1, 2. De ce singuri nu am putea cu niciun chip să ne apropiem de Iehova și ce a făcut Isus Cristos pentru noi în acest sens?

 VI S-A întâmplat să vă rătăciți? Poate vă amintiți că, mergând odată la un prieten sau la o rudă, n-ați găsit adresa. Neștiind drumul, nu v-ați oprit să întrebați pe cineva încotro s-o luați? Gândiți-vă ce bine v-ați fi simțit dacă un om binevoitor nu s-ar fi mulțumit să vă arate drumul, ci v-ar fi zis: „Haideți cu mine. Vă duc eu până acolo!”.

² Am putea spune că Isus chiar asta face pentru noi. Singuri nu am putea cu niciun chip să ne apropiem de Dumnezeu. Din cauza păcatului moștenit și a imperfecțiunii, omenirea s-a rătăcit, ‘fiind înstrăinată de viața de la Dumnezeu’. (Efeseni 4:17, 18) Avem nevoie de ajutor pentru a găsi drumul cel bun. Isus, Exemplul nostru de bunătate, face mai mult decât să ne dea sfaturi și îndrumări. Așa cum am văzut în capitolul întâi, el ne invită: „Vino și urmează-mă”. (Marcu 10:21) Mai mult decât atât, Isus ne oferă un motiv întemeiat pentru a accepta această invitație. Odată, el a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. (Ioan 14:6) Să analizăm câteva motive pentru care nu ne putem apropia de Tatăl decât prin Fiul. Apoi, pe baza lor, vom vedea în ce sens este Isus „calea, adevărul și viața”.

3. De ce ne putem apropia de Dumnezeu numai prin Isus?

³ Principalul motiv pentru care nu ne putem apropia de Dumnezeu decât prin Cristos este că Iehova a hotărât să-i  încredințeze Fiului său rolul cel mai important în împlinirea scopurilor Sale, considerându-l elementul-cheie în realizarea lor. (2 Corinteni 1:20; Coloseni 1:18-20) a Pentru a înțelege rolul esențial pe care îl joacă Fiul, trebuie să vedem mai întâi ce s-a întâmplat în grădina Edenului, când primul cuplu uman i s-a alăturat lui Satan, răzvrătindu-se împotriva lui Iehova. (Geneza 2:16, 17; 3:1-6)

4. Ce controversă a generat răzvrătirea din Eden și ce a hotărât Iehova să facă pentru a o rezolva?

⁴ Actul de răzvrătire din Eden a dat naștere unei controverse universale: Cel ce poartă numele Iehova este cu adevărat sfânt, bun, drept și iubitor în tot ce face? Pentru a rezolva această controversă de importanță capitală, Iehova a hotărât să trimită pe pământ un fiu spiritual perfect. N-a existat misiune mai grea decât cea încredințată acestui fiu: să-și dea viața pentru a sfinți numele Tatălui său și pentru a răscumpăra omenirea în vederea salvării. Rămânând loial până la moarte, fiul ales avea să facă posibilă rezolvarea tuturor problemelor apărute odată cu răzvrătirea lui Satan. (Evrei 2:14, 15; 1 Ioan 3:8) Însă Iehova avea zeci de mii de fii spirituali perfecți! (Daniel 7:9, 10) Pe cine a ales pentru această misiune deosebit de importantă? Pe „Fiul său unic-născut”, cel care, mai târziu, a fost cunoscut sub numele de Isus Cristos. (Ioan 3:16)

5, 6. Cum a arătat Iehova că are încredere în Fiul său și pe ce se baza această încredere?

⁵ N-ar trebui să ne surprindă alegerea lui Iehova. Tatăl avea o încredere absolută în Fiul său unic-născut. Cu secole înainte de venirea Fiului pe pământ, Iehova a prezis că  acesta va rămâne loial în pofida suferințelor pe care avea să le îndure. (Isaia 53:3-7, 10-12; Faptele 8:32-35) Să vedem ce însemna aceasta. Asemenea celorlalte ființe înzestrate cu rațiune, Fiul avea liber arbitru, era capabil să-și aleagă singur calea pe care să meargă. Cu toate acestea, Iehova a avut atâta încredere în el, încât a prezis că va rămâne loial. Pe ce se baza încrederea sa? Într-un cuvânt, pe cunoaștere. Iehova își cunoaște foarte bine Fiul, știe cât de mult dorește să Îi fie plăcut. (Ioan 8:29; 14:31) Fiul își iubește Tatăl, iar Iehova își iubește Fiul. (Ioan 3:35) Iubirea pe care Tatăl și Fiul o au unul pentru celălalt stabilește între ei o legătură bazată pe încredere, care nu poate fi distrusă. (Coloseni 3:14)

⁶ Cunoscând rolul important al Fiului în împlinirea scopurilor divine, încrederea Tatălui în el și iubirea care îi unește, ne mai surprinde faptul că doar prin Isus ne putem apropia de Dumnezeu? Dar mai există un motiv pentru care numai Fiul ne poate conduce la Tatăl.

7, 8. De ce a putut Isus să spună că nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl „în afară de Fiul”?

⁷ Dacă vrem să ne apropiem de Iehova trebuie să îndeplinim anumite cerințe. (Psalmul 15:1-5) Cine știe mai bine decât Fiul ce înseamnă a corespunde normelor lui Dumnezeu și a câștiga aprobarea sa? Isus a spus: „Toate lucrurile mi-au fost încredințate de Tatăl meu. Nimeni nu-l cunoaște pe Fiul în mod deplin în afară de Tatăl și nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl în mod deplin în afară de Fiul și de cel căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie”. (Matei 11:27) Să vedem de ce a afirmat Isus, pe bună dreptate și fără să exagereze, că nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl „în afară de Fiul”.

⁸ Fiind „întâiul născut din toată creația”, Fiul are o relație  unică de prietenie cu Iehova. (Coloseni 1:15) Imaginați-vă cât de mult s-au apropiat Tatăl și Fiul de-a lungul mileniilor, când nu existau decât ei doi, din zorii creației și până când au fost aduse în existență celelalte ființe spirituale. (Ioan 1:3; Coloseni 1:16, 17) Gândiți-vă la prețioasa ocazie pe care a avut-o Fiul cât a stat alături de Tatăl său: i-a pătruns gândurile și a învățat despre voința sa, despre normele sale și despre modul său de a acționa. Așadar, nu exagerăm spunând că Isus îl cunoaște pe Tatăl mai bine decât oricine. Fără îndoială că această relație strânsă l-a ajutat pe Isus să dezvăluie personalitatea Tatălui său într-un fel în care nimeni altul nu putea să o facă.

9, 10. a) Cum a dezvăluit Isus personalitatea Tatălui? b) Ce trebuie să facem pentru a avea aprobarea lui Iehova?

⁹ Învățăturile lui Isus au arătat că el știa foarte bine cum gândește Iehova, ce simte și ce așteaptă El de la închinătorii Săi. b Dar Isus a dezvăluit personalitatea Tatălui și într-un alt mod, cu totul aparte. Isus a spus: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl”. (Ioan 14:9) Isus l-a imitat în mod perfect pe Tatăl său în tot ce a spus și a făcut. Așadar, când citim în Biblie despre Isus, despre cuvintele plăcute și pline de forță care dădeau viață învățăturilor sale, despre mila care îl îndemna să facă vindecări și despre puterea de a-i înțelege pe alții, care l-a făcut chiar să plângă, ni-l putem imagina pe Iehova însuși vorbind și făcând acele lucruri. (Matei 7:28, 29; Marcu 1:40-42; Ioan 11:32-36) Felul în care acționează Tatăl și voința sa se oglindesc perfect în cuvintele și faptele Fiului. (Ioan 5:19; 8:28; 12:49, 50) Astfel, pentru a avea aprobarea lui Iehova, trebuie să respectăm învățăturile lui Isus și să-i urmăm exemplul. (Ioan 14:23)

 ¹⁰ Deoarece Isus îl cunoaște foarte bine pe Iehova și îl imită în mod perfect, nu ne surprinde că Iehova a hotărât ca Fiul să fie mijlocul prin care să ne apropiem de Tatăl. Acum, după ce am înțeles de ce putem ajunge la Iehova numai prin Fiul, să vedem care este semnificația afirmației lui Isus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. (Ioan 14:6)

11. a) De ce numai prin intermediul lui Isus putem avea aprobarea lui Dumnezeu? b) Cum subliniază cuvintele din Ioan 14:6 că rolul lui Isus este unic (vezi nota de subsol)?

¹¹ Am înțeles deja că nu ne putem apropia de Dumnezeu decât prin Isus. Dar să vedem concret ce înseamnă aceasta pentru noi. Isus este „calea” în sensul că numai prin el putem avea aprobare divină. De ce? Rămânând fidel până la moarte, Isus și-a dat viața ca jertfă pentru noi. (Matei 20:28) Fără această jertfă, nu ne-am fi putut apropia de Dumnezeu. Păcatul ridică un zid între om și Dumnezeu, fiindcă Iehova este sfânt și nu admite sub nicio formă păcatul. (Isaia 6:3; 59:2) Însă jertfa lui Isus a înlăturat acest zid, acoperind, sau ispășind, păcatul. (Evrei 10:12; 1 Ioan 1:7) Dacă acceptăm această măsură luată prin intermediul lui Cristos și avem credință în ea, ne putem bucura de aprobarea lui Iehova. Nu există altă cale de ‘împăcare cu Dumnezeu’. c (Romani 5:6-11)

12. În ce sens este Isus „calea”?

¹² Isus este „calea” în privința rugăciunii. Numai prin Isus ne putem ruga lui Iehova având convingerea că El va răspunde la cererile noastre sincere. (1 Ioan 5:13, 14) Isus  însuși a spus: „Dacă veți cere ceva de la Tatăl, el vă va da în numele meu. . . . Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. (Ioan 16:23, 24) Așadar, în numele lui Isus, ne putem apropia de Iehova în rugăciune și îi putem spune „Tatăl nostru”. (Matei 6:9) Dar Isus este „calea” și în alt sens: prin exemplul pe care ni l-a dat. Așa cum am văzut până acum, Isus l-a imitat în mod perfect pe Tatăl său. El ne arată cum să trăim ca să-i fim plăcuți lui Iehova. Așadar, ca să ne apropiem de Iehova, trebuie să călcăm pe urmele lui Isus. (1 Petru 2:21)

13, 14. a) În ce sens a spus Isus adevărul? b) Ce a trebuit să facă Isus pentru a fi „adevărul” și de ce?

¹³ Isus a spus întotdeauna adevărul despre cuvântul profetic al Tatălui său. (Ioan 8:40, 45, 46) Pe buzele lui nu s-a găsit minciună. (1 Petru 2:22) Până și cei care i se împotriveau au recunoscut că el preda „calea lui Dumnezeu potrivit adevărului”. (Marcu 12:13, 14) Cu toate acestea, când a afirmat: „Eu sunt . . . adevărul”, Isus nu a sugerat că a dezvăluit adevărul doar prin ce a spus, a predicat și a predat. A fi adevărul însemna mult mai mult decât a spune adevărul!

¹⁴ Cu secole înainte de venirea lui Isus pe pământ, Iehova i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să consemneze mai multe profeții despre Mesia, sau Cristos. Aceste profeții au dat detalii despre viața, activitatea și moartea lui Isus. În plus, Legea mozaică includea modele profetice care îndreptau atenția spre Mesia. (Evrei 10:1) Avea Isus să rămână fidel până la moarte, împlinind astfel cele profețite despre el? Numai așa se putea dovedi că Iehova este Dumnezeul profețiilor adevărate. Pe umerii lui Isus apăsa această enormă  responsabilitate. Prin modul său de viață, prin cuvânt și faptă, el a făcut ca modelele profetice să devină realitate. (2 Corinteni 1:20) În acest sens a fost Isus „adevărul”: cuvântul profetic al lui Iehova s-a împlinit odată cu venirea lui pe pământ. (Ioan 1:17; Coloseni 2:16, 17)

15. Ce înseamnă a manifesta credință în Fiul și ce binecuvântări ne aduce credința?

¹⁵ Isus este „viața” deoarece numai prin el putem primi viață, „adevărata viață”. (1 Timotei 6:19) Biblia spune: „Cine manifestă credință în Fiul are viață veșnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. (Ioan 3:36) Ce înseamnă a manifesta credință în Fiul lui Dumnezeu? A fi convinși că, fără el, nu putem primi viață. Mai mult decât atât, înseamnă a ne demonstra credința prin fapte, a învăța neîncetat despre Isus și a face tot ce ne stă în putință să-i respectăm învățăturile și să-i urmăm exemplul. (Iacov 2:26) Așadar, credința în Fiul lui Dumnezeu înseamnă viață veșnică: viață spirituală nemuritoare în cer pentru ‘turma mică’, alcătuită din creștinii unși cu spirit, și viață umană perfectă în paradis, pe pământ pentru „o mare mulțime” de „alte oi”. (Luca 12:32; 23:43; Revelația 7:9-17; Ioan 10:16)

16, 17. a) Cum se va dovedi Isus a fi „viața” chiar și pentru cei care au murit? b) De ce anume putem fi siguri?

¹⁶ Dar ce se va întâmpla cu cei care au murit deja? Isus este și pentru ei „viața”. La scurt timp după ce l-a înviat pe prietenul său Lazăr, Isus i-a spus Martei, sora lui Lazăr: „Eu sunt învierea și viața. Cine manifestă credință în mine, chiar dacă moare, va reveni la viață”. (Ioan 11:25) Iehova i-a încredințat Fiului său „cheile morții și ale Mormântului”, dându-i puterea de a face învieri. (Revelația  1:17, 18) Cu aceste chei, glorificatul Isus va deschide porțile mormântului comun al omenirii și îi va elibera pe cei aflați acolo. (Ioan 5:28, 29)

¹⁷ „Eu sunt calea, adevărul și viața.” Prin această afirmație simplă, Isus a arătat, în linii mari, scopul vieții sale și al activității lui pământești. Aceste cuvinte au o semnificație profundă pentru noi. Să ne aducem aminte că Isus a adăugat: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. (Ioan 14:6) Cuvintele lui Isus cântăresc azi la fel de greu ca atunci când au fost rostite. Putem fi pe deplin convinși că dacă îl urmăm pe Isus, nu ne vom rătăci niciodată. El, și numai el, ne va arăta calea către Tatăl.

18. Ce înseamnă a-l urma cu adevărat pe Isus?

¹⁸ Fiind conștienți de rolul esențial pe care-l joacă Isus în împlinirea scopurilor divine și știind că el își cunoaște foarte bine Tatăl, avem motive întemeiate să călcăm pe urmele lui. Așa cum am văzut în capitolul anterior, pentru a-l urma cu adevărat pe Isus e nevoie de fapte. Vorbele sau sentimentele nu sunt de ajuns. A-l urma pe Cristos înseamnă a ne modela viața după învățăturile sale și după exemplul lăsat de el. (Ioan 13:15) Cartea pe care tocmai o citiți vă poate fi de folos în acest sens.

19, 20. Cum ne va ajuta această carte să călcăm pe urmele lui Cristos?

¹⁹ În capitolele ce urmează vom analiza în amănunt viața și activitatea lui Isus. Cartea cuprinde trei părți. În prima parte ne vom face o idee despre calitățile lui Isus și despre modul lui de a acționa, în a doua parte vom vorbi despre exemplul de zel în predicare și predare pe care ni l-a lăsat, iar în a treia vom vedea cum a arătat el iubire. Începând cu  capitolul al treilea, cartea va cuprinde și un chenar intitulat „Cum îl putem urma pe Isus?”. Versetele și întrebările din chenar au rolul de a ne ajuta să înțelegem cum îl putem imita pe Isus în cuvânt și faptă.

²⁰ Mulțumită lui Iehova Dumnezeu, nu ne vom rătăci; păcatul moștenit nu ne va îndepărta de El. Deși a plătit un preț enorm, Iehova l-a trimis din iubire pe Fiul său pentru a ne arăta cum putem câștiga aprobarea divină. (1 Ioan 4:9, 10) Fie ca în noi toți să se trezească dorința de a răspunde acestei mari iubiri, dând curs invitației lui Isus: „Vino și urmează-mă”. (Ioan 1:43)