„Am crescut într-un sat mic din nordul statului“, spune Dauda din Sierra Leone. „Odată, când eram copil, a existat între familia mea şi o altă familie o dispută cu privire la un teren. Ambele familii revendicau acelaşi teren. Pentru a rezolva problema, a fost chemat un vraci. El i-a dat unui bărbat o oglindă, apoi l-a acoperit cu o pânză albă. Îndată omul de sub pânză a început să tremure şi să transpire. În timp ce privea în oglindă, a exclamat: «Văd apropiindu-se un om bătrân! Este îmbrăcat în haine albe. Este înalt şi bătrân, are părul cărunt şi merge puţin aplecat.»

Îl descria pe bunicul! Apoi a devenit isteric şi a ţipat: «Dacă nu credeţi ce vă spun, veniţi şi priviţi voi înşivă!» Desigur, nici unul dintre noi nu a avut curajul să facă acest lucru! Vraciul l-a liniştit stropindu-l cu o mixtură magică făcută din frunze şi apă, pe care o păstra într-o tigvă.

Vorbind prin intermediul omului cu oglinda, «bunicul» a spus că terenul îi aparţinea familiei noastre. El i-a spus bunicii mele să lucreze pământul fără să-şi facă griji. Familia cealaltă a acceptat hotărârea. Problema a fost rezolvată.“

 Asemenea întâmplări sunt obişnuite în Africa Occidentală. Aici, ca şi în alte părţi ale lumii, nenumărate milioane de oameni cred că morţii trec în lumea spiritelor, de unde pot să urmărească şi să influenţeze viaţa oamenilor de pe pământ. Corespunde această convingere realităţii? Sunt morţii cu adevărat vii? Dacă morţii nu sunt vii, cine sunt aceia care se pretind a fi spiritele morţilor? Cunoaşterea răspunsurilor corecte la aceste întrebări este de o importanţă vitală. Este o chestiune de viaţă şi de moarte.