1, 2. a) Cum reacționează instinctiv o mamă la plânsul copilului ei? b) Ce sentiment este mai puternic chiar și decât compasiunea maternă?

 ÎN PLINĂ noapte, un copilaș începe să plângă. Mama lui se trezește imediat. De când i s-a născut copilul, ea nu mai doarme la fel de profund ca înainte. A învățat să deosebească diferitele tonalități ale plânsului lui. Ea poate să spună deseori dinainte dacă sugarului îi este foame, dacă vrea să fie luat în brațe sau dacă are nevoie de altceva. Însă, indiferent de motivul pentru care plânge micuțul, mama lui reacționează imediat. Inima n-o lasă să rămână indiferentă la necesitățile copilașului ei.

² Compasiunea pe care o simte o mamă pentru copilul ei este unul dintre cele mai tandre sentimente umane. Există însă un sentiment infinit mai puternic: compasiunea tandră a Dumnezeului nostru, Iehova. O analiză a acestei calități atrăgătoare ne poate ajuta să ne apropiem și mai mult de Iehova. Să vedem, așadar, ce este compasiunea și cum o manifestă Dumnezeu.

3. Ce sens are verbul ebraic tradus prin „a manifesta îndurare” sau „a avea milă”?

³ În Biblie există o strânsă legătură între compasiune și îndurare. Ideea de compasiune tandră este transmisă de mai mulți termeni ebraici și grecești. Să luăm ca exemplu verbul ebraic raḥám, tradus deseori prin „a manifesta îndurare” sau „a avea milă”. Într-o lucrare de referință se spune că verbul raḥám „exprimă un sentiment tandru și profund de compasiune, ca acela trezit la vederea neputinței sau a suferinței unor persoane la care ținem mult sau care au nevoie de ajutorul nostru”.  În ebraică, acest cuvânt, pe care Iehova îl aplică la sine, este apropiat ca sens de termenul care înseamnă „uter” și transmite ideea de „compasiune maternă”. a (Exodul 33:19; Ieremia 33:26)

4, 5. Evocând sentimentele pe care le are o mamă pentru copilul ei nou-născut, ce ne învață Biblia despre compasiunea lui Iehova?

⁴ Biblia evocă sentimentele pe care le are o mamă față de copilul ei pentru a ilustra compasiunea lui Iehova. În Isaia 49:15 citim: „Poate o femeie să-și uite copilul pe care îl alăptează și să n-aibă milă [raḥám] de fiul pântecelui ei? Chiar dacă o femeie l-ar uita, eu nu te voi uita”. Această descriere emoționantă evidențiază profunzimea compasiunii lui Iehova pentru poporul său. În ce fel?

⁵ Cu greu ne-am putea imagina o mamă care ar uita să-și hrănească sau să-și îngrijească copilul nou-născut. Un sugar este complet neajutorat; zi și noapte el are nevoie de afecțiunea și de atenția mamei sale. Din nefericire însă, mai ales în zilele noastre, caracterizate prin lipsa ‘afecțiunii naturale’, neglijarea copiilor de către mamele lor nu este ceva ieșit din comun. (2 Timotei 3:1, 3) Totuși, Iehova declară: „Eu nu te voi uita”. Compasiunea tandră pe care o are Iehova pentru slujitorii săi este statornică. Este infinit mai puternică decât cel mai tandru sentiment natural pe care ni-l putem imagina: compasiunea pe care o mamă o simte în mod normal față de copilul ei nou-născut. Nu este deci deloc de mirare că un biblist a comentat versetul 15 din Isaia 49 în felul următor: „Aceasta este una dintre cele mai sugestive expresii ale iubirii lui Dumnezeu, dacă nu chiar cea mai sugestivă, pe care o găsim în Vechiul Testament”.

6. Cum au considerat mulți oameni imperfecți compasiunea tandră, dar ce asigurare ne dă Iehova?

⁶ Este compasiunea tandră un semn de slăbiciune? Mulți  oameni imperfecți au adoptat această concepție. De exemplu, filozoful latin Seneca, contemporan cu Isus și unul dintre intelectualii proeminenți ai Romei, susținea că „mila este o slăbiciune a minții”. Seneca a fost un adept al stoicismului, curent filozofic care elogia calmul golit de sentimente. O persoană înțeleaptă poate să-i ajute pe cei aflați în suferință, spunea Seneca, însă nu trebuie să simtă milă, pentru că mila i-ar răpi liniștea. Acest punct de vedere egocentric asupra vieții excludea compasiunea tandră. Însă Iehova nu este nici pe departe așa! În Cuvântul său, el ne asigură că este „plin de compasiune și îndurător”. (Iacov 5:11, n.s.) După cum vom vedea, compasiunea nu este o slăbiciune, ci o calitate puternică, esențială. Să vedem cum își manifestă Iehova compasiunea, asemenea unui părinte iubitor.

7, 8. Ce suferințe au îndurat israeliții în Egiptul antic și cum a reacționat Iehova la suferințele lor?

⁷ Compasiunea lui Iehova se poate observa cu claritate în relațiile sale cu națiunea Israel. La sfârșitul secolului al XVI-lea î.e.n., milioane de israeliți îndurau o sclavie opresivă în Egiptul antic. Egiptenii „le-au făcut viața amară punându-i la munci grele: îi forțau să facă mortar de argilă și cărămizi, precum și tot felul de munci pe câmp”. (Exodul 1:11, 14) În mijlocul suferinței lor, israeliții au strigat către Iehova după ajutor. Cum a reacționat Dumnezeul compasiunii tandre?

⁸ Inima lui Iehova a fost mișcată. El a spus: „Am văzut asuprirea poporului meu, care este în Egipt, și am auzit cum strigă din cauza celor ce îi obligă să muncească; cunosc bine suferințele pe care le îndură”. (Exodul 3:7) Iehova nu putea să rămână indiferent la suferințele poporului său sau la strigătele acestuia după ajutor. Așa cum am văzut în capitolul 24, Iehova este un Dumnezeu al empatiei. Iar empatia, care este  capacitatea de a simți durerea altora, se află într-o strânsă legătură cu compasiunea. Însă Iehova nu doar a simțit compasiune pentru poporul său, ci și a trecut la acțiune în favoarea lui. În Isaia 63:9 se spune: „În iubirea și îndurarea sa, el i-a răscumpărat”. „Cu mână puternică”, Iehova i-a eliberat pe israeliți din Egipt. (Deuteronomul 4:34) Mai târziu, el i-a hrănit în mod miraculos și i-a condus într-o țară roditoare, pe care le-a dat-o în stăpânire.

9, 10. a) De ce i-a eliberat Iehova de repetate ori pe israeliți după stabilirea lor în Țara Promisă? b) De sub asuprirea cărui popor i-a eliberat Iehova pe israeliți în zilele lui Iefta și ce anume l-a determinat să procedeze astfel?

⁹ Compasiunea lui Iehova nu s-a rezumat la atât. După ce s-a stabilit în Țara Promisă, Israelul s-a dovedit de nenumărate ori infidel, motiv pentru care a avut de suferit. Când își revenea, poporul striga către Iehova după ajutor. De fiecare dată el îi elibera. De ce? Deoarece „îi era milă de poporul său”. (2 Cronici 36:15; Judecătorii 2:11-16)

¹⁰ Să vedem ce s-a întâmplat în zilele lui Iefta. Deoarece israeliții deveniseră închinători la dumnezei falși, Iehova a permis ca ei să fie asupriți 18 ani de către amoniți. În cele din urmă, israeliții s-au căit. Biblia ne spune: „Au îndepărtat dumnezeii străini din mijlocul lor și i-au slujit lui Iehova, astfel că el n-a mai putut suporta să vadă nenorocirea Israelului”. b (Judecătorii 10:6-16) Imediat ce poporul s-a căit sincer, Iehova nu a mai putut suporta să-l vadă suferind. De aceea, Dumnezeul compasiunii tandre l-a desemnat pe Iefta să-i elibereze pe israeliți din mâna dușmanilor lor. (Judecătorii 11:30-33)

11. Ce aflăm despre compasiune din modul în care i-a tratat Iehova pe israeliți?

¹¹ Ce dezvăluie relațiile lui Iehova cu Israelul despre compasiunea tandră? În primul rând, compasiunea nu înseamnă  doar a exprima părere de rău față de suferințele cuiva. Să ne amintim de mama care, mișcată de compasiune, reacționează imediat la plânsul copilașului ei. În mod asemănător, Iehova nu este surd la strigătele slujitorilor săi. Compasiunea sa tandră îl îndeamnă să-i scape de suferință. În plus, din modul în care i-a tratat Iehova pe israeliți înțelegem că, departe de a fi o slăbiciune, compasiunea este un sentiment tandru care l-a îndemnat să întreprindă acțiuni decisive și energice în favoarea poporului său. Dar manifestă Iehova compasiune doar față de slujitorii săi ca grup?

12. Cum evidenția Legea compasiunea lui Iehova față de fiecare persoană?

¹² Legea pe care a dat-o Dumnezeu națiunii Israel scoate în evidență compasiunea lui față de fiecare persoană în parte. Să luăm ca exemplu grija sa pentru săraci. Iehova știa că, în urma unor întâmplări neprevăzute, un israelit putea să ajungă sărac. Cum trebuiau tratați săracii? Iehova le-a poruncit cu toată fermitatea israeliților: „Să nu-ți împietrești inima și să nu fii zgârcit cu fratele tău sărac. Să-i dai cu generozitate, să nu-i dai cu părere de rău, căci pentru aceasta Iehova, Dumnezeul tău, va binecuvânta toată munca ta și tot ce faci”. (Deuteronomul 15:7, 10) Iehova le-a mai poruncit israeliților să nu secere tot ce era la marginea terenurilor cultivate și nici să nu culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. Ceea ce rămânea pe câmp era pentru cei defavorizați. (Leviticul 23:22; Rut 2:2-7) Când națiunea respecta aceste legi care îi ocroteau pe săraci, persoanele nevoiașe din Israel nu ajungeau să cerșească pentru a avea ce mânca. Nu era aceasta o dovadă a compasiunii tandre a lui Iehova?

13, 14. a) Cum reiese din cuvintele lui David că Iehova este profund interesat de fiecare dintre noi? b) Cum ar putea fi ilustrat faptul că Iehova este aproape de cei „cu inima frântă” sau „cu spiritul zdrobit”?

¹³ Și în prezent Dumnezeul nostru iubitor este profund  interesat de fiecare dintre noi. Putem fi siguri că el cunoaște foarte bine toate suferințele noastre. Psalmistul David a scris: „Ochii lui Iehova sunt peste cei drepți, iar urechile lui ascultă strigătul lor de ajutor. Iehova este lângă cei cu inima frântă; îi salvează pe cei cu spiritul zdrobit”. (Psalmul 34:15, 18) Cu privire la cei descriși prin aceste cuvinte, un biblist comentează: „Inima le este zdrobită, iar duhul, plin de remușcări; ei sunt încovoiați de păcat și goliți de sine; ei se consideră neînsemnați și nu au încredere în forțele proprii”. Aceștia ar putea crede că Iehova este departe și că ei sunt prea neînsemnați în ochii lui. Dar nu așa stau lucrurile. Cuvintele lui David sunt o asigurare că Iehova nu-i abandonează pe cei ce „se consideră neînsemnați”. Dumnezeul nostru plin de compasiune este lângă noi deoarece știe că în asemenea momente avem nevoie de el mai mult ca oricând.

¹⁴ Să dăm un exemplu. O mamă din Statele Unite l-a dus de urgență la spital pe fiul ei de doi ani, care avea o formă gravă de laringită. După ce l-au consultat, medicii i-au spus mamei că băiețelul trebuia să rămână la spital în noaptea aceea. Unde a stat mama toată noaptea? La spital, pe un scaun, lângă patul copilașului său! Băiețelul ei era bolnav, iar ea trebuia să fie alături de el. Cu siguranță, ne putem aștepta la mult mai mult din partea iubitorului nostru Tată ceresc! La drept vorbind, noi suntem făcuți după chipul său. (Geneza 1:26) Emoționantele cuvinte din Psalmul 34:18 ne spun că, atunci când suntem „cu inima frântă”, Iehova, la fel ca un părinte iubitor, „este lângă” noi, plin de compasiune și gata să ne ajute.

15. În ce moduri ne ajută Iehova pe fiecare dintre noi?

¹⁵ Dar cum ne ajută Iehova pe fiecare dintre noi? El nu înlătură neapărat cauzele suferințelor noastre. Însă Iehova a luat numeroase măsuri pentru a veni în sprijinul celor ce strigă către el după ajutor. Cuvântul său, Biblia, oferă sfaturi practice care pot schimba lucrurile în bine. În congregație, Iehova ne pune la dispoziție supraveghetori calificați pe plan spiritual,  care se străduiesc să imite compasiunea sa când îi ajută pe colaboratorii lor în credință. (Iacov 5:14, 15) Fiind ‘Ascultătorul rugăciunii’, el le dă „spirit sfânt celor ce i-l cer”. (Psalmul 65:2; Luca 11:13) Spiritul sfânt ne dă „puterea care depășește normalul” ca să perseverăm până când Regatul lui Dumnezeu va înlătura toate problemele stresante. (2 Corinteni 4:7) Nu-i așa că suntem recunoscători pentru toate aceste daruri? Să nu uităm că ele sunt expresii ale compasiunii tandre a lui Iehova.

16. Care este cea mai elocventă expresie a compasiunii lui Iehova și ce foloase ne aduce fiecăruia compasiunea divină?

¹⁶ Bineînțeles, cea mai elocventă expresie a compasiunii lui Iehova a fost sacrificiul pe care l-a făcut oferindu-l pe cel mai scump Fiu al său ca răscumpărare pentru noi. Aceasta a fost o dovadă a iubirii lui Iehova, iubire ce a deschis calea către salvarea noastră. Să ne amintim că jertfa de răscumpărare îi poate aduce foloase fiecăruia dintre noi. Pe bună dreptate, Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, a prezis că acest dar avea să glorifice ‘compasiunea tandră a Dumnezeului nostru’. (Luca 1:78)

17-19. a) Așa cum arată Biblia, de ce nu manifestă Iehova compasiune în orice împrejurare? b) Din ce cauză a ajuns la limită compasiunea lui Iehova față de poporul său?

¹⁷ Ar trebui să credem că Iehova manifestă compasiune tandră indiferent de situație? Nicidecum. Biblia arată cu claritate că Iehova se reține, în mod justificat, să manifeste compasiune față de persoanele care se împotrivesc căilor sale drepte. (Evrei 10:28) Pentru a înțelege de ce procedează el astfel, să ne gândim la ce s-a întâmplat cu națiunea Israel.

¹⁸ Deși Iehova i-a scăpat în repetate rânduri pe israeliți de dușmanii lor, compasiunea sa a ajuns în cele din urmă la limită. Acest popor încăpățânat practica idolatria, aducându-și  idolii dezgustători chiar în templul lui Iehova. (Ezechiel 5:11; 8:17, 18) Mai mult decât atât, despre ei aflăm că „au râs de mesagerii adevăratului Dumnezeu, au disprețuit cuvintele sale și și-au bătut joc de profeții săi, până când furia lui Iehova s-a abătut asupra poporului său și n-a mai fost vindecare pentru ei”. (2 Cronici 36:16) Ajungând într-o asemenea stare, încât nu mai exista niciun motiv întemeiat ca să li se arate compasiune, israeliții au stârnit mânia lui Iehova. Care au fost urmările?

¹⁹ Iehova nu mai putea să simtă compasiune pentru poporul său. El a declarat: „Nu voi avea milă, nu-mi va părea rău și nu mă voi îndura de ei; nimic nu mă va împiedica să-i distrug”. (Ieremia 13:14) Astfel, Ierusalimul și templul au fost distruse, iar israeliții, deportați în Babilon. Cât de tragice sunt consecințele când oamenii păcătoși se răzvrătesc într-o așa măsură, încât fac imposibilă manifestarea compasiunii divine! (Plângerile 2:21)

20, 21. a) Ce se va întâmpla în zilele noastre când compasiunea divină va ajunge la limită? b) Despre ce manifestare a compasiunii lui Iehova se va discuta în capitolul următor?

²⁰ Ce putem spune despre zilele noastre? Iehova nu s-a schimbat. Plin de compasiune, el și-a trimis Martorii să predice ‘vestea bună despre Regat’ pe tot pământul locuit. (Matei 24:14) Când oamenii sinceri reacționează favorabil, Iehova îi ajută să înțeleagă mesajul despre Regat. (Faptele 16:14) Dar această lucrare nu va continua la nesfârșit. Nu ar fi o dovadă de compasiune din partea lui Iehova să permită ca această lume rea, cu toate suferințele și nenorocirile ei, să existe la nesfârșit. Când compasiunea divină va ajunge la limită, Iehova va executa judecata asupra actualului sistem. Chiar și atunci, de dragul numelui său sfânt și al slujitorilor săi devotați, el va acționa cu compasiune. (Ezechiel 36:20-23) Iehova va înlătura răutatea și va inaugura o lume nouă, dreaptă. El declară cu privire la cei răi: „Ochiul meu va fi fără milă și nu voi arăta îndurare.  Voi aduce asupra capului lor consecințele căilor lor”. (Ezechiel 9:10)

²¹ Până atunci, Iehova va simți compasiune față de oameni, chiar și față de aceia care vor fi distruși. Oamenii păcătoși care se căiesc în mod sincer pot beneficia de una dintre cele mai mari manifestări ale compasiunii divine: iertarea. În capitolul următor, vom analiza câteva ilustrări folosite în Biblie care arată că iertarea din partea lui Iehova este deplină.