în fire și se va întoarce în congregație. (Luca 15:17, 18)

18. Ce nu trebuie să uite bătrânii când le dau altora sfaturi bazate pe Biblie?

¹⁸ A sluji intereselor dreptății înseamnă și a oferi sfaturi bazate pe Biblie atunci când situația o cere. Bineînțeles că bătrânii nu caută greșeli la alții și nici nu se folosesc de orice ocazie  pentru a corecta. Însă un colaborator în credință ar putea „face un pas greșit înainte să-și dea seama”. Faptul de a-și aminti că dreptatea divină nu este nici crudă, nici insensibilă îi va ajuta pe bătrâni ‘să-l îndrepte pe un astfel de om în spiritul blândeții’. (Galateni 6:1) Prin urmare, bătrânii nu-l vor certa pe cel ce a greșit și nici nu vor folosi cuvinte aspre. Dimpotrivă, un sfat dat cu iubire îl încurajează pe cel căruia îi este adresat. Chiar și atunci când disciplinează din motive bine întemeiate – prezentând foarte clar consecințele unei conduite neînțelepte –, bătrânii nu uită că un colaborator creștin care a greșit este o oaie din turma lui Iehova. b (Luca 15:7) Când sfaturile sau disciplinarea au la bază iubirea și sunt oferite cu iubire, este mult mai probabil ca rezultatul să fie îndreptarea celui ce a greșit.

19. Ce decizii trebuie să ia bătrânii și pe ce anume trebuie să-și bazeze ei deciziile?

¹⁹ Deseori bătrânii trebuie să ia decizii care se răsfrâng asupra colaboratorilor lor în credință. De exemplu, ei se întrunesc cu regularitate pentru a analiza dacă și alți frați din congregație corespund cerințelor în vederea recomandării lor ca bătrâni sau ca slujitori auxiliari. Bătrânii știu cât este de important să fie imparțiali. Când iau asemenea hotărâri, ei se lasă îndrumați de instrucțiunile divine privitoare la aceste numiri, fără a fi subiectivi. În felul acesta, ei acționează „fără prejudecăți și fără părtinire”. (1 Timotei 5:21)

20, 21. a) Ce anume se străduiesc bătrânii să fie și de ce? b) Ce pot face bătrânii pentru a-i ajuta pe ‘cei deprimați’?

²⁰ Bătrânii sunt administratori ai dreptății divine și în alte moduri. După ce a profețit că bătrânii vor sluji „pentru justiție”, Isaia a continuat: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca o ascunzătoare împotriva furtunii, ca niște  șuvoaie de apă într-un ținut fără apă, ca umbra unei stânci mari într-un ținut uscat”. (Isaia 32:1, 2) Așadar, bătrânii se străduiesc să fie surse de mângâiere și de înviorare pentru colaboratorii lor în închinare.

²¹ Întrucât există atâtea probleme, mulți au nevoie astăzi de încurajare. Bătrâni, ce puteți face pentru a-i ajuta pe ‘cei deprimați’? (1 Tesaloniceni 5:14) Ascultați-i cu empatie! (Iacov 1:19) Poate că vor să vorbească despre îngrijorarea din inima lor cu cineva în care au încredere. (Proverbele 12:25) Asigurați-i că sunt doriți, apreciați și iubiți de Iehova, precum și de frații și de surorile lor. (1 Petru 1:22; 5:6, 7) Mai mult decât atât, vă puteți ruga cu ei și pentru ei. Faptul de a-l auzi pe un bătrân rugându-se din toată inima pentru ei îi poate încuraja foarte mult. (Iacov 5:14, 15) Eforturile voastre iubitoare de a-i ajuta pe cei descurajați nu vor trece neobservate de Dumnezeul dreptății.

22. Cum putem imita dreptatea lui Iehova și care va fi rezultatul?

 ²² Într-adevăr, ne putem apropia tot mai mult de Iehova imitând dreptatea sa. Când îi susținem normele drepte, când le împărtășim altora vestea bună salvatoare de vieți și când alegem să ne concentrăm asupra părților bune ale celorlalți în loc să le vânăm greșelile, imităm dreptatea divină. Bătrâni, când vegheați la păstrarea curățeniei în congregație, când oferiți sfaturi ziditoare bazate pe Scripturi, când luați decizii imparțiale, când îi încurajați pe cei cu inima zdrobită, voi reflectați dreptatea divină! Cât de mult trebuie să se bucure Iehova când vede din ceruri cum slujitorii săi se străduiesc ‘să practice dreptatea’ în timp ce umblă cu Dumnezeul lor!