Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 14

‘Mari mulțimi au venit la el’

‘Mari mulțimi au venit la el’

„Lăsați copilașii să vină la mine!”

1-3. Ce se întâmplă când părinții își aduc copiii la Isus și ce dezvăluie acest episod despre el?

 ISUS știe că nu mai are mult de trăit pe pământ. Mai sunt câteva săptămâni și are atâtea de făcut! Acum predică împreună cu apostolii în Pereea, regiune aflată la est de Iordan. Se îndreaptă spre sud, spre Ierusalim, unde va ține ultimul său Paște, care va avea un deznodământ dramatic.

2 După discuția tensionată purtată cu câțiva conducători religioși, se stârnește vâlvă. Oamenii își aduc copiii să-l vadă pe Isus. După cât se pare, sunt de vârste diferite, întrucât Marcu face referire la ei folosind același cuvânt cu care altă dată a descris un copil de 12 ani, în vreme ce Luca folosește un cuvânt care înseamnă ‘prunci’. (Luca 18:15; Marcu 5:41, 42; 10:13) Este lesne de înțeles că oriunde sunt copii, e și larmă și agitație. Discipolii lui Isus îi mustră pe părinți, dându-le probabil de înțeles că Stăpânul e prea ocupat ca să se mai uite și la copii. Cum reacționează Isus?

3 Văzând ce se întâmplă, Isus se supără. Pe cine? Pe copii sau pe părinți? Nicidecum! Pe discipoli! El le spune discipolilor: „Lăsați copilașii să vină la mine! Nu încercați să-i opriți, căci regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei. Adevărat vă spun că cine nu primește regatul lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în el”. Apoi, Isus ‘îi ia pe copii în brațe’ și îi binecuvântează. (Marcu 10:13-16) Potrivit unui traducător, cuvintele folosite aici de Marcu sugerează că Isus îi îmbrățișează cu afecțiune pe copii, pe cei mici poate chiar „îi leagănă în brațe”. Nu încape îndoială, Isus iubește copiii! Acest episod însă mai dezvăluie ceva despre Isus: era ușor să te apropii de el.

4, 5. a) De ce oamenii se puteau apropia ușor de Isus? b) La ce întrebări vom răspunde în acest capitol?

4 Dacă Isus ar fi fost dur, rece sau mândru, copiii nu s-ar fi simțit atrași de el. Și, mai mult ca sigur, nici părinții nu s-ar fi simțit la largul lor în prezența lui. Să încercăm să vizualizăm scena: părinții radiază de bucurie când îl văd pe omul acesta arătându-le afecțiune copiilor lor, binecuvântându-i și spunându-le cât de mult îi prețuiește Iehova. Într-adevăr, deși pe umerii lui apăsau responsabilități uriașe, Isus a rămas omul de care te puteai apropia cel mai ușor!

5 Cine s-a mai apropiat cu ușurință de Isus? Cum reușea Isus să-i facă pe oameni să se apropie atât de ușor de el? Cum îl putem imita în această privință?

Cine s-a apropiat cu ușurință de Isus?

6-8. În compania cui a stat adesea Isus și în ce sens se deosebea atitudinea lui de cea a capilor religioși?

6 Citind evangheliile, vom fi uimiți văzând cât de ușor se apropiau oamenii de Isus. De pildă, întâlnim des expresia „mari mulțimi” în contexte care vorbesc despre Isus: „mari mulțimi l-au urmat din Galileea”, „la el s-a strâns o mulțime foarte mare”, „au venit la el mari mulțimi”, „mari mulțimi călătoreau cu Isus”. (Matei 4:25; 13:2; 15:30; Luca 14:25) Isus era mai mereu înconjurat de oameni.

7 Majoritatea erau oameni simpli pe care capii religioși îi numeau cu dispreț „oamenii pământului”. Fariseii și preoții ziceau pe față: „Această mulțime care nu cunoaște Legea este blestemată”. (Ioan 7:49) Scrierile rabinice de mai târziu confirmă această atitudine. Mulți capi religioși îi considerau vrednici de dispreț și se fereau să ia masa cu ei, să cumpere de la ei sau să stea în compania lor. Unii pretindeau că astfel de oameni, care nu cunoșteau legea orală, nu vor avea parte de înviere! În loc să le ceară ajutor sau îndrumare, probabil că mulți oameni de rând îi ocoleau pe conducătorilor religioși. Dar Isus era altfel!

8 El se simțea în largul lui cu oamenii de rând. Mânca împreună cu ei, îi vindeca, îi învăța și le insufla speranță. Evident, Isus era realist, fiind conștient că majoritatea vor respinge ocazia de a-i sluji lui Iehova. (Matei 7:13, 14) Dar nutrea speranța că fiecare poate reacționa la adevăr. Și știa că mulți puteau face ce este drept. Cât de diferit era el de preoții și fariseii cu inima împietrită! Surprinzător este că până și unii preoți și farisei au venit la Isus. Câțiva chiar și-au schimbat modul de viață și l-au urmat. (Faptele 6:7; 15:5) Chiar și unii oameni bogați și influenți au văzut că se puteau apropia cu ușurință de Isus. (Marcu 10:17, 22)

9. De ce se simțeau femeile în largul lor cu Isus?

9 Nici femeilor nu le era greu să se apropie de Isus. De multe ori ele simțiseră disprețul sfidător al conducătorilor religioși. Rabinii nu-i vedeau cu ochi buni pe cei ce le învățau pe femei. De fapt, ele nu aveau dreptul să depună mărturie la procese, fiind considerate nedemne de încredere! Rabinii chiar rosteau o rugăciune în care îi mulțumeau lui Dumnezeu că nu sunt femei! Dar femeile n-au simțit nicio urmă de dispreț din partea lui Isus! Dornice să fie învățate, multe veneau la el. Să ne gândim, spre exemplu, la Maria, sora lui Lazăr. Ea stătea la picioarele Domnului, sorbindu-i cuvintele, în timp ce sora ei, Marta, alerga încoace și încolo îngrijindu-se de pregătirea mesei. Isus a lăudat-o pe Maria că-și stabilise bine prioritățile. (Luca 10:39-42)

10. Cum se deosebea Isus de capii religioși prin felul în care se purta cu bolnavii?

10 Și bolnavii, pe care capii religioși îi marginalizau, se strângeau în jurul lui Isus. Potrivit Legii mozaice, leproșii trebuiau ținuți în carantină din motive medicale. Dar nimic nu justifica tratarea lor cu răutate. (Leviticul, capitolul 13) Legile rabinice de mai târziu însă spuneau că leproșii erau respingători ca excrementele. Unii capi religioși mergeau până acolo încât aruncau cu pietre în ei ca să-i țină la distanță. E greu de imaginat că cei care fuseseră astfel tratați mai îndrăzneau să se apropie de vreun învățător. Și totuși, leproșii veneau la Isus! Unul chiar a rostit faimoasa declarație de credință: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. (Luca 5:12) Aceasta este cea mai grăitoare dovadă că Isus era un om de care te puteai apropia cu ușurință. În capitolul următor, ne vom opri asupra răspunsului lui Isus.

11. Ce exemplu arată că oamenii împovărați de păcate se puteau apropia de Isus și de ce este important acest lucru?

11 Cei ce se simțeau împovărați de păcate veneau fără nicio reținere la Isus. Să ne gândim, de pildă, la episodul în care Isus a luat masa acasă la un fariseu. O femeie, cunoscută ca păcătoasă, a intrat în casă, a îngenuncheat înaintea lui Isus și a început să plângă, copleșită de povara păcatelor ei. Îi scălda picioarele cu lacrimile ei și i le ștergea cu părul ei. Gazda s-a dat înapoi scârbită și l-a judecat aspru pe Isus că i-a dat voie femeii să se apropie de el. Dar, dovedind bunătate, Isus a lăudat-o pentru căința ei sinceră și a asigurat-o de îndurarea lui Iehova. (Luca 7:36-50) Azi, mai mult ca oricând, oamenii apăsați de păcate au nevoie să se apropie cu ușurință de cei care îi pot ajuta să-și restabilească relațiile cu Dumnezeu! Cum de se apropiau oamenii atât de ușor de Isus?

Cum de se apropiau oamenii atât de ușor de Isus?

12. De ce nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii se apropiau cu ușurință de Isus?

12 Să nu uităm că Isus este reflectarea perfectă a iubitului său Tată ceresc. (Ioan 14:9) Biblia ne amintește că Iehova „nu este departe de niciunul dintre noi”. (Faptele 17:27) Iehova, ‘Ascultătorul rugăciunii’, este în orice clipă gata să le răspundă slujitorilor săi fideli și celor care doresc cu sinceritate să-l găsească și să-i slujească. (Psalmul 65:2) Să ne gândim: cea mai puternică și mai importantă persoană din univers este și cea de care ne putem apropia cel mai ușor! Asemenea Tatălui său, Isus iubește oamenii. În capitolele următoare vom discuta pe larg despre iubirea nespus de mare a lui Isus. Oamenii se apropiau cu multă ușurință de el mai ales pentru că lăsa să se vadă iubirea pentru ei. Să analizăm câteva dintre trăsăturile lui Isus care dovedeau o astfel de iubire.

13. Cum pot părinții să-l imite pe Isus?

13 Oamenii observau imediat că Isus era sincer interesat de ei. Și când îl apăsau multe griji, el tot le dădea atenție. Când părinții au venit cu copiii lor la Isus, el i-a primit bucuros, deși era ocupat și avea responsabilități grele. Ce exemplu pentru părinți! E o încercare să crești copii în lumea de azi. Cu toate acestea, copiii trebuie să simtă că se pot apropia cu ușurință de părinții lor. Părinți, voi știți că uneori sunteți prea ocupați ca să-i dați copilului atenția de care are nevoie. Dar îl asigurați că vă veți face timp pentru el cât se poate de repede? Când vă țineți de cuvânt, copilul învață că merită să aștepte și că poate veni la voi oricând îl îngrijorează ceva sau are o problemă.

14-16. a) Ce l-a determinat pe Isus să înfăptuiască primul miracol și de ce a fost cu adevărat uluitoare fapta sa? b) Ce dezvăluie miracolul de la Cana despre Isus și ce învățăminte pot trage părinții?

14 Isus le arăta oamenilor că nu era nici pe departe indiferent la problemele lor. Să ne gândim, bunăoară, la primul miracol pe care l-a înfăptuit. Era la un ospăț de nuntă în Cana, un oraș din Galileea. Pe neașteptate, s-a terminat vinul! Maria, mama lui Isus, i-a spus fiului său ce se întâmplase. Ce a făcut atunci Isus? I-a pus pe cei ce serveau să umple șase vase mari cu apă. Când directorul nunții a gustat, și-a dat seama că era vin de cea mai bună calitate! Era oare o scamatorie la mijloc? Nu, apa „fusese transformată în vin”! (Ioan 2:1-11) Omul a visat mereu să poată transforma un lucru în altul. Secole la rând, alchimiștii s-au chinuit să transforme plumbul în aur. N-au reușit, deși plumbul și aurul sunt elemente chimice foarte asemănătoare. a Dar ce se poate spune despre apă și vin? Din punct de vedere chimic, apa este un compus simplu, format din două elemente chimice fundamentale. Vinul însă conține aproape o mie de componente, multe fiind compuși complecși! Dar de ce a făcut Isus un asemenea miracol? De ce a răspuns el unei cereri atât de neînsemnate?

15 Problema nu era nicidecum de mică importanță pentru mire și mireasă. În vechime, în Orientul Mijlociu, ospitalitatea era deosebit de apreciată. Dacă mirele și mireasa rămâneau fără vin la nuntă, erau într-o situație extrem de neplăcută, care le putea umbri bucuria acelei zile și amintirea ei peste ani. Întrucât situația creată îi preocupa, Isus nu a rămas indiferent. A intervenit. Înțelegem acum de ce le era ușor oamenilor să vină la Isus și să-i împărtășească durerile?

Arătați-le copiilor voștri că se pot apropia de voi fără rețineri și că vă pasă cu adevărat de ei

16 Părinții pot trage învățăminte din această relatare. Ce faceți când copilul vostru vine să vă vorbească despre ce-l frământă? Sunteți tentați să-i minimalizați problema? Să vă amuzați? În comparație cu poverile voastre, problema copilului pare într-adevăr măruntă. Dar nu uitați, pentru el nu este așa! Dacă ceva îngrijorează o persoană dragă, oare nu ar trebui să vă îngrijoreze și pe voi? Dacă îi veți arăta copilului că grijile lui sunt și ale voastre, îi va fi ușor să se apropie de voi.

17. Ce exemplu de blândețe a lăsat Isus și de ce este această calitate o dovadă de tărie?

17 Așa cum am văzut în capitolul al treilea, Isus era blând și umil. (Matei 11:29) Blândețea este o calitate deosebită, o expresie evidentă a umilinței. Face parte din rodul spiritului sfânt al lui Dumnezeu și este strâns legată de înțelepciunea divină. (Galateni 5:22, 23; Iacov 3:13) Chiar și în cele mai crunte persecuții, Isus a rămas stăpân pe sine. Blândețea sa nu era nici pe departe o dovadă de slăbiciune. Un erudit a spus: „Blândețea este semnul unei tării de oțel”. Într-adevăr e nevoie de tărie să-ți ții firea în frâu și să fii blând cu alții. Dar Iehova ne binecuvântează strădaniile. Astfel, putem imita blândețea lui Isus, iar oamenilor le va mult mai fi ușor să se apropie de noi.

18. Ce exemplu dezvăluie că Isus era rezonabil și de ce credeți că oamenii doresc să se apropie de cei ce au această calitate?

18 Isus era rezonabil. Odată, când Isus era în Tir, o femeie a venit la el deoarece fiica ei era ‘demonizată și suferea cumplit’. Isus a încercat în trei feluri să o facă să înțeleagă că nu avea să-i îndeplinească cererea. Întâia oară, i-a răspuns tăcând. A doua oară, i-a spus de ce nu avea să facă ce-i cerea. A treia oară, a prezentat o ilustrare. A fost el cumva rece, încăpățânat? I-a dat de înțeles că își asuma un risc îndrăznind să i se adreseze unui om atât de important ca el? În niciun caz. Femeia se simțea în siguranță. Ea nu numai că i-a cerut ajutorul, ci chiar a insistat, în ciuda rezervei lui de a-i răspunde. Văzându-i marea credință care o făcea să stăruie, Isus i-a vindecat fiica. (Matei 15:22-28) El era rezonabil, dispus să asculte și să cedeze când considera de cuviință. Nu e de mirare că oamenii doreau să vină la el!

Le este ușor celor din jur să se apropie de voi?

19. De unde știm dacă oamenii se pot apropia cu ușurință de noi?

19 Tuturor ne place să credem că cei din jur se pot apropia ușor de noi. Unii care se află în poziții de răspundere spun cu plăcere că ușa lor este mereu deschisă, că cei din subordine pot apela oricând la ei. Biblia însă dă un avertisment serios: „Mulți oameni se laudă cu iubirea lor loială, dar cine poate găsi un om fidel?”. (Proverbele 20:6) Nu e greu de zis că oamenii se pot apropia ușor de noi, dar urmăm noi întru totul exemplul de iubire al lui Isus în această privință? Răspunsul la această întrebare e dat de felul în care ne văd ceilalți, nu noi. Pavel a spus: „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”. (Filipeni 4:5) Fiecare ar trebui să ne întrebăm: Cum mă văd alții? Ce reputație mi-am făcut?

Bătrânii se străduiesc să-i facă pe frați să se simtă în largul lor cu ei

20. a) De ce este important ca bătrânii creștini să-i facă pe frați să se simtă în largul lor cu ei? b) De ce trebuie să avem așteptări rezonabile de la bătrânii de congregație?

20 Mai ales bătrânii creștini se străduiesc să fie rezonabili. Ei doresc sincer să trăiască potrivit cuvintelor din Isaia 32:1, 2: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca o ascunzătoare împotriva furtunii, ca niște șuvoaie de apă într-un ținut fără apă, ca umbra unei stânci mari într-un ținut uscat”. Bătrânii îi pot ocroti, înviora și ajuta pe frați doar dacă le permit să se apropie de ei. Evident că nu este întotdeauna ușor, deoarece bătrânii au responsabilități multe și grele în aceste timpuri critice. Însă ei se străduiesc să nu pară prea ocupați ca să se mai îngrijească și de necesitățile turmei lui Iehova. (1 Petru 5:2) Frații și surorile din congregație au așteptări rezonabile de la acești oameni fideli, arătând un spirit umil și colaborând cu ei. (Evrei 13:17)

21. Cum pot părinții să fie aproape de copiii lor și ce vom discuta în capitolul următor?

21 Părinții trebuie să facă eforturi pentru a fi mereu aproape de copiii lor. Sunt atâtea în joc! Ei vor ca micuții lor să înțeleagă că este bine să aibă încredere în tata și în mama. Astfel, părinții creștini au grijă să fie blânzi și rezonabili, să nu-și iasă din fire când copilul le mărturisește o greșeală sau când gândește greșit. Cu răbdare, ei își educă micuții, străduindu-se să păstreze liniile de comunicare deschise. Toți dorim să fim ca Isus. Vrem ca oamenii să-și dorească să fie în preajma noastră. În următorul capitol, vom vorbi despre compasiunea lui Isus, una dintre principalele calități care i-a atras pe oameni la el.

a Cei ce studiază chimia știu că plumbul și aurul sunt foarte apropiate în sistemul periodic al elementelor. Un atom de plumb are în nucleul său doar cu trei protoni mai mult decât unul de aur. Fizicienii din timpurile noastre chiar au transformat mici cantități de plumb în aur, dar procesul necesită atât de multă energie, încât nu este rentabil.