1-3. a) Cum s-a despărțit Isus de apostoli și de ce nu a fost un moment de adio plin de tristețe? b) De ce e important să știm ce a făcut Isus după întoarcerea la cer?

 UNSPREZECE oameni se află pe un munte. Îl privesc pe un al doisprezecelea cu iubire și admirație. Deși are chip de om, este cel mai puternic fiu spiritual al lui Iehova: înviatul Isus. El și-a chemat apostolii pe Muntele Măslinilor pentru ultima oară.

² Muntele Măslinilor, parte a unui lanț de dealuri calcaroase, se află la răsărit de Ierusalim, dincolo de valea Chedronului. Nu încape îndoială că locul îi trezește multe amintiri lui Isus. Pe aceste coline este situat orașul Betania, unde Isus l-a înviat pe Lazăr. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Isus a plecat de undeva de lângă Betfaghe, la Ierusalim, unde oamenii i-au făcut o primire triumfală. Pe Muntele Măslinilor se află, după cât se pare, grădina Ghetsimani, unde Isus a petrecut câteva ore chinuitoare înainte de a fi arestat. Și tot aici, Isus se va despărți de prietenii și discipolii săi cei mai dragi. După câteva calde cuvinte de despărțire, se înalță la cer. Apostolii rămân uluiți, privind cum Stăpânul lor iubit urcă la cer. În cele din urmă, nu-l mai văd. Un nor îl ascunde privirii lor. (Faptele 1:6-12)

³ Ne duce această scenă cu gândul la un final dulce-amar, la un moment de adio plin de tristețe? Nu ar trebui, căci, așa cum le amintesc doi îngeri apostolilor, „povestea” lui Isus nu e nici pe departe încheiată. (Faptele 1:10, 11) Plecarea lui la cer este, în multe privințe, doar un început. Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre cele ce s-au întâmplat mai apoi cu Isus. De ce este important să aflăm despre viața lui de  după înălțarea la cer? Să ne amintim ce i-a spus Isus lui Petru: „Continuă să mă urmezi!”. (Ioan 21:19, 22) Cu toții trebuie să dăm ascultare acestei porunci, și asta toată viața, nu doar din când în când. Pentru aceasta însă trebuie să înțelegem ce face Stăpânul nostru în prezent și ce responsabilități a primit în cer.

4. Cum a dezvăluit Biblia dinainte ce avea să se întâmple după întoarcerea lui Isus la cer?

⁴ Scripturile nu vorbesc despre momentul întoarcerii lui Isus la cer, despre primirea frumoasă care i s-a făcut și despre întâlnirea cu Tatăl său. Dar ele dezvăluiseră cu mult timp înainte ce avea să se întâmple în cer imediat după întoarcerea lui Isus. Mai bine de cincisprezece veacuri, evreii fuseseră martori la o ceremonie sfântă. O dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor, din templu, și stropea în fața arcei legământului cu sânge de la jertfele aduse în Ziua Ispășirii. În acea zi, marele preot îl prefigura pe Mesia. Când Isus s-a întors la cer înaintea maiestății lui Iehova, în locul cel mai sfânt din univers, el a împlinit o dată pentru totdeauna ceea ce prefigura ceremonia respectivă. Atunci, el i-a prezentat Tatălui valoarea jertfei sale. (Evrei 9:11, 12, 24) A acceptat-o Iehova?

5, 6. a) De unde știm că Iehova a acceptat jertfa de răscumpărare a lui Isus? b) Cine beneficiază de pe urma ei și în ce fel?

⁵ Vom afla răspunsul observând ce s-a întâmplat la numai câteva zile de la înălțarea lui Isus. Într-o cameră de sus a unei case din Ierusalim se strânseseră 120 de creștini. Deodată, un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic a umplut camera. Limbi ca de foc s-au ivit deasupra capetelor lor. Au fost umpluți de spirit sfânt și au început să vorbească în limbi. (Faptele 2:1-4) Acest eveniment a reprezentat  nașterea unei națiuni noi, Israelul spiritual, noul „neam ales” de Dumnezeu, „o preoție regală” care înfăptuiește voința divină pe pământ. (1 Petru 2:9) Este limpede, Iehova Dumnezeu a acceptat jertfa de răscumpărare a lui Cristos și a aprobat-o. Această revărsare de spirit sfânt a fost printre primele binecuvântări primite pe baza acestei jertfe.

⁶ Așadar, încă de pe atunci continuatorii lui Cristos din lumea întreagă au beneficiat de pe urma jertfei sale. Fie că suntem din ‘turma mică’ ce va guverna alături de Cristos în cer, fie că facem parte dintre „alte oi” care vor trăi pentru totdeauna pe pământ sub domnia sa, cu toții tragem foloase în urma sacrificiului său. (Luca 12:32; Ioan 10:16) Grație jertfei sale, avem o speranță și ne sunt iertate păcatele. Atâta vreme cât ‘manifestăm credință’ în jertfa sa, urmându-l pe Isus zi de zi, putem avea o conștiință curată și o speranță minunată. (Ioan 3:16)

7. Ce autoritate i-a fost încredințată lui Isus după întoarcerea sa la cer și cum putem arăta că i-o recunoaștem?

⁷ Ce face Isus de când s-a întors la cer? I s-a dat o mare autoritate. (Matei 28:18) Iehova l-a ales să domnească peste congregația creștină. Iar el se achită cu iubire și dreptate de această însărcinare. (Coloseni 1:13) Așa cum s-a profețit, Isus a numit oameni de încredere pentru a se îngriji de necesitățile turmei sale. (Efeseni 4:8) De pildă, l-a numit pe Pavel „apostol al națiunilor”, trimițându-l să predice vestea bună pretutindeni. (Romani 11:13; 1 Timotei 2:7) Spre sfârșitul secolului întâi, Isus a trimis scrisori prin care a lăudat, a îndrumat și a corectat șapte congregații din provincia romană Asia. (Revelația, capitolele 2 și 3) Îl recunoașteți pe Isus drept cap al congregației creștine? (Efeseni 5:23) Pentru a călca necontenit pe urmele sale, trebuie să promovăm un spirit de ascultare și de colaborare în congregație.

8, 9. Ce autoritate i-a fost încredințată lui Isus în 1914 și cum ar trebui acest lucru să ne influențeze deciziile pe care le luăm?

 ⁸ În 1914, lui Isus i s-a încredințat și mai multă autoritate, fiind întronat Rege al Regatului mesianic al lui Iehova. Când Isus și-a început domnia, „în cer a izbucnit un război”. Care a fost deznodământul? Satan și demonii lui au fost aruncați pe pământ, provocând multe vaiuri. Teroare, războaie, infracțiuni, boli, cutremure și foamete fără precedent: acest climat în care trăiește omul modern ne amintește că Isus domnește chiar acum în cer. Satan mai este, pentru „puțin timp”, „conducătorul acestei lumi”. (Revelația 12:7-12; Ioan 12:31; Matei 24:3-7; Luca 21:11) Dar Isus le dă oamenilor de pretutindeni posibilitatea să-i accepte domnia.

⁹ Este vital să stăm de partea Regelui mesianic. În deciziile pe care le luăm zi de zi, trebuie să căutăm aprobarea sa, nu pe cea a lumii corupte. Fiind „Regele regilor și Domnul domnilor”, el își îndreaptă atenția asupra omenirii. Fiindcă iubește dreptatea, se aprinde de mânie, dar și tresaltă de bucurie. (Revelația 19:16) În ce sens?

10. Care este trăsătura dominantă a lui Isus și de ce este îndreptățită mânia Stăpânului nostru?

¹⁰ Întocmai ca Tatăl său, Stăpânul nostru este o persoană fericită. (1 Timotei 1:11) Omul Isus nu a fost nici critic, nici greu de mulțumit. Cu toate acestea, există multe lucruri pe pământ care, pe bună dreptate, îl înfurie. Fără îndoială, e furios pe organizațiile religioase care pretind că îl reprezintă. De fapt, el a profețit: „Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în Regatul cerurilor, ci doar cel care face voința Tatălui meu, care este în ceruri. Mulți îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, . . . n-am făcut noi multe lucrări de putere în numele tău?». Atunci le voi spune: «Niciodată  nu v-am cunoscut! Plecați de la mine, voi, care practicați nelegiuirea!»”. (Matei 7:21-23)

11-13. De ce unii ar putea fi nedumeriți la auzul cuvintelor tăioase rostite de Isus împotriva celor ce înfăptuiesc „multe lucrări de putere” în numele său, dar de ce este el furios? Explicați printr-o ilustrare.

¹¹ Mulți dintre cei care astăzi se pretind creștini sunt nedumeriți în fața acestor versete. De ce rostește Isus niște cuvinte atât de tăioase împotriva unor oameni care înfăptuiesc „lucrări de putere” în numele său? Bisericile creștinătății finanțează instituții de binefacere, ajută săraci, construiesc spitale și școli și fac multe alte lucrări. Pentru a înțelege de ce mânia lui Isus împotriva lor este îndreptățită să ne gândim la o ilustrare.

¹² Un tată și o mamă trebuie să facă o călătorie. N-au cum să-și ia copiii cu ei și angajează o bonă. Instrucțiunile sunt simple: „Ai grijă de copii. Hrănește-i, îngrijește-te să fie curați și să nu se lovească”. Când părinții se întorc, rămân șocați. Copiii plâng de foame, sunt murdari și bolnavi. Sunt într-o stare jalnică. Cerșesc atenția bonei, dar ea nu-i aude. De ce? Pentru că este pe scară și spală geamurile. Furioși, părinții cer o lămurire. Dar ea răspunde: „Uitați-vă la tot ce-am făcut! Geamurile sunt curate! Am făcut reparații prin casă! Am făcut atâtea pentru voi!” Oare asta îi liniștește pe părinți? Greu de crezut! Ei nu-i ceruseră decât să aibă grijă de copii, dar ea nu i-a ascultat. Acum sunt pe bună dreptate furioși.

¹³ Creștinătatea a acționat asemenea acestei bone. Isus le-a lăsat reprezentanților săi instrucțiuni ca să-i hrănească poporul din punct de vedere spiritual: să-l învețe din Cuvântul lui Dumnezeu și să-l ajute să rămână curat pe plan spiritual. (Ioan 21:15-17) Dar creștinătatea a eșuat lamentabil, neluând în seamă îndrumările sale. I-a lăsat pe oameni să flămânzească  din punct de vedere spiritual, i-a indus în eroare și nu le-a dezvăluit adevărurile biblice. (Isaia 65:13; Amos 8:11) Nici încercările de a schimba în bine lumea nu-i scuză neascultarea fățișă. În fond, sistemul mondial actual este ca o casă care trebuie demolată! Cuvântul lui Dumnezeu arată clar că sistemul lui Satan va fi în curând distrus. (1 Ioan 2:15-17)

14. Ce lucrare îl bucură pe Isus în prezent?

¹⁴ Dar Isus este nespus de fericit când se uită din ceruri și vede milioane de oameni îndeplinind misiunea de facere de discipoli pe care el le-a încredințat-o discipolilor săi înainte de a pleca de pe pământ. (Matei 28:19, 20) Ce onoare avem să-l bucurăm pe Regele mesianic! Să fim mai hotărâți ca oricând să susținem „sclavul fidel și prevăzător”! (Matei 24:45) Spre deosebire de clerul creștinătății, acest mic grup de frați unși a dat dovadă de ascultare coordonând lucrarea de predicare și hrănind cu fidelitate oile lui Cristos.

15, 16. a) Ce simte Isus când vede că astăzi nu mai există iubire în lume și de unde știm acest lucru? b) Cum l-a mâniat creștinătatea pe Isus?

¹⁵ Nu încape îndoială că Regele se mânie când vede că în lumea de azi nu există iubire. Să ne amintim cum l-au mustrat fariseii pe Isus când a făcut vindecări într-o zi de sabat. Fiind împietriți și încăpățânați, ei nu vedeau dincolo de propria interpretare îngustă a Legii mozaice și a legii orale. Miracolele lui Isus le făcuseră mult bine oamenilor. Dar bucuria, mângâierea și credința pe care le-au adus miracolele nu însemnau nimic pentru farisei! Ce a simțit Isus? A fost „plin de indignare și adânc mâhnit din cauza insensibilității inimii lor”. (Marcu 3:5)

¹⁶ Multe alte lucruri din prezent îl mâhnesc profund pe Isus. Conducătorii religioși ai creștinătății țin atât de mult la  tradițiile și doctrinele ce contravin Scripturilor, încât nu mai văd nimic altceva. Mai mult, predicarea veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu îi înfurie. În multe părți ale lumii, clerul a provocat persecuții crunte asupra creștinilor care se străduiesc din toată inima să predice mesajul pe care l-a predicat și Isus. (Ioan 16:2; Revelația 18:4, 24) Totodată, clericii își îndeamnă enoriașii să meargă la război și să le ia viața altora, ca și cum astfel ar îndeplini voința lui Isus Cristos!

17. Cum îi bucură inima lui Isus adevărații săi continuatori?

¹⁷ Adevărații continuatori ai lui Isus se străduiesc să le arate iubire semenilor. În ciuda opoziției, ei predică vestea bună la „oameni de orice fel”, așa cum a făcut și Isus. (1 Timotei 2:4) Iubirea dintre ei este unică, este semnul lor de identificare. (Ioan 13:34, 35) Întrucât le arată semenilor iubire și respect, ei calcă pe urmele lui Isus, bucurând astfel inima Regelui mesianic!

18. Ce îl întristează pe Stăpânul nostru și ce îl bucură?

¹⁸ Să nu uităm că Stăpânul nostru se întristează când continuatorii săi nu reușesc să persevereze, permițând ca iubirea lor pentru Iehova să se răcească și încetând să-I mai slujească. (Revelația 2:4, 5) Însă Isus se bucură când îi vede pe cei care perseverează până la sfârșit. (Matei 24:13) Fie ca niciodată să nu uităm porunca lui Cristos: „Continuă să mă urmezi”! (Ioan 21:19) Dar ce binecuvântări le va aduce Regele mesianic celor care perseverează până la sfârșit?

19, 20. a) De ce binecuvântări ne putem bucura în prezent dacă îl urmăm pe Isus? b) Cum putem dobândi un „Tată Etern”, de care avem atâta nevoie, urmându-l pe Cristos?

¹⁹ A călca pe urmele lui Isus înseamnă a alege o cale de viață care aduce multe binecuvântări în prezent. Dacă îl acceptăm  pe Cristos drept Stăpânul nostru, dând ascultare îndrumărilor sale și luându-l drept exemplu în tot ce facem, vom găsi comori pe care lumea aceasta le caută zadarnic. Vom fi binecuvântați cu o muncă ce dă sens vieții noastre, cu o conștiință curată, cu pacea minții și cu o familie spirituală unită, în care domnește iubirea autentică. Așadar, vom duce o viață fericită, plină de satisfacții. Iar în viitor, vom avea parte de și mai multe binecuvântări.

²⁰ Iehova l-a oferit pe Isus ca „Tată Etern” pentru cei ce au speranța de a trăi veșnic pe pământ. Isus îl înlocuiește pe tatăl uman, Adam, cel care și-a trădat urmașii în mod lamentabil. (Isaia 9:6, 7) Dacă îl acceptăm pe Isus drept „Tată Etern” și manifestăm credință în el, avem negreșit speranța vieții veșnice. În plus, ne apropiem mai mult de Iehova Dumnezeu. De fapt, străduința noastră de a urma zi de zi exemplul lui Isus este cea mai bună cale de a da ascultare poruncii divine: „Fiți imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți”. (Efeseni 5:1)

21. Cum răspândesc discipolii lui Cristos lumină într-o lume întunecată?

²¹ Când urmăm exemplul lui Isus și al Tatălui său, Iehova, noi avem un privilegiu minunat. Reflectăm o lumină puternică în lumea aceasta cufundată în întuneric, în care miliarde de oameni sunt înșelați de Satan și imită felul său de a fi. Noi, continuatorii lui Cristos, răspândim o lumină strălucitoare, lumina adevărurilor biblice, lumina calităților creștine, lumina bucuriei, a păcii și a iubirii adevărate. Totodată, ne apropiem mai mult de Iehova. Acesta este țelul nostru ultim, ținta supremă a oricărei făpturi înzestrate cu rațiune!

22, 23. a) De ce binecuvântări vor avea parte cei ce-l urmează cu loialitate pe Isus? b) Care ar trebui să fie hotărârea noastră?

²² Să ne gândim și la ceea ce vrea Iehova să facă în viitor  pentru noi prin Regele său mesianic. În curând, Regele va conduce un război drept împotriva sistemului rău al lui Satan. Victoria lui Isus este sigură. (Revelația 19:11-15) Apoi, Cristos își va începe Domnia de o Mie de Ani peste pământ. Grație jertfei de răscumpărare, guvernul ceresc va revărsa binecuvântări asupra oamenilor fideli, aducându-i la perfecțiune. Închipuiți-vă că sunteți perfect sănătoși, veșnic tineri și în putere, că munciți bucuroși alături de o familie umană unită pentru a transforma pământul în paradis! La sfârșitul Domniei Milenare, Isus îi va încredința Tatălui său Regatul. (1 Corinteni 15:24) Dacă vom rămâne loiali și îl vom urma neîncetat pe Cristos,  ne vom bucura de binecuvântări pe care cu greu ni le putem imagina: vom avea parte de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu”. (Romani 8:21) Într-adevăr, ne vom bucura de toate binecuvântările pe care Adam și Eva le-au pierdut. Fiii și fiicele pământești ale lui Iehova nu vor mai purta stigmatul păcatului. Iar „moartea nu va mai fi”. (Revelația 21:4)

²³ Să ne amintim de tânărul conducător bogat despre care am discutat în primul capitol al acestei cărți. Isus i-a spus: „Vino și urmează-mă”. (Marcu 10:17-22) Dar el nu a dat curs invitației. Să nu facem o asemenea greșeală! Să primim cu bucurie și entuziasm invitația lui Isus! Să fim hotărâți să perseverăm și să-l urmăm necontenit pe Păstorul cel Bun, zi de zi, an de an, ca să trăim și să vedem cum va împlini el scopurile pline de glorie ale lui Iehova!