1, 2. Ce a dezvăluit Ioan despre ultima seară pe care apostolii au petrecut-o cu Isus?

 UN BĂTRÂN își înmoaie pana în cerneală. Câte amintiri îi stăruie în minte! Este Ioan, ultimul apostol în viață, și are aproximativ 100 de ani. Se întoarce cu gândul la o seară de neuitat, trăită în urmă cu 70 de ani. Era ultima pe care el și ceilalți apostoli o petreceau cu Isus înainte de moartea Lui. Ajutat de spiritul sfânt, Ioan își amintește și așterne în scris evenimentele în detaliu.

² În acea seară, Isus le-a spus apostolilor că peste puțin timp avea să fie omorât. Ioan este singurul care amintește de ce a spus Isus că va accepta o moarte în chinuri cumplite: „Pentru ca lumea să știe că eu îl iubesc pe Tatăl, fac așa cum mi-a poruncit Tatăl să fac. Ridicați-vă, să plecăm de aici”. (Ioan 14:31)

3. Cum a arătat Isus că-și iubește Tatăl?

³ „Eu îl iubesc pe Tatăl.” Nimic nu cântărea mai greu pentru Isus decât iubirea pentru Tatăl său. Totuși, el nu a rostit mereu aceste cuvinte. De fapt, Ioan 14:31 este singurul loc din Biblie în care găsim o asemenea declarație directă. Isus însă demonstra prin fapte adevărul cuprins în ea. El își arăta zi de zi iubirea pentru Iehova. Iar curajul, ascultarea și perseverența sa dovedeau această calitate. Serviciul său pe pământ a fost înfăptuit din iubire.

4, 5. Despre ce fel de iubire vorbește în mod special Biblia și ce se poate spune despre iubirea lui Isus pentru Iehova?

⁴ Astăzi, unii sunt de părere că numai cei slabi își arată iubirea. Poate că se gândesc la poemele și cântecele de dragoste, la frivolitatea cu care uneori este asociată iubirea. Demn de  remarcat este că Biblia vorbește despre dragoste cu mai multă demnitate decât se obișnuiește în zilele noastre. (Proverbele 5:15-21) Cuvântul lui Dumnezeu se oprește însă asupra unui alt gen de iubire, care nu e sinonimă cu pasiunea, nu este un sentiment trecător și nici pură teorie. Ea implică mintea și inima. Izvorăște din adâncul ființei noastre, este guvernată de principii nobile și se concretizează în fapte bune. Ea nu se confundă nicidecum cu frivolitatea. „Iubirea nu dă greș niciodată”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. (1 Corinteni 13:8)

⁵ Isus a fost omul care l-a iubit cel mai mult pe Iehova. Isus a respectat ca nimeni altul cuvintele pe care el însuși le-a citat ca fiind cea mai mare poruncă divină: „Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”. (Marcu 12:30) Cum a cultivat Isus această iubire? Cum și-a păstrat el o iubire atât de intensă pentru Dumnezeu cât a fost pe pământ? Cum îl putem imita?

6, 7. De unde știm că versetele din Proverbele 8:22-31 îl descriu pe Fiul lui Dumnezeu și nu înțelepciunea în sine?

⁶ Vi s-a întâmplat vreodată să lucrați la un proiect cu un prieten, iar apoi să constatați că v-ați apropiat mai mult? O asemenea experiență ne poate ajuta să înțelegem mai bine iubirea dintre Iehova și Fiul său unic-născut. Despre textul din Proverbele 8:30 s-a discutat în multe rânduri, dar să-l analizăm mai atent, în context. De la versetul 22 până la versetul 31 citim un pasaj inspirat de Dumnezeu despre înțelepciunea personificată. De unde știm că aceste cuvinte fac referire la Fiul lui Dumnezeu?

⁷ În versetul 22, înțelepciunea spune: „Iehova m-a adus în existență ca început al căii sale, prima dintre lucrările lui de  demult”. Este limpede că aici nu e vorba despre înțelepciune, pentru că această calitate nu a fost niciodată ‘adusă în existență’. Ea nu are început, deoarece Iehova a existat dintotdeauna și a fost dintotdeauna înțelept. (Psalmul 90:2) Fiul lui Dumnezeu însă a fost „întâiul născut din toată creația”. El a fost adus în existență, sau creat; el a fost cea dintâi dintre lucrările de creație ale lui Iehova. (Coloseni 1:15) După cum arată cartea Proverbele, Fiul a existat înainte să fi fost create pământul și cerurile. Iar în calitate de Cuvânt, sau de Purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, tot ce a spus Isus a reflectat înțelepciunea lui Iehova în mod desăvârșit. (Ioan 1:1)

8. Ce a făcut Fiul în existența sa preumană și la ce ne gândim când admirăm lucrările de creație?

⁸ Ce a făcut Fiul în lunga perioadă de timp dinaintea venirii sale pe pământ? Versetul 30 ne spune că era „meșter iscusit”, alături de Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? În Coloseni 1:16 se explică: „Prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri și de pe pământ. . . . Toate celelalte lucruri au fost create prin el și pentru el”. Așadar, Iehova, Creatorul, a adus în existență prin intermediul Fiului, Meșterul său iscusit, toate celelalte lucruri: ființele spirituale din domeniul ceresc, vastul univers fizic, pământul cu uluitoarea diversitate de plante și de animale și omul, coroana creației pământești. În anumite privințe, am putea asemăna relația de colaborare dintre Tată și Fiu cu cea dintre un arhitect și un antreprenor de construcții, care execută proiectele ingenioase ale arhitectului. Când admirăm minunățiile creației, îi aducem de fapt laude Marelui Arhitect. (Psalmul 19:1) Dar ne gândim, probabil, și la îndelungata și frumoasa colaborare dintre Creator și ‘meșterul său iscusit’.

9, 10. a) Ce anume a întărit relațiile dintre Iehova și Fiul său? b) Ce ne poate ajuta să legăm o prietenie mai strânsă cu Tatăl nostru ceresc?

⁹ Când două ființe imperfecte lucrează împreună,  colaborarea nu e întotdeauna reușită. Dar nu la fel stau lucrurile între Iehova și Fiul său! Fiul a lucrat milenii alături de Tatăl și ‘s-a bucurat tot timpul înaintea lui’. (Proverbele 8:30) Într-adevăr, el se simțea minunat lângă Tatăl său, iar Tatăl, la fel. E limpede că în timp, Fiul a început să-i semene tot mai mult, învățând să-i imite calitățile. Nu ne miră că legătura dintre Tată și Fiu a devenit atât de puternică! Putem spune pe bună dreptate că aceasta este cea mai veche și mai puternică legătură de iubire din câte au existat vreodată în univers!

¹⁰ Dar ce înseamnă pentru noi toate acestea? Poate ne gândim că nu ne vom bucura niciodată de o asemenea prietenie cu Iehova. E adevărat că niciunul dintre noi nu are o poziție atât de înaltă precum Fiul. Dar să nu uităm că Isus s-a apropiat de Tatăl în timp ce a lucrat alături de El și că Iehova ne face și nouă minunata invitație de a-i fi „colaboratori”. (1 Corinteni 3:9) În timp ce urmăm exemplul lăsat de Isus în predicare, să nu pierdem din vedere că suntem colaboratorii lui Dumnezeu. Astfel, iubirea noastră pentru Iehova se va adânci. Există un privilegiu mai mare?

11-13. a) De ce este util să ne gândim la iubire ca la ceva viu și cum și-a menținut tânărul Isus fierbinte iubirea pentru Iehova? b) Cum a arătat Isus că dorea să învețe de la Iehova atât în existența sa preumană, cât și ca om?

¹¹ Ne este de mare ajutor să ne gândim la iubirea pe care o simțim ca la ceva viu. Asemenea unei plante ce trebuie udată, și iubirea trebuie îngrijită pentru a crește și pentru a înflori. Dacă este neglijată, dacă nu este udată, ea se usucă și moare. Isus nu a considerat iubirea pentru Iehova un lucru de la sine înțeles. El și-a menținut iubirea puternică tot timpul cât a fost pe pământ. Să vedem cum.

 ¹² Să revedem episodul în care tânărul Isus, aflat în templul din Ierusalim, a vorbit deschis despre prietenia dintre el și Iehova. Să ne amintim ce le-a spus părinților săi îngrijorați: „De ce m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”. (Luca 2:49) În copilărie, el nu-și amintea încă de existența sa preumană. Dar iubirea pentru Tatăl său, Iehova, era mare. El știa că această iubire trebuie să se regăsească în închinare. Așadar, pentru Isus, nu exista un loc mai plăcut pe pământ decât casa Tatălui său, locul închinării curate. Dorea fierbinte să fie acolo și să nu mai plece. Dar Isus nu se mulțumea să privească. El era dornic să afle mai multe despre Iehova și să le spună și altora ce știa. Aceste sentimente nu s-au născut în inima lui Isus la 12 ani și nici n-au încetat atunci să crească.

¹³ În existența sa preumană, Fiul a fost mereu dornic să învețe de la Tatăl său. Profeția consemnată în Isaia 50:4-6 arată că Iehova i-a dat Fiului o instruire aparte cu privire la rolul său de Mesia. Chiar dacă i-a dezvăluit și detalii despre încercările pe care avea să le îndure în calitate de Uns al lui Iehova, Fiul era dornic să învețe. Nici mai târziu, când a venit pe pământ și a ajuns adult, Isus nu a încetat să-și dorească fierbinte să meargă la casa Tatălui, să-i aducă închinare și să predea ceea ce Iehova voia. Biblia spune că Isus era nelipsit de la templu și de la sinagogă. (Luca 4:16; 19:47) Dacă vrem să ne menținem vie iubirea pentru Iehova și să ne-o adâncim, trebuie să mergem cu regularitate la întrunirile creștine, unde îi aducem închinare lui Iehova și ne sporim cunoștințele și aprecierea pentru El.

14, 15. a) De ce a prețuit Isus clipele de singurătate? b) Cum au arătat rugăciunile lui Isus apropiere și respect față de Tatăl său?

¹⁴ Iubirea lui Isus pentru Iehova a rămas puternică și datorită rugăciunilor pe care el i le adresa mereu. Deși era un om  sociabil și prietenos, să nu uităm că prețuia clipele de singurătate. De pildă, în Luca 5:16 se arată: „El se ducea deseori în locuri pustii ca să se roage”. În Matei 14:23 citim ceva asemănător: „După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage. Când s-a înserat, era singur acolo”. Isus voia să fie singur nu pentru că era o fire retrasă și nici pentru că nu-i plăcea compania altora, ci pentru că dorea să fie doar cu Iehova, să vorbească în liniște cu Tatăl său în rugăciune.

¹⁵ Când se ruga, Isus folosea uneori expresia: „Ava, Tată”. (Marcu 14:36) În zilele lui Isus, cuvântul „ava” era un termen afectuos pe care copiii îl foloseau adresându-se tatălui lor. Era printre primele cuvinte rostite de un copilaș. Totodată, denota respect. Cu toate că acest cuvânt oglindea relația apropiată dintre Fiul care i se adresa Tatălui său mult iubit, el arăta și respect față de autoritatea părintească a lui Iehova. Apropierea și respectul astfel împletite se regăsesc în rugăciunile lui Isus care au fost așternute în scris. De exemplu, în Ioan, capitolul 17, găsim lunga și sincera rugăciune pe care Isus a rostit-o în ultima sa noapte petrecută pe pământ. O analiză a acestei rugăciuni ne emoționează profund. Este important să imităm modul lui Isus de a se ruga, dar nu repetându-i cuvintele, ci vorbindu-i Tatălui nostru ceresc din inimă, cât de des putem. În felul acesta, ne vom păstra vie și puternică iubirea pentru Iehova.

16, 17. a) Cum și-a exprimat Isus iubirea pentru Tatăl său? b) Cum a descris Isus generozitatea Tatălui?

¹⁶ Așa cum am observat, Isus nu a repetat la nesfârșit cuvintele „eu îl iubesc pe Tatăl”. Cu toate acestea, el a dat glas iubirii pentru Iehova, și nu o dată. Cum? Isus a spus: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului și al pământului”. (Matei  11:25) Când am studiat partea a doua a acestei cărți, am văzut că lui Isus îi plăcea să-i aducă laude Tatălui ajutându-i pe oameni să-l cunoască. De pildă, el l-a asemănat pe Iehova cu un tată atât de dornic să-și ierte fiul rătăcitor care se căise, încât l-a așteptat mult și, zărindu-l de departe, i-a alergat în întâmpinare și l-a sărutat. (Luca 15:20) Cine poate citi acest episod fără să fie mișcat de căldura cu care Isus descrie iubirea și îndurarea lui Iehova?

¹⁷ Isus îi aducea adesea laude Tatălui pentru generozitatea sa. Dându-i exemplu pe părinții umani imperfecți, Isus a arătat că putem avea încredere deplină că Tatăl nostru ne va da spiritul sfânt de care avem nevoie. (Luca 11:13) El a vorbit despre speranța pe care o oferă cu atâta generozitate Tatăl. De exemplu, a făcut referire la propria speranță de a merge din nou la cer și de a fi alături de Tatăl său. (Ioan 14:28; 17:5) Apoi, le-a dezvăluit continuatorilor săi speranța pe care Iehova o oferea ‘turmei mici’: de a merge la cer și de a guverna alături de Regele mesianic. (Luca 12:32; Ioan 14:2) Pe lângă toate acestea, i-a adus mângâiere unui răufăcător muribund împărtășindu-i speranța de a trăi în paradis pe pământ. (Luca 23:43) Vorbind despre marea generozitate a Tatălui, Isus și-a putut păstra puternică iubirea pentru Iehova. Mulți discipoli ai lui Cristos au ajuns la concluzia că nimic nu le întărește mai mult iubirea pentru Iehova sau credința în Dumnezeu decât faptul de a depune mărturie despre el și despre speranța pe care le-o oferă celor care îl iubesc.

18. Care este cea mai bună modalitate de a-l urma pe Cristos și de ce?

¹⁸ Îl putem urma pe Isus în multe feluri. Dar cea mai bună modalitate este aceea de a-l iubi pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea noastră.  (Luca 10:27) Nu numai intensitatea trăirilor noastre, ci și faptele noastre dau măsura acestei iubiri. Isus nu s-a mulțumit să simtă iubire pentru Tatăl său și nici să spună: „Îl iubesc pe Tatăl”. El a declarat: „Pentru ca lumea să știe că eu îl iubesc pe Tatăl, fac așa cum mi-a poruncit Tatăl să fac”. (Ioan 14:31) Satan pretinsese că nimeni nu-i va sluji lui Iehova din iubire sinceră. (Iov 2:4, 5) Pentru a da cel mai bun răspuns calomniei lui Satan, Isus a dovedit curaj și a arătat lumii cât de mult își iubea Tatăl. Ascultarea sa a mers până acolo încât și-a dat viața pentru omenire. Îl vom urma noi pe Isus? Vom arăta noi lumii că îl iubim sincer pe Iehova Dumnezeu?

19, 20. a) De ce este important să mergem cu regularitate la întrunirile creștine? b) Cum ar trebui să privim studiul, meditarea și rugăciunea?

¹⁹ Una dintre necesitățile spirituale profunde ale omului este de a arăta această iubire. Iehova a luat măsuri să-i aducem închinare în așa fel încât iubirea noastră pentru Tatăl să fie hrănită și adâncită. Când luăm parte la întruniri, să ne amintim că ne aflăm acolo pentru a-i aduce închinare Dumnezeului nostru! Printre multiplele fațete ale închinării se numără și rugăciunea sinceră, intonarea cântărilor de laudă, ascultarea cu atenție a temelor prezentate și participarea cu răspunsuri la program când este posibil. Întrunirile ne oferă și prilejul de a ne încuraja colaboratorii în credință. (Evrei 10:24, 25) Aducându-i închinare lui Iehova cu regularitate la întrunirile creștine, iubirea noastră pentru El se va adânci.

²⁰ La fel se poate spune și despre studiu, meditare și rugăciune. Să ne gândim la ele ca la ocazii de a fi doar noi cu Iehova. Studiind Cuvântul scris al lui Dumnezeu și meditând la el, vom cunoaște gândurile lui Iehova. Când ne rugăm, noi ne deschidem inima înaintea Lui. Și, să nu uităm niciodată: rugăciunea înseamnă mai mult decât a cere ceva de la  Iehova. Ea este un prilej de a-i mulțumi pentru binecuvântările pe care le-am primit și de a-i aduce laude pentru minunatele sale lucrări. (Psalmul 146:1) Mai mult, a-i aduce cu bucurie laude în public este cea mai bună cale de a-i mulțumi și de a-i arăta lui Iehova că-l iubim.

21. Cât de important este să-l iubim pe Iehova și ce vom dezbate în capitolele ce urmează?

²¹ Iubirea de Dumnezeu este cheia fericirii noastre eterne. Era tot ce le trebuia primilor oameni, Adam și Eva, ca să asculte de Dumnezeu și singurul lucru pe care nu l-au cultivat. Este cel mai important lucru de care avem nevoie ca să depășim orice test al credinței, să rezistăm oricărei ispite și să suportăm orice încercare. Este aspectul esențial al vieții unui discipol al lui Isus. Dar iubirea de Dumnezeu este strâns legată de iubirea de semeni. (1 Ioan 4:20) În capitolele ce vor urma, vom vedea cum le-a arătat Isus iubire oamenilor. În capitolul următor, vom înțelege de ce oamenii se puteau apropia cu ușurință de Isus.